Urmărirea penală. Plângere împotriva actelor procurorului
| Comentarii |
|
Procedura prevăzută de art. 2781C.proc.pen. ia sfârşit odată cu pronunţarea soluţiei prevăzute de art. 2781alin. (8) lit. c) şi alin. (9) C.proc.pen., când instanţa de judecată, admiţând plângerea îndreptată împotriva rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare în fond. Din acest moment dreptul părţii de a-şi retrage plângerea nu mai poate fi exercitat, întrucât principiul disponibilităţii părţii asupra continuării sau retragerii plângerii astfel promovate este înlocuit de principiile legalităţii şi oficialităţii procesului penal, în conformitate cu scopul procesului penal şi natura infracţiunilor ce fac obiectul cauzei.
Secţia penală, Decizia nr. 205 din 25 februarie 2010
Prin sentința penală nr. 36/18.06.2009, pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă în dosar nr. 468.1/261/2008, în baza art. 215 alin. (4) C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C.pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C.pen., a fost condamnat inculpatul Z.G. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune; în baza art. 84 pct. 1 și 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C.pen. a fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare; în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare; s-au aplicat prevederile art. 71 C.pen., art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.; în baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 C.pen., în temeiul art. 71 alin. (5) C.pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a luat act de renunțarea la cererea de constituire ca parte civilă.
Prima instanță a reținut că în perioada februarie - iulie 2007, inculpatul, în calitate de administrator al părții responsabile civilmente SC L.A. SRL, a achiziționat mai multe produse petroliere de la partea civilă, pentru plata acestora emițând trei file cec, respectiv fila cec BG 308 nr. 00264431/26.07.2007, în valoare de 10.000 lei, fila cec BG 308 nr. 00264432/06.08.2007, în valoare de 12.213 lei și fila cec BG 308 nr. 00264433/16.08.2007, în valoare de 5.000 lei, file cec ce au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.
Prima instanță a constatat că la data de 26.08.2007 - la care a fost emisă fila cec BG 308 nr. 00264431, inculpatul avea în contul bancar suma de 12,96 lei, situație cunoscută de inculpat, întrucât la data de 11.07.2007 a retras din cont suma de 1.800 lei, iar societății SC D. SRL i-a fost plătită suma de 3.020 lei; lunar, inculpatului îi era comunicat un extras de cont bancar, având posibilitatea de a lua cunoștință de situația sa financiară.
Conform somației nr. 51.4/7878/30.07.2007, emisă de Banc Post Centrală, în perioada 30.07.2007 - 30.07.2008, inculpatul se afla în interdicție bancară, ca urmare a refuzării la plată a filei cec emisă la data de 26.07.2007; deși această somație i-a fost comunicată inculpatului, totuși acesta la data de 06 și 16.08.2007 a mai emis două file cec, menționate anterior.
împotriva hotărârii judecătorești a declarat apel inculpatul Z.G., criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală. Părțile nu au administrat probe în cuprinsul căii de atac, iar apelul nu a fost motivat pe fond, ci doar la termenul de judecată din 30.11.2009 a fost depusă la dosar declarația administratorului părții vătămate SC V.O. SRL - O.M., autentificată la Notarul Public, declarație prin care administratorul intimatei părți vătămate SC V.O. SRL O. a arătat că înțelege să-și retragă plângerea formulată împotriva ordonanței procurorului prin care i-a fost aplicată o amendă administrativă apelantului inculpat.
Tribunalul Caraș-Severin prin decizia penală nr. 129/30.11.2009, pronunțată în dosar nr. 468.1/261/2008, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., a respins apelul formulat de apelantul-inculpat Z.G., împotriva sentinței penale nr. 36/18.06.2009, pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă.
Verificând sentința primei instanțe în raport de apelul formulat în cauză, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, conform art. 371,art. 378 C.proc.pen., Tribunalul a apreciat că apelul este nefondat.
Judecătoria Moldova Nouă, după cum s-a arătat în detaliu mai sus, a făcut o analiză completă și temeinică a stării de fapt existentă în cauză, urmărind prin coroborarea tuturor probelor administrate pe parcursul procesului penal, pe de o parte aflarea adevărului, iar pe de alta lămurirea cauzei sub toate aspectele, după cum impun dispozițiile art. 62 C.proc.pen. Fără a mai reveni asupra raționamentului instanței de fond, pe care instanța de apel și-l însușește, tribunalul s-a limitat să constate că ulterior stabilirii stării de fapt, a fost făcută o corectă individualizare juridică a infracțiunilor existente, fiind stabilite de asemenea în mod optim pedepsele necesare pentru atingerea scopului preventiv educativ, aplicându-se de asemenea dispozițiile regulamentare care stipulează contopirea necesară în cazul pluralității de infracțiuni.
în altă ordine de idei, sunt nefondate și chiar inadmisibile atât cerințele apărătorului inculpatului apelant, cât și cele ale procurorului de ședință, privind consecințele retragerii plângerii împotriva soluției procurorului efectuată de reprezentantul părții vătămate, pe de o parte pentru că această plângere în niciun caz nu poate fi echivalată cu o plângere prealabilă, iar pe de altă parte cu atât mai puțin ar putea primi semnificația retragerii unei căi de atac.
