Valoarea probatorie a mijloacelor de probă imediate şi a celor mediate (îndepărtate) cu privire la acelaşi element probatoriu - gradul de alcoolemie în sânge a inculpatului.
| Comentarii |
|
- Codul de procedură penală: art. 63, art. 64, art. 67, art. 115, art. 116
- Cod penal: art. 178 alin. (2) şi (3)
Prin Buletinul de analize toxicologice s-a stabilit, în urma recoltării probelor biologice de sânge, că inculpatul avea după aproximativ două ore de la data săvârşirii faptei o alcoolemie în sânge de 0,70 grame la %o, la prima recoltare, respectiv de 0,50 grame %0 la a doua recoltare. Raportul de interpretare retroactivă a alcoolemiei indică o alcoolemie în sânge de 1,00 - 1,10 grame la %o. Atât procurorul, cât şi instanţele de fond în mod greşit au reţinut raportul de interpretare retroactivă a alcoolemiei şi, în consecinţă, au încadrat fapta inculpatului în infracţiunea de ucidere din culpă, forma agravată prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen., înlăturând mijlocul ca probă oferit de buletinul de analiză toxicologică întocmit imediat după săvârşirea faptei. Raportul de interpretare retroactivă a alcoolemiei are un caracter teoretic în ceea ce priveşte rezultatele reevaluării alcoolemiei, rezultate care nu pot fi considerate ca având valoare probatorie certă, din punct de vedere medico-legal. Chiar acest raport arată că valoarea indubitabilă de probă ştiinţifică obiectivă şi care exprimă îmbibaţia reală cu alcool este cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării. în aceste condiţii, este evident că proba certă pentru dovada valorii alcoolemiei nu este expertiza de calcul retroactiv a alcoolemiei, ci buletinul de analiză toxicologică întocmit pe baza prelevării probelor de sânge imediat după săvârşirea faptei.
Prin urmare, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen. (uciderea din culpă săvârşită de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală), în infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. (uciderea din culpă săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi).
(Decizia penală nr. 1052 din 18 octombrie 2010, Secţia penală, dr. M.B.)
Prin sentinţa penală nr. 312 din 22 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Arad în dosar nr. 6153/55/2009, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen.jn infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.
în baza art. 178 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.F.I., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.
în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
în baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, fără aplicarea unui spor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
în baza art. 861 şi 862 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei aplicată inculpatului, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 8 ani.
în baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad şi să se supună programului instituit de acest serviciu;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă, în baza art. 863 alin. (3) lit. e) C. pen., pe durata termenului de încercare impune
inculpatului obligaţia de a nu conduce niciun autovehicul.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., i s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, în termenul de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere instituite sau a obligaţiei impuse.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: în data de 23 noiembrie 2007, în jurul orei 1900, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală, marca Dacia 1310, de la domiciliul personal din localitatea Sînpetru German până la barul „L.” din aceeaşi localitate. Aici inculpatul, împreună cu martorul P.I., iar apoi şi cu martorii I.C.D. şi M.D., care au venit în local, în jurul orelor 2 1 30-2200, au consumat băuturi alcoolice. Din declaraţiile martorului P. I., martorul care a venit din momentul iniţial împreună cu inculpatul în localul antemenţionat, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a consumat conţinutul a cinci sticle de bere de 0.5 litri. Ulterior, la închiderea localului, în jurul orei 2230, inculpatul împreună cu martorii I.C.D., M.D. şi P.l. au luat hotărârea de a se deplasa la domiciliul martorului P.l. cu intenţia de a consuma în continuare băuturi alcoolice.
Pentru ducerea la îndeplinire a acestei rezoluţii, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului personal, fiind însoţit de către martorii P.I., care s-a poziţionat pe scaunul din dreapta faţă al autoturismului şi I.C.D., pe bancheta din spate a autovehiculului. Martorul M.D., la bordul mopedului personal, s-a înscris primul pe calea de rulare, fiind urmat de către autoturismul condus de către inculpat.
Deplasându-se pe strada Morii, în direcţia drumului judeţean DJ 682, inculpatul a intrat în depăşirea mopedului condus de către martorul M.D. şi după efectuarea acestei manevre, la scurt timp, inculpatul a pierdut controlul volanului, intrând cu autoturismul pe sensul opus de mers. în încercarea de a redresa autoturismul inculpatul a tras de volan brusc spre dreapta, dar cu toate acestea autoturismul inculpatului, aflat în derapaj, a accidentat-o cu partea stângă spate pe victima M.Ş., în vârstă de 61 de ani, ce se deplasa pe partea laterală a porţiunii carosabile, pe sensul opus de mers celui al autoturismului inculpatului.
