Refuzul de a se recolta probe biologice. Netemeinicia motivului de achitare. Renunţarea la procedura simplificată. Individualizare judiciară
| Comentarii |
|
Art.87 al.1 OUG nr.195/2002
Art.52, art.57, art. 86/1 Cod penal
Art. 10 Cod de procedură penală
A admite că teama de acul de seringă este motiv de achitare, înseamnă a se elimina eficienţa incriminării faptei prev de art. 87 al. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.
Lipsa de corespondenţă dintre menţiunile referitoare la data şi ora când inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, constituie eroare materială.
Inculpatul a renunţat la procedura de celeritate prevăzută de art. 320/1 C.p.pen. Aplicarea art. 320/1 C.p.pen nu a fost posibilă în speţă, faţă de poziţia adoptată de inculpat care, deşi a invocat prevederile acestui text de lege, a invocat contradicţii în susţinerile acuzării şi a solicitat pronunţarea achitării sale, pe motiv că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii care constituie obiectul acuzaţiei. În raport cu această situaţie, procedura aplicabilă era cea comună, cu administrarea nemijlocită a probatoriului.
Împrejurarea că inculpatul, pus în faţa unor probe evidente, inclusiv recunoaşterea făcută personal, a negat existenţa vinovăţiei, a denotat că acesta oricând într-o situaţie similară ar putea repeta fapta, încercând a convinge instanţa să fie absolvit de vină, prin invocarea temerii faţă de actul medical de recoltare de probe de sânge. Prin aplicarea disp. art. 57 C.pen se dă mai cu seamă eficienţă rolului punitiv al pedepsei, în detrimentul prevenţiei şi rolului educativ, deşi art. 52 din cod le are în vedere în primul rând pe acestea.
(C.A. Piteşti, Decizia penală nr. 1002/R/20 Noiembrie 2012)
Prin sentinţa penală nr. 143din22 august 2012, Judecătoria Horezu, în baza art. 87 al. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, a condamnat pe inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare, întrucât, la 12.02.2011, în jurul orei 23, inculpatul a fost depistat de organele de poliţie ale comunei C, conducând autoturismul sub influenţa alcoolului. Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,68 gr.%o alcool pur în aerul expirat. În cabinetul medicului de gardă din unitatea spitalicească, a refuzat categoric să i se recolteze proba necesară pentru stabilirea alcoolemiei.
Inculpatul a invocat, pe de o parte, că i se face rău în momentul recoltării probei de sânge, iar pe de altă parte, faptul că menţiunile referitoare la data şi ora consemnate de organul de poliţie în documentele încheiate cu ocazia depistării în trafic nu ar corespunde realităţii, însă ambele apărări au fost privite ca nefondate.
Recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei presupune, în mod necesar, înţeparea cu acul de seringă, moment neplăcut pentru oricine, însă în nici un caz teama de acest act medical nu constituie o scuză obiectivă; a admite că teama de acul de seringă este motiv de achitare, înseamnă a se elimina eficienţa incriminării faptei prev de art. 87 al. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.
În ce priveşte lipsa de corespondenţă dintre menţiunile referitoare la data şi ora când inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, aceasta a fost lămurită încă din faza de urmărire penală, prin procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale, privind precizarea orei exacte la care inculpatul a fost testat, în raport de schimbarea orei iarnă - vară, aspect lămurit şi prin adresa comunicată de I.P.J. V, Poliţia Oraşului H. Potrivit acestui act, aparatul etilotest marca Drager, a fost utilizat pentru testarea inculpatului la data de 12.02.2011, dată la care se trecuse la ora de iarnă, fapt pentru care în momentul depistării inculpatului în trafic aparatul etilotest indica ora 00.44, în loc de 23.44. Din cuprinsul adresei a mai rezultat că aparatul etilotest aflat în dotarea Poliţiei Oraşului H nu poate fi setat automat în momentul trecerii la ora de vară-iarnă şi invers, şi nici manual, de către agentul de poliţie.
Împrejurarea că inculpatul, pus în faţa unor probe evidente, inclusiv recunoaşterea făcută personal, a negat existenţa vinovăţiei, a denotat că acesta oricând într-o situaţie similară ar putea repeta fapta, încercând a convinge instanţa să fie absolvit de vină, prin invocarea temerii faţă de actul medical de recoltare de probe de sânge.Deşi la termenul de judecată din data de 01.03.2012 inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc în condiţiile art. 320/1 C.p.pen, declarând că recunoaşte fapta pentru care a fost trimis în judecată, în şedinţa publică din 24 mai 2012, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, a solicitat achitarea, precizând că probele existente la dosarul parchetului sunt contradictorii cu privire la momentul depistării inculpatului în trafic. Inculpatul, prin urmare, a renunţat la procedura de celeritate prevăzută de art. 320/1 C.p.pen.
Aplicarea art. 320/1 C.p.pen nu a mai fost posibilă, faţă de poziţia adoptată de inculpat care, deşi a invocat prevederile acestui text de lege, a invocat contradicţii în susţinerile acuzării şi a solicitat pronunţarea achitării sale, pe motiv că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii care constituie obiectul acuzaţiei. În raport cu această situaţie, procedura aplicabilă era cea comună, cu administrarea nemijlocită a probatoriului.
În ceea ce priveşte modul în care sancţiunea aplicată infractorului a fost individualizată, sub aspectul modalităţii de executare, regimul de deţinere, spre care s-a orientat judecătorul fondului, este mult prea sever, în raport cu persoana infractorului, cu împrejurarea că acesta nu are antecedente penale. Prin aplicarea art. 57 C.pen se dă mai cu seamă eficienţă rolului punitiv al pedepsei, în detrimentul prevenţiei şi rolului educativ, deşi art. 52 le are în vedere în primul rând pe acestea.
De aceea, Curtea de Apel Piteştiprin Decizia penală nr. 1002/R/20 Noiembrie 2012,a admis recursul inculpatului, a aplicat art.86/1 C.pen, cu impunerea obligaţiilor prev de art. 86/3, întrucât această manieră de individualizare va fi pe deplin aptă să-şi realizeze scopul său, astfel cum este prevăzut de textele de lege la care am făcut anterior referire.
<
