vătămarea corporală din culpă (art. 184 alin. 2 şi 4 C.p. )
| Comentarii |
|
Judecătoria PITEŞTI Sentinţă penală nr. 462/2014 din data de 03.02.2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECTIA PENALĂ
SENTINȚĂ PENALĂ Nr. 462/2014
Ședința publică de la 03 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I.S.C
Grefier E.S.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești este reprezentat prin procuror M.D.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat B.I. pe parte civilă B.A., având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 alin. 2 și 4 C.p. )
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință penală.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești nr. 8316/P/2011, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.I., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în modalitatea prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen.
Prin actul de sesizare s-a reținut în fapt că la data de 06.12.2011, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că în aceeași zi, pe str. IC Brătianu din mun. Pitești, în jurul orei 11.30, s-a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane. Astfel, conducând autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare X, pe strada IC Brătianu, pe sensul de mers dinspre Târgul din Vale spre Calea București, banda a doua, inculpatul B.I. a fost surprins de un pieton angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal, de la dreapta spre stânga. Nemaiputând evita impactul, acesta a acroșat pietonul cu partea dreaptă a autoturismului. În urma accidentului, partea vătămată B.A. a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 100-120 zile îngrijiri medicale.
Pentru dovedirea situației de fapt expuse prin rechizitoriu s-au reținut următoarele mijloace de probă: înscrisuri (proces verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și planșe foto, filele 25-27 d.u.p.), declarații martori (T.N., B.C. M., S.S.M.D., filele 32-38 d.u.p.), declarații învinuit (filele 58-62), expertize (raport de expertiză medico-legală, fila 29 d.u.p., raport de expertiză tehnică judiciară, filele 47-53 d.u.p.), declarații parte vătămată (filele 26-27 d.u.p.).
În ședința din data de 25.11.2013, inculpatul a solicitat instanței să dea eficiență dispozițiilor art.3201C.p.p., arătând că recunoaște și regretă săvârșirea faptei așa cum a fost ea reținută prin actul de sesizare și fiind de acord ca judecata să aibă loc exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Instanța a admis cererea.
În cursul cercetării judecătorești, în condiții de contradictorialitate au fost administrate următoarele mijloace de probă privind latura civilă a cauzei: declarații de martori (S.S.M.D. și C.C.), înscrisuri ( supliment expertiză medico-legală nr.543/A6, fila 137, documente ce atestă intervențiile medicale și tratamentele urmate de către partea civilă, filele 90-125, 41-79). Aceste mijloace de probă au fost încuviințate prin încheierile din datele de 30.09.2013 și 25.11.2013.
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține, în fapt, că la data de 06.12.2011, în jurul orei 11.30, conducând autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare X, pe strada IC Brătianu, sensul de mers dinspre Târgul din Vale spre Calea București, banda a doua, inculpatul B.I. a acroșat cu partea dreaptă a autovehiculului pe partea vătămată B.A.. La momentul impactului, victima era angajată în traversarea străzii prin zona marcajului pentru pietoni, la o distanță de 8,15 m față de trotuarul din dreapta sensului de mers al autoturismului.
Locul producerii accidentului este dovedit prin procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și planșele foto (filele 25-27 d.u.p.), precum și prin declarațiile martorilor T.N., B.C.M. (filele 32-35 d.u.p.). Modalitatea producerii accidentului reiese din declarațiile coroborate ale învinuitului, ale părții vătămate, ale martorilor T.N. și B.C.M. și din raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 47-53 d.u.p.). Din același raport de expertiză mai rezultă faptul că în premomentul accidentului, inculpatul conducea cu o viteză sub limita maximă legală, așa cum a declarat și inculpatul în cursul urmăririi penale, precum și faptul că partea vătămată s-a angajat în mod regulamentar în traversarea străzii.
Așa cum a rezultat din raportul de expertiză medico-legală (fila 29 d.u.p.) partea vătămată B.A a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 100-120 zile îngrijiri medicale.
În consecință, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța reține că prezumția de nevinovăție în favoarea inculpatului este răsturnată și constată că fapta există, constituie infracțiune și că a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege de către inculpatul B.I..
În drept fapta inculpatului B.I., de a vătăma integritatea corporală a părții vătămate în urma producerii unui accident de circulație, vătămări ce au necesitat pentru vindecare 100-120 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei este reprezentat de acțiunea inculpatului de a produce o vătămare a integrității corporale a părții vătămate prin lovirea acesteia în urma accidentului produs de inculpat la volanul autoturismului marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare X.