în urma manevrei violente de virare spre dreapta autoturismului condus de către inculpat i-a fost imprimată o traiectorie circulară, astfel că acesta imediat după impact s-a oprit în afara părţii carosabile, cu partea din faţă orientată spre sensul opus de deplasare celui iniţial, astfel cum au arătat martorii M.D. şi M.T.S.
Ca urmare a ieşirii autoturismului de pe porţiunea carosabilă şi a impactului roţilor cu acostamentul de pământ de la marginea drumului, jenţile de pe partea stângă a autoturismului suferă avarii, fiind puternic deformate, ceea ce a determinat depresarea anvelopelor, urmată de dezumflarea acestora (proces-verbal de cercetare la faţa locului - dosar urmărire penală - şi planşa foto - dosar urmărire penală).
Ca urmare a accidentului descris mai sus, victima M.Ş. a decedat, după cum rezultă din raportul de autopsie medico-legală nr. 364/B/1 din 25 noiembrie 2007 de la dosarul de urmărire penală. Potrivit acestui act medico-legal, moartea victimei M.Ş. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie în cadrul unui politraumatism prin accident de circulaţie cu: TCC Al, TTAI (hemotorace minim, fracturi costale bilaterale, fractură coloană toracală T8-T9 cu deplasare şi leziune mielică, rupturi pulmonare, TAAI (ruptură hepatică, splenomegalie, rinichi de şoc) fractură ambele oase gamba dreaptă, fractura piramidei nazale cu înfundare. S-a mai concluzionat că leziunile traumatice tanato-generatoare s-au putut produce prin loviri directe de corpuri dure şi/sau comprimare între două planuri dure, posibil în condiţiile unui accident de circulaţie, victima fiind pieton, precum şi faptul că leziunile traumatice tanato-generatoare şi decesul victimei există legătură de cauzalitate.
Fiind testat cu aparatul alcooltest, inculpatul a prezentat o valoare de 0,43 mg/l alcool pur în aer expirat la ora 0123, astfel că a fost condus la Spitalul Clinic Judeţean Arad, unde i-au fost recoltate două probe biologice în vederea stabilirii nivelului alcoolemiei din sânge. Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1406/A/5 din 26 noiembrie 2007, inculpatul R.F.I. a avut în dimineaţa zilei de 24 noiembrie 2007 o alcoolemie de 0,70 g/l alcool pur în sânge la ora 0135, respectiv 0,50 g/l alcool pur în sânge la ora 02 (dosar urmărire penală). Având în vedere intervalul scurs de la ora accidentului până la ora recoltării primei probe biologice, precum şi declaraţia sa potrivit căreia nu a mai consumat băuturi alcoolice după producerea accidentului, în cauză s-a dispus recalcularea alcoolemiei acestuia pentru ora 2300 când a avut loc accidentul de circulaţie. Astfel, din raportul de expertiză nr. 2992 din 29 octombrie 2008 întocmit de Institutul de Medicină Legală Timişoara - Comisia pentru interpretarea alcoolemiei - rezultă că învinuitul a avut la ora 2300 o alcoolemie cuprinsă în intervalul aproximativ 1,00 - 1,10 g/l alcool pur în sânge (dosar urmărire penală). Prima instanţă va înlătura susţinerile apărătorului inculpatului în raport cu care, în lipsa recoltării de probe biologice la momentul accidentului, nu s-ar putea stabili cu certitudine prezenţa la inculpat a unei alcoolemii peste limita legală, întrucât expertiza medico-legală reprezintă un mijloc de probă cu deplină valoare probatorie şi care în plus se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, martorii audiaţi învederând instanţei că inculpatul a consumat cantităţi importante de băuturi alcoolice - cel puţin 5 sticle de bere în intervalul de timp l900-22 30.
Instanţa de fond a reţinut din adresa de la dosarul de urmărire penală că inculpatul nu posedă permis de conducere auto pentru nicio categorie de autovehicule.