în acest sens, instanța de control judiciar a notat pe de o parte faptul că instituția plângerii prealabile este reglementată în Capitolul VIII din Secțiunea VII Titlul I C.proc.pen. (art. 279-2862), în vreme ce instituția plângerii împotriva rezoluției procurorului este reglementată de un capitol anterior din aceeași secțiune și același titlu, respectiv Capitolul VII (art. 275-2781 C.proc.pen.). Cele două instituții sunt complet distincte, fiind de notat în plus aspectul esențial că în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (4) C.pen. și respectiv art. 84 pct. 1 și 2 din Legea nr. 59/1934 acțiunea penală nu se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar retragerea plângerii sau împăcarea părților nu au drept consecințe înlăturarea răspunderii penale. Pe de altă parte, instituția retragerii unei căi de atac - în speță apelul - este reglementată de art. 369 C.proc.pen., în acest text de lege fiind menționat în detaliu momentul până la care se poate îndeplini acest act de dispoziție, cei care pot proceda la respectivul act, formalitatea prin care se poate efectua operațiunea juridică respectivă și alte chestiuni procedurale obligatorii. Or, în cauză, nu este îndeplinită niciuna dintre respectivele cerințe, mai mult, reprezentantul apelantului declarând expres că nu dorește să-și retragă calea de atac formulată.
împotriva deciziei penale nr. 129/30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. 468/261/2008 a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 5.01.2010.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul solicită ca instanța să ia act de retragerea plângerii formulate împotriva rezoluției procurorului, la dosar aflându-se procura specială prin care reprezentantul legal al părții vătămate avea împuternicire expresă pentru retragerea plângerii, că instanța a făcut o eroare de interpretare în sensul că infracțiunile prevăzute la art. 215 C.pen. se pun în mișcare din oficiu, iar împăcarea părților nu are efect încetarea procesului penal, dar obiectul procesului îl constituie plângerea împotriva rezoluției procurorului în procedura prevăzută de art. 278 alin. (1) C.proc.pen, făcându-se abstracție de decizia dată în recursul în interesul Legii nr. 27/2008.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856C.proc.pen., instanța de recurs a apreciat că decizia penală recurată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile speței de față.
Prin încheierea de ședință din 13.11.2008 Judecătoria Moldova Nouă a admis plângerea formulată de partea vătămată SC V.O. SRL O., a desființat ordonanța de scoatere de sub urmărire din data de 15.04.2008 dată în dosarul nr. 458/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă și a reținut cauza spre soluționare. Prin urmare, potrivit art. 2781alin. (9) C.proc.pen., încheierea prin care instanța de judecată a admis plângerea devine actul de sesizare al instanței. Din acest moment procesual, procesul penal nu se mai află în procedura reglementată de art. 2781C.proc.pen, intervenind principiul oficialității procesului penal care obligă instanța de judecată la administrarea probelor atât în apărarea cât și în acuzarea inculpatului care devine subiect activ al infracțiunii. Procedura reglementată de art. 2781C.proc.pen. a luat sfârșit prin pronunțarea uneia dintre soluțiile prevăzute de art. 2781alin. (8) C.proc.pen., ceea ce s-a întâmplat prin admiterea plângerii și desființarea ordonanței atacate, procesul penal urmând de aici regulile de la judecata în primă instanță. Dreptul părții de a-și retrage plângerea formulată în condițiile art. 2781C.proc.pen. subzistă, prin urmare, până la data de 13.11.2008, moment de la care titularul acțiunii penale a devenit statul. Raportându-ne la infracțiunile pentru care s-au desfășurat cercetări penale în cauză - art. 215 C.pen. și art. 84 din Legea nr. 59/1934 se observă că este vorba despre infracțiuni pentru care urmărirea penală se exercită din oficiu, iar retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților nu este de natură să producă efecte juridice. Evident că decizia instanței supreme nr. 27/02.06.2008 recunoaște posibilitatea retragerii plângerii formulate în temeiul art. 2781C.proc.pen., situație în care instanța de judecată va lua act de această manifestare de voință, dar această retragere poate produce efecte juridice până în momentul în care instanța de judecată s-a pronunțat prin încheierea penală prin care a admis plângerea în temeiul art. 2781alin. (8) lit. c) C.proc.pen., moment de la care voința părții este lipsită de efecte juridice. A aprecia altfel înseamnă a transforma instituția reglementată de art. 2781C.proc.pen. într-o modalitatea exclusivă de a da satisfacție intereselor materiale ale părții vătămate, care după atingerea scopului urmărit-repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită să poată pune capăt procesului penal ce vizează o infracțiune urmărită din oficiu de către organele de urmărire penală, ceea ce este inadmisibil și contrar scopului procesului penal care are ca obiectiv, potrivit art. 1 C.proc.pen., constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni. Represiunea penală nu se poate reduce la recuperarea prejudiciului cauzat părții vătămate prin săvârșirea unei infracțiuni, procesul penal urmând a contribui la apărarea ordinii juridice încălcate prin comiterea faptei și asigurarea prevenției speciale prin aplicarea unei pedepse inculpatului raportat la gradul de pericol social al faptei comise și cu luarea în considerare și a celorlalte criterii generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., a respins recursul declarat de inculpatul Z.G. împotriva deciziei penale nr. 129/30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin.
(Judecător dr. Marian Bratiș)