Totodată, se va reține în sarcina inculpatului varianta agravantă prevăzută de art. 184 alin. 4 C.pen. deoarece vătămarea cauzată părții vătămate a fost urmarea modalității necorespunzătoare prin care inculpatul a condus autoturismul, în sensul în care acesta a circulat fără a acorda atenția necesară participanților la trafic, nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de carosabil și nu a reușit să frâneze în timp util pentru evitarea pietonului, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 35 alin.1 și art. 56 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Urmarea imediată a faptei constă în producerea unor vătămări care au necesitat pentru vindecare un număr de 100-120 de zile de îngrijiri medicale, vătămări care i-au diminuat considerabil calitatea vieții părții vătămate, cauzându-i dificultăți de mișcare și tulburări de natură psihică. Raportul de cauzalitate rezultă din probele administrate.
Sub aspectul laturii subiective fapta inculpatului B.I. a fost săvârșită cu forma de vinovăție a culpei cu prevedere conform art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a) C.pen. Inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv producerea unor vătămări care au necesitat pentru vindecare un număr de 100-120 de zile de îngrijiri medicale, prin nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin.1 și art.56 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art.135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, și, deși nu l-a acceptat, a socotit fără temei că nu se va produce.
Vinovăția inculpatului fiind dovedită, pe baza probelor administrate, în raport cu fapta care a făcut obiectul judecății, instanța va dispune condamnarea acestuia, iar la proporționalizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. 1 C.pen.
Potrivit art. 72 C.pen., instanța, la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, va lua în considerare gradul de pericol social mediu al faptei săvârșite prin nerespectarea dispozițiilor legale, atitudinea cooperantă și sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, lipsa de antecedente penale a acestuia și, de asemenea, se va lua în considerare că la săvârșirea faptei partea vătămată nu a avut nicio culpă, fapta fiind comisă din culpa exclusivă a inculpatului. Totodată, se va ține seama și de pericolul creat pentru ceilalți participanți la trafic, având în vedere că inculpatul a încălcat dispozițiile ce reglementează circulația pe drumurile publice. De asemenea, instanța va avea în vedere la individualizarea pedepsei și faptul că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei, acesta declarând că regretă fapta comisă și a colaborat cu organele judiciare, ținând seama și de limitele reduse cu o treime ale pedepsei potrivit dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen.
Față de cele expuse mai sus, instanța apreciază că o pedeapsă de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea din prezenta cauză este de natură a asigura rolul preventiv, de reeducare și punitiv al pedepsei, prevăzut de art.52 C.pen.
Văzând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Sabău și Pârcălab împotriva României, instanța consideră că interzicerea unor drepturi din cele prevăzute de art. 64 C.pen., ca pedeapsă accesorie, nu se va face automat, ca urmare a aplicării pedepsei închisorii, ci se va face motivat de circumstanțele concrete ale speței.
În temeiul art. 71 C. pen., având în vedere gravitatea faptei săvârșite de inculpat, pericolul concret produs de acesta, urmările produse de faptă și, mai mult, urmările ce s-ar fi putut produce, instanța urmează a interzice drepturile prevăzute în art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II a si lit. b) C. pen., considerând că inculpatul este nedemn pentru a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Ca urmare, potrivit art. 71 C. pen. instanța va aplica pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.
Ținând seama de cele expuse mai sus, respectiv atitudinea cooperantă a inculpatului, lipsa de antecedente penale, regretul sincer față de fapta săvârșită și pedeapsa redusă la care va fi condamnat, dar și faptul că în prezenta cauza i se va aplica inculpatului o pedeapsă mai mică de 3 ani închisoare și că nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța consideră că se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, pe o durată de 3 ani, termen de încercare ce va fi stabilit în condițiile art. 82 C.pen. Pedeapsa de un an închisoare este de natură a-și atinge scopul preventiv și punitiv fără a fi necesar ca la individualizarea modalității de executare să se stabilească executarea acesteia în regim de detenție, ci este suficient pentru îndreptarea inculpatului să se dispună suspendarea condiționată a executării.
Instanța va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 alin. 1 și 84 C.pen. privind cauzele care atrag revocarea condiționată a suspendării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea, cu rea-credință, a obligațiilor stabilite în sarcina acestuia prin prezenta hotărâre.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal instanța va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În privința laturii civile, în cauză a fost citat în calitate de asigurator S.C. Asigurarea-Reasigurare ASTRA S.A., în baza poliței de asigurare RCA seria RO/02/X1/SP nr.006623688.