Ca şi cauză a producerii accidentului, instanţa de fond a reţinut conduita culpabilă a inculpatului care s-a urcat la volanul autoturismului personal fără a poseda permis de conducere auto, astfel că nu avea însuşite deprinderile necesare conducerii în siguranţă a unui autovehicul pe drumurile publice, precum şi aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, împrejurare care nu putea decât să agraveze starea de pericol pe care o prezenta deja inculpatul. Instanţa de fond a constatat, din ansamblul probelor administrate, că declanşarea stării de pericol iminent s-a produs în momentul în care autoturismul Dacia a intrat în derapaj, moment în care din păcate, traiectoria autovehiculului nu mai era controlabilă de către inculpat. Susţinerea inculpatului că accidentul ar fi fost provocat de către atitudinea culpabilă a martorului P.I., care ar fi tras în mod inopinat de volan, va fi înlăturată de către instanţă, întrucât această afirmaţie nu se coroborează cu nicio altă probă existentă a dosarul cauzei. Culpa în producerea accidentului şi decesul victimei, în opinia instanţei, aparţine atât inculpatului, care a condus autoturismul implicat în accident sub influenţa băuturilor alcoolice şi fără a poseda permis de conducere auto, cât şi victimei, care s-a deplasat pe partea carosabilă a drumului, deşi era amenajat trotuar pentru pietoni şi nici nu a purtat pe îmbrăcăminte accesorii reflectorizante, încălcând astfel dispoziţiile art. 72 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 166 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002. Instanţa de fond a apreciat că în ceea ce priveşte gradul de participare al culpelor concurente în producerea rezultatului periculos, proporţia este de 70% culpa inculpatului şi 30% culpa victimei.
împotriva acestei hotărâri, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, partea vătămată M.Ş.G. şi inculpatul R.F.I.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a cerut să fie desfiinţată sentinţa, în sensul de a se înlătura dispoziţiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu motivarea că scopul pedepsei nu poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului care a avut, după comiterea faptei un comportament necorespunzător, urmărind să ducă în eroare organele judiciare prin aceea că a încercat să transfere vinovăţia asupra martorului M.D. care ar fi tras de volan şi ar fi provocat astfel accidentul de circulaţie, revenind ulterior pentru a susţine că anterior impactului a avut loc o explozie a roţii din stânga faţă a autoturismului şi că nu a avut posibilitatea să evite accidentul.
Partea vătămată M.Ş.G. a cerut să fie desfiinţată sentinţa în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea care să fie executată în regim de detenţie cu motivarea că inculpatul a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului penal, încercând să împiedice aflarea adevărului în cauză. Mai arată că în faţa primei instanţe nu i s-a acordat cuvântul cu ocazia dezbaterilor, întrucât chiar dacă în latura civilă a cauzei a primit de la asigurator suma solicitată, calitatea sa de parte vătămată nu a fost pierdută.
Inculpatul a cerut să fie desfiinţată sentinţa în sensul de a se dispune schimbarea calificării juridice a faptei din art. 178 alin. (3) C. pen. în art. 178 alin. (2) C. pen. şi să se aplice o pedeapsă orientată spre minimul special cu motivarea că la momentul producerii accidentului de circulaţie nu a fost depăşită limita legală privind gradul de alcoolemie, prima probă recoltată stabilind o alcoolemie de 0,70 grame la mie, iar cea de a doua probă, o concentraţie de 0,50 grame la mie, instanţa având în vedere gradul alcoolemiei de 1-1,10 grame la mie, potrivit recalculării teoretice a alcoolemiei potenţiale, deşi gradul alcoolemiei se afla pe o curbă descendentă. Solicită de asemenea să se aprecieze că nu poate fi acuzat de rea credinţă sau nesinceritate, apărările pe care le-a formulat constituind un drept legal al acestuia, ca
o componentă a dreptului la apărare.
Prin decizia penală nr. 196 din 24 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 6153/55/2009 s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad şi partea vătămată M.Ş.G. împotriva sentinţei penale nr. 312 din 11 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Arad în dosar nr. 6153/55/2009 pe care a desfiinţat-o cu privire la pedeapsă.
S-a înlăturat din sentinţă aplicarea prevederilor art. 861, 862 şi 71 alin. (5) C. pen. şi s-a dispus ca pedeapsa aplicată să se execute în regim de detenţie.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a respins apelul inculpatului R.F.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Examinând apelurile declarate în cadrul dat de dispoziţiile art. 378 C. pr. pen., prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. pr. pen., Tribunalul Arad a constatat că prima instanţă a apreciat corect probatoriul administrat, starea de fapt reţinută fiind conformă realităţii, cu o calificare juridică corectă a faptelor săvârşite de inculpat.
