Vătămare corporală gravă din culpă. Condiţii pentru reţinerea agravantei prevăzute de alin. (4) al art. 184 C.pen., în situaţia în care inculpatul care conducea autovehiculul aparţinând unei societăţi comerciale, nu era angajat în funcţie de conducător au
| Comentarii |
|
Potrivit art. 6 pct. 12 din O.U.G. 195/2002, modificată, conducător este o persoană care conduce pe drumurile publice un grup de persoane, un vehicul sau animale de tracţiune, animale izolate sau în turmă, de povară ori de călărie. Pentru existenţa calităţii de conducător de autovehicul, nu interesează dacă persoana în cauză posedă sau nu permis de conducere, este angajat sau nu pe post de şofer al maşinii respective, relevantă fiind doar împrejurarea ca, în fapt, ea să conducă un autovehicul pe un drum public.
Secţia penală, cauze de minori şi familie, Sentinţa nr. 710 din 20 noiembrie 2008
Prin sentința penală nr. 29/15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț, în temeiul art. 334 C.proc.pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.V.I., din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. (2) și (4) C.pen., în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. (2) C.pen.
A fost condamnat inculpatul B.V.I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. (2), (4) C.pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. e) C.pen., la pedeapsa de trei luni închisoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: inculpatul era angajat la SC D. SRL Piatra Neamț, iar în data de 12.04.2006, în jurul orelor 1:30 a urcat la volanul autoutilitarei marca F. aparținând angajatorului. Mașina se afla pe trotuar, în apropierea intrării în sediul societății, pe str. G.D. din Piatra-Neamț.
împreună cu inculpatul au urcat în mașină și martorii H.G. și I.G., iar inculpatul a efectuat manevra de mers înapoi fără să se asigure suficient și a accidentat-o pe partea vătămată B.G., ce se afla pe trotuar.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut în art. 363 C.proc.pen., inculpatul și partea responsabilă civilmente.
în motivarea apelului, inculpatul a arătat, în esență, că încadrarea juridică dată faptei de prima instanță, respectiv art. 184 alin. (2) și (4) C.pen., nu poate fi reținută pentru că accidentul nu a fost urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice; mai mult, nu era angajatul părții responsabile civilmente în calitate de șofer.
Tribunalul Neamț, prin decizia penală nr. 152/A/15.05.2008, a considerat că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală sub aspectul laturii penale, instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză, stabilind o situație de fapt corectă, reținând că din coroborarea declarațiilor martorilor I.G. și H.G. cu procesul-verbal încheiat la fața locului și planșa foto, a rezultat că accidentul de circulație s-a produs pe trotuarul din fața sediului părții responsabile civilmente, care era folosit și ca o cale de acces pentru autovehiculele acestei societăți. Cât privește încadrarea juridică a faptei comise de inculpat, s-a apreciat că cea reținută de prima instanță, respectiv art. 184 alin. (2), (4) C.pen., este cea corectă.
împotriva deciziei, în termen legal au declarat recurs inculpatul B.V.I., partea responsabilă civilmente SC D.L. SRL și partea civilă B.G., toate fiind motivate în scris.
Inculpatul, prin apărătorul său, a reiterat motivele invocate în fața instanței de apel, susținând în esență:
- greșita încadrare juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, respectiv aceea prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C.pen., cele două instanțe neluând în considerare faptul că nu era angajat la societatea respectivă în calitate de șofer, ci de muncitor, conducând accidental mașina care a fost implicată în vătămarea corporală din culpă a părții civile.
Instanța de control judiciar a apreciat că, în cauză, cele două instanțe de judecată au reținut o situație de fapt corectă, bazată pe probele administrate atât la urmărirea penală, cât și în faza cercetării judecătorești, constatându-se că accidentul rutier s-a produs din vina inculpatului care nu s-a asigurat suficient înainte de a efectua manevra de mers înapoi.
S-a apreciat că în mod corect s-a reținut de către cele două instanțe anterioare, că nu are relevanță pentru încadrarea juridică a faptei situația că inculpatul nu era angajatul părții responsabile civilmente în calitate de șofer, întrucât fapta sa este urmarea nerespectării dispozițiilor legale privind activitatea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, astfel că încadrarea ei juridică este cea reținută de prima instanță, respectiv art. 184 alin. (2) și (4) C.pen.