Partea vătămată B.A. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale (filele 26-27 d.u.p.), precizând sumele de 3000 euro daune materiale și 100 000 euro daune morale la termenul de judecată din data de 30.09.2013(fila 16). Prin concluziile scrise depuse la termenul din 27.01.2013 partea civilă și-a modificat pretențiile formulate, solicitând obligarea inculpatului împreună cu asigurătorul S.C. Asigurarea-Reasigurare ASTRA S.A. la 3.000 euro daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare, cheltuieli cu medicamente conform rețetelor, cost investigații, cheltuieli pentru ajutorul dat de altcineva trei luni în gospodărie și 150.000 euro daune morale.
În temeiul art. 1357 C.civ., pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu cert și nereparat încă, fapta ilicită, vinovăția, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.
În speță se constată îndeplinirea condițiilor cumulative ale răspunderii delictuale, respectiv există un prejudiciu produs părții civile prin săvârșirea faptei ce constă în suferința fizică și psihică cauzată prin accidentul auto produs și prin cheltuielile ocazionate de necesitatea restabilirii stării de sănătate a părții civile, fapta ilicită este vătămarea corporală săvârșită din culpă de către inculpat, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă este evidentă și dovedită, având în vedere că în urma acestei fapte a rezultat suferința victimei, și, totodată, vinovăția inculpatului cu privire la faptă, vinovăție demonstrată prin cele arătate mai sus.
Instanța mai reține că în ceea ce privește daunele materiale potrivit art. 62 din C.proc.pen., este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește latura ei civilă, pe bază de probe. Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe. Instanța ține cont la acordarea daunelor materiale numai de acele prejudicii care au legătură de cauzalitate directă cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul
Conform raportului de expertiză medico-legală (fila 29 d.u.p) și suplimentului de expertiză medico-legală nr.543/A6 (fila 137) partea civilă a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 120 zile îngrijiri medicale. Conform documentelor ce atestă intervențiile medicale și tratamentele urmate de către partea civilă (filele 90-125, 41-79) împreună cu facturile aferente acestora (filele 109-125), aceasta a făcut dovada unui prejudiciu material de cca. 1000 euro. La acesta se mai adaugă sumele necesare pentru plata unui ajutor în gospodărie, cheltuielile pentru deplasarea la medicii specialiști așa cum rezultă din declarația martorului C.C. și contravaloarea hainelor și accesoriilor distruse prin accident, fapt dovedit prin depoziția martorei S.S.M.D..
Față de probele depuse la dosarul cauzei, instanța consideră dovedită suma de 3000 euro, reprezentând daune materiale, sumă pe care urmează să o acorde părții civile.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de către partea civilă se observă că acestea reprezintă o compensație materială pentru suferințele fizice și psihice cauzate acesteia în urma infracțiunii săvârșite. Evaluarea prejudiciului moral nu presupune o echivalență matematică a valorilor încălcate prin fapta ilicită, ci analiza tuturor împrejurărilor cauzei, a modului de acțiune și a consecințelor.
În aprecierea cuantumului daunelor morale, în considerarea jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmează a fi avute în vedere "consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și, nu îmbogățirea fără just temei";.
Un alt principiu ce trebuie avut în vedere este cel al echității, principiu folosit de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile sale în ceea ce privește acordarea despăgubirilor. Curtea Europeană a Drepturilor Omului acordă o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul suferit, satisfacție rezultată dintr-o analiză a împrejurărilor cauzei în ceea ce privește gravitatea încălcării normelor Convenției, raportată la principiul echității (Moldovan si alții c. Romaniei). Însăși modalitatea de stabilire a cuantumului prejudiciilor suferite de victimele încălcărilor Convenției folosită de Curte arată inexistența unor criterii bine stabilite în ceea ce privește suma ce se acordă cu titlu de despăgubire. Noțiunea de satisfacție echitabilă și principiu al echității trimit la faptul că aprecierea daunelor nu se poate face decât prin raportare la împrejurările de fapt ale speței și la analiza tuturor elementelor și statuând în echitate, fără a se putea ajunge la acordarea unor sume exagerat de mari.
Pentru acordarea daunelor morale în cazul infracțiunilor contra integrității corporale și sănătății se va ține seama de suferințele fizice și morale, susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia. Suferința părții civile este incontestabilă, aceasta rămânând cu o dificultate permanentă în efectuarea sarcinilor fizice de zi cu zi, cu atât mai mult cu cât, dată fiind înaintarea în vârstă, acest disconfort nu se va diminua. Totuși, cuantumul despăgubirilor solicitate este vădit disproporționat având în vedere că scopul acestora este să repare neajunsurile suferite în urma săvârșirii faptei și să ajute partea civilă în depășirea evenimentului nefericit de care a avut parte. Este necesar ca la stabilirea sumei ce va fi atribuită cu acest titlu trebuie să se țină seama și de nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării.