S-a apreciat însă că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată, astfel că tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. pr. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad şi partea vătămată M.Ş.G. împotriva sentinţei instanţei de fond pe care a desfiinţat-o cu privire la pedeapsă.
Astfel, în ceea ce priveşte latura penală a cauzei s-a apreciat că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului de circulaţie prin aceea că a condus autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice şi fără a poseda permis de conducere, după efectuarea unei manevre de depăşire a unui moped condus de martorul M.D., inculpatul pierzând controlul asupra autoturismului cu consecinţa acroşării victimei M.Ş., care, într-adevăr circula în mod neregulamentar şi care nu a purtat îmbrăcăminte cu accesorii reflectorizante; stabilirea vinovăţiei inculpatului rezultă fără dubii din probatoriul administrat la urmărire penală şi în faţa primei instanţe, aşa cum s-a arătat în considerentele sentinţei atacate cu apel.
Tot astfel, s-a apreciat de către instanţa de control judiciar că inculpatul a comis infracţiunea de ucidere din culpă în condiţiile 178 alin. (3) C. pen., câtă vreme raportul de expertiză nr. 2992 din 29 octombrie 2008 al IML Timişoara a stabilit retroactiv că la data producerii accidentului gradul alcoolemiei era situat între 1 şi 1,10 grame la mie, recoltările de sânge anterioare având loc la un interval de timp semnificativ după ora producerii accidentului respectiv la orele 0135 şi 0235, în condiţiile în care accidentul de circulaţie a avut loc în jurul orelor 2230-2300.
în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei s-a apreciat că în mod corect în favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţe atenuante judiciare în raport cu fiecare infracţiune săvârşită, chiar dacă prima instanţă a reţinut incidenţa prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. constând în lipsa antecedentelor penale a inculpatului cu aprecierea că reţinerea circumstanţelor atenuante este justificată de alte împrejurări respectiv de faptul că inculpatul a conştientizat consecinţele dăunătoare ale faptelor comise şi că acesta beneficiază de suport din partea familiei, având certe perspective de reintegrare socială, aşa cum rezultă din referatul de evaluare efectuate în cauză.
S-a apreciat însă că raportat la faptele comise şi urmarea socialmente periculoasă constând în decesul victimei, faptul că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere şi sub influenţa băuturilor alcoolice, scopul pedepsei nu va putea fi atins prin lăsarea inculpatului în stare de libertate, faptele comise fiind neîndoielnic grave, astfel că s-a dispus înlăturarea prevederilor art. 861, art. 862 şi art. 71 alin. (5) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată în regim de detenţie, urmând totodată să fie înlăturate şi dispoziţiile privind suspendarea executării pedepsei accesorii ce a fost aplicată.
în ceea ce priveşte susţinerile părţii vătămate, potrivit cărora s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât cu ocazia dezbaterilor nu a putut pune concluzii, s-a constatat realitatea acestor susţineri, prima instanţă apreciind greşit că partea vătămată a pierdut această calitate concomitent cu renunţarea la acţiunea civilă, urmare a primirii sumei pretinse din partea asigurătorului, dar, întrucât în speţă sunt incidente prevederile art. 197 alin. (4) C. pr. pen., respectiv o nulitate relativă, s-a apreciat că această încălcare a dreptului părţii vătămate va putea fi remediată în calea de atac a apelului, instanţa de control judiciar având în vedere la pronunţarea prezentei hotărâri cererile părţii vătămate, concretizate de altfel în admiterea apelului părţii vătămate în concordanţă cu susţinerile acesteia.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. pr. pen., solicitând casarea hotărârii atacate şi rejudecând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., respectiv aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării acesteia.
în motivare s-a arătat că alcoolemia corectă a inculpatului la data săvârşirii faptei este cea stabilită iniţial în buletinul de analiză al alcoolemiei, din ziua respectivă ca urmare a recoltării probei biologice, şi nu calculul retroactiv al alcoolemiei stabilit ulterior, întrucât aşa cum se precizează în cuprinsul raportului de expertiză acest calcul are un caracter strict teoretic şi nu poate fi considerat ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal.
De asemenea, s-a arătat că în ceea ce priveşte individualizarea modului de executare a pedepsei aplicate este corectă şi legală soluţia primei instanţe, întrucât raportat la împrejurările cauzei şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale, nu se impune executarea pedepsei în detenţie.