Instanța apreciază că vătămările suferite de partea civilă în urma săvârșirii faptei, constând în leziuni ce au necesitat 120 zile de îngrijiri medicale, nu pot fi cuantificate într-o sumă de bani deoarece o sumă de bani nu poate reface total starea de sănătate a părții civile.
Cu toate acestea, nu trebuie pierdut din vedere faptul că daunele morale nu trebuie să reprezinte un motiv de îmbogățire nejustificată. Pentru a putea stabili cuantumul despăgubirilor se va ține seama de suferințele fizice, cauzate de durerile provocate în urma leziunilor suferite, de suferințele psihice provocate de tratamentele medicale la care a fost supusă partea civilă și de faptul că aceasta va trebui să-și continue viața cu o dificultate fizică, astfel încât se vor stabili în sarcina inculpatului daune morale în cuantum de 35.000 euro, ca reprezentând o justă satisfacție pentru prejudiciul suferit.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 346 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. 3 C. proc. pen. și la art. 998-999 C.civ., instanța va admite în parte acțiunea civilă a părții B.A., și va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei 3000 euro, cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 35.000 euro, cu titlu de daune morale.
La data producerii accidentului inculpatul era asigurat în baza poliței de asigurare RCA seria RO/02/X1/SP, nr.006623688, emisă de asiguratorul S.C. Asigurarea-Reasigurare ASTRA S.A.
În temeiul art. 49 din legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în Romania "asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil";, iar conform art.55 din același act normativ "despăgubirile se plătesc de către asigurator persoanelor fizice sau juridice păgubite."; Calitatea în care va fi citată în cauza penală societatea de asigurări a fost stabilită prin Decizia 1/2005 a ÎCCJ. Din această decizie rezultă că: "în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din C.civ., a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995";, iar "prin Legea nr. 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de "asigurător de răspundere civilă", în procesul penal.
Față de cele expuse mai sus, în baza raportului de asigurare existent în virtutea poliței RCA seria RO/02/X1/SP, nr.006623688 încheiat de asiguratul inculpat , acesta are dreptul ca asiguratorul să plătească în locul său sumele la care acesta a fost obligat cu titlu de daune civile ca urmare a vătămării corporale a părții civile.
Potrivit Ordinului CSA 14/2011 " documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurator RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisa, asigură despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozițiile legislației privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului in care acesta s-a produs."; Pentru a interveni obligația de plată a asiguratorului este necesar să se stabilească o obligație de plată în sarcina asiguratului cu scopul de a-l despăgubi pe cel păgubit. Ulterior stabilirii unei obligații de plată în sarcina asiguratului se va constata că în temeiul poliței de asigurare și a dispozițiilor legale din materia asigurărilor de răspundere civilă devine incidentă obligația de plată a asigurătorului.
În lumina celor stabilite mai sus, potrivit art. 49-55 din Legea nr.136/1995, instanța va constata că despăgubirile ce vor fi acordate părții civile vor fi achitate de către S.C. Asigurarea-Reasigurare ASTRA S.A. în calitate de asigurător de răspundere civilă obligatorie, în limita sumei de 3.500.000 euro stabilită prin Ordinul CSA 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
În baza art. 191 C.p.p., instanța va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 1000 lei, dintre care suma de 900 lei în faza de urmărire penală, constituite din 800 lei onorariu expert (fila 55 d.u.p.), două onorarii în cuantum de 63 lei expert SML Argeș (fila 29 d.u.p., fila 137).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Condamnă pe inculpatul B.I., la pedeapsa de:
- 1an închisoare pentru săv. infr. prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cp în cond. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cpp.
În temeiul art. 81 Cp dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în temeiul art. 82 Cp fixează termen de încercare de 3 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cp.
În temeiul art. 71 Cp interzice inculpatului dr. prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cp, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cp suspendă executarea pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.
În temeiul art. 14 Cpp comb. cu art. 346 Cpp și art. 998-999 C civ., art. 49 și 54 din legea nr. 136/1995 obligă în solidar pe inculpat și asigurătorul SC Asigurare Reasigurare Astra SA- Sucursala Pitești, cu sediul în Pitești, str. Republicii, nr.60, jud. Argeș, să-i plătească părții civile B.A.sumele de:
- 3.000 Euro cu titlu de despăgubiri civile, suma echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective.
- 35.000 Euro cu titlu de daune morale, echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective.
În temeiul art. 191 Cpp obligă pe inculpat la 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, dintre care 900 lei în faza de urmărire penală.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2014.
Președinte,
I.S.C
Grefier,
E.S.