Având a se pronunţa asupra motivelor invocate în raport cu actele şi lucrările din dosar, cât şi cu cele cuprinse în hotărârea atacată, Curtea constată că primul dintre acestea este fondat şi urmează a fi admis din următoarele considerente:
în mod greşit instanţele de fond au considerat că fapta inculpatului de ucidere din culpă cu alcoolemie se încadrează în dispoziţiile art. 178 alin. (3) C. pen., şi nu în cele prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen., înlăturând buletinul de analiză toxicologică de la dosarul de urmărire penală, prin care s-a stabilit în urma recoltării de probe biologice că inculpatul avea la orele indicate, după aproximativ două ore de la data săvârşirii faptei, o alcoolemie de 0,70, respectiv 0,50, grame la mie pe baza raportului privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei care indică o alcoolemie teoretică de 1,00 - 1,10 grame la mie.
Această interpretare a probatoriului făcută de instanţele de fond contravine dispoziţiilor art. 66 C. pr. pen., referitoare la prezumţia de nevinovăţie în general şi în special principiului in dubio pro reo care guvernează dreptul procesual penal şi conform căruia în caz de dubiu acesta profită inculpatului.
Raportul de interpretare retroactivă al alcoolemiei inculpatului, aşa cum rezultă chiar din conţinutul său, are un caracter strict teoretic în ceea ce priveşte rezultatele sale şi nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal. Aşa cum se arată chiar în cuprinsul acestuia, valoarea indubitabilă de probă ştiinţifică obiectivă şi care exprimă îmbibaţia reală este cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării.
Cu alte cuvinte, chiar acest raport face trimitere în ceea ce priveşte înlăturarea oricărui dubiu la buletinul de analiză toxicologică întocmit prin prelevarea de probe biologice la data săvârşirii faptei şi care stabileşte o alcoolemie a inculpatului sub valoarea prevăzută de lege pentru a fi infracţiune.
în aceste condiţii este evident că proba certă în dovada acestei împrejurări nu poate fi considerată expertiza de calcul retroactiv al alcoolemiei, aşa cum instanţele de fond au reţinut.
Chiar dacă prima instanţă reţine în plus că martorii audiaţi în cauză au arătat că inculpatul a consumat cantităţi importante de băuturi alcoolice, cel puţin 5 sticle de bere, aceste mijloace de probă nu pot dovedi cu o certitudine mai mare decât actul medico-legal care se bazează pe recoltarea de probe biologice de la inculpat, alcoolemia în sânge a inculpatului la momentul săvârşirii faptei sau starea sa evidentă de ebrietate, întrucât aceeaşi martori au arătat în faţa instanţei că nu cunosc exact ce cantitate de băuturi alcoolice a consumat inculpatul sau că acesta se afla în stare de ebrietate evidentă.
Pe considerentele mai sus expuse, instanţa de recurs a dispus, în baza art. 334 C. pr. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen. în aceea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.
Pe baza acestui ultim text de lege inculpatul a fost condamnat cu menţinerea circumstanţei atenuante reţinută de instanţele de fond la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare.
A descontopit astfel pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare menţinută prin decizia atacată şi în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa stabilită în prezentul recurs cu pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în pedeapsa cea mai grea care este şi pedeapsa rezultantă ce se va executa, aceea de 1 an şi 2 luni închisoare în detenţie.
Motivul de recurs invocat de inculpat în sensul ca pedeapsa să fie suspendată condiţionat sau sub supraveghere este nefondat, urmând ca aceasta să se execute în detenţie.
în acest sens, instanţa de apel a apreciat în mod corect că raportat la faptele comise de inculpat, care au avut ca urmare decesul unei persoane, conducerea a unui autoturism de către acesta fără a poseda permis de conducere şi mai mult sub influenţa băuturilor alcoolice, se impune ca acesta să execute pedeapsa în regim de detenţie, întrucât numai aşa se realizează scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. referitor la prevenţia generală şi specială.
La toate acestea instanţa de recurs mai adaugă şi împrejurarea că inculpatul deşi nu avea permis şi a consumat alcool, când a condus autoturismul a efectuat cu bună ştiinţă şi manevre în conducere incompatibile cu siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi care puteau fi prevăzute ca fiind catastrofale de orice persoană cu diligenţă medie în apreciere.
în concluzie, numai executarea în regim de detenţie a pedepsei aplicate inculpatului corespunde cu necesitatea de a proteja echilibrul social prin aplicarea normelor penale încălcate.
B. Partea specială
