Viol. Act sexual anormal cu o persoană de sex diferit
| Comentarii |
|
Săvârşirea prin constrângere a unor acte sexuale anormale, cum sunt cele orale, asupra unei persoane de sex diferit, se încadrează în infracţiunea de viol.
Reglementarea actuală a infracţiunii de viol face referire atât la actele sexuale normale între persoane de sex diferit, cât şi la actul sexual de orice natură (normal sau nu) cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex.
Actele sexuale, altele decât cele normale, săvârşite cu o persoană de sex diferit, se încadrează în infracţiunea de viol, neputându-se face o deosebire între aceste acte, după cum ele sunt săvârşite asupra unei persoane de acelaşi sex sau asupra unei persoane de sex diferit.
(Decizia nr. 1053 din 2 iunie 2004 - Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 222 din 6 februarie 2004 a Judecătoriei Slobozia, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpaţilor I.G. şi V.V. din infracţiunile prevăzute de art. 201 alin. 1 şi 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. 1 şi 4 din Codul penal.
în baza art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a) din Codul penal, inculpatul I.G. a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), e) din Codul penal.
în baza art. 201 alin. 1 şi 4 din Codul penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), e) din Codul penal.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. 1 lit. b) şi art. 35 din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), e) din Codul penal. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
în baza art. 26 raportat la art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a), cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, inculpatul V.V. a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), e) din Codul penal.
în baza art. 201 alin. 1 şi 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), e) din Codul penal.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. 1 lit. b) şi art. 35 din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), e) din Codul penal. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
S-a dedus prevenţia pentru ambii inculpaţi de la 12 octombrie 2003 la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestora.
S-a luat act că partea vătămată N.A.T. nu s-a constituit parte civilă, în fapt, s-a reţinut că în noaptea de 11/12 octombrie 2003, în jurul orelor 2,00, partea vătămată se afla împreună cu prietenul ei, pe care îl conducea către cartierul B.
Cei doi s-au întâlnit cu un grup de tineri care ieşise de la o discotecă, între aceştia aflându-se şi inculpatul I.G.
După ce s-a despărţit de prietenul său, partea vătămată a plecat cu intenţia de a ajunge la prietena la care locuia.
în dreptul magazinului I. a fost ajunsă din urmă şi oprită de inculpatul I.G., acesta pretextând că doreşte să fumeze o ţigară împreună şi să stea de vorbă în parcul din apropiere.
Ca urmare a refuzului părţii vătămate de a merge în parc, aceasta încercând să plece mai departe, inculpatul I.G. a imobilizat-o răsucindu-i mâna la spate, a apucat-o de păr, a lovit-o, forţând-o astfel să traverseze şoseaua şi să intre în parc.
Inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în cap şi în faţă, provocându-i hemoragie.
De cei doi s-a apropiat o a treia persoană, respectiv inculpatul V.V., care i-a pus mâna la gură părţii vătămate, împiedicând-o să mai strige, şi a ţinut-o de păr pentru a o imobiliza. în acest timp, inculpatul I.G. continua să o lovească pentru a-i anihila rezistenţa.
în timp ce inculpatul I.G. o ţinea de mâini, aplecată de mijloc spre el, inculpatul V.V. a dezbrăcat-o de pantaloni şi de lenjeria intimă, încercând apoi să întreţină raport sexual anal cu partea vătămată.
în acest timp, inculpatul I.G. s-a dezbrăcat de pantaloni până la genunchi şi a obligat-o pe partea vătămată să întreţină raport sexual oral cu el. De asemenea, şi inculpatul V.V. s-a postat în faţa părţii vătămate obligând-o să întreţină cu el raport sexual oral.
La un moment dat, inculpatul I.G. a trecut în spatele părţii vătămate şi a întreţinut un raport sexual normal cu ea în timp ce aceasta era ţinută de gât de inculpatul V.V. şi obligată în continuare să aibă raport sexual oral cu acesta.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, susţinând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de viol şi nici cele ale infracţiunii de perversiuni sexuale, întrucât nu a existat un raport sexual normal între inculpatul I.G. şi partea vătămată şi nici constrângerea acesteia de a întreţine perversiuni sexuale cu inculpaţii. Cel mult, în sarcina inculpaţilor poate fi reţinută infracţiunea de perversiuni sexuale în varianta prevăzută de art. 201 alin. 1 din Codul penal.
Prin Decizia penală nr. 167/A din 28 aprilie 2004 a Tribunalului Ialomiţa, a fost respins ca nefondat apelul inculpaţilor.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul I.G., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. 1 pct. 14 şi pct. 171 din Codul de procedură penală.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare sus-menţionate, Curtea a constatat că recursul este fondat, însă pentru următoarele considerente:
Materialul probator administrat în cauză a fost corect perceput şi temeinic analizat atât de către instanţa de fond, cât şi de către instanţa de apel, care au reţinut săvârşirea cu vinovăţie de către inculpat a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că în noaptea de 11/12 octombrie 2003, prin constrângere, împreună cu coinculpatul V.V., a întreţinut cu partea vătămată un raport sexual normal, precum şi un raport sexual oral.
în ce priveşte încadrarea juridică însă, Curtea a constatat că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 17 din Codul de procedură penală, caz ce poate fi luat în considerare din oficiu atunci când a influenţat hotărârea în defavoarea inculpatului, conform art. 3859 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Curtea a constatat astfel că activitatea infracţională desfăşurată de cei doi inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice de viol în varianta prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal.
în acest sens, chiar dacă legiuitorul a înţeles să păstreze atât incriminarea infracţiunii de viol, cât şi pe cea a infracţiunii de perversiuni sexuale, s-a constatat, din reglementarea infracţiunii de viol, că aceasta este mai largă şi nu se rezumă doar la actele sexuale normale între persoane de sex diferit, ci are în vedere actul sexual de orice natură (aşadar normal sau nu) săvârşit cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex.
Raţiunea modificării infracţiunii de viol şi a abrogării în acelaşi timp a art. 200 din Codul penal a fost aceea de a stabili un tratament penal unic pentru actele sexuale săvârşite prin constrângere sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, indiferent dacă acestea sunt săvârşite cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex.
Prin urmare, legiuitorul a asimilat actele sexuale săvârşite între persoane de acelaşi sex (care după orice criteriu nu pot fi considerate acte sexuale normale) infracţiunii de viol, ceea ce înseamnă că şi actele sexuale, altele decât cele normale, săvârşite cu o persoană de sex diferit, se încadrează de asemenea în infracţiunea de viol, neputându-se face o deosebire între aceste acte, după cum ele sunt săvârşite asupra unei persoane de acelaşi sex sau asupra unei persoane de sex diferit.
Acestea sunt considerentele pentru care, în opinia Curţii, săvârşirea prin constrângere a unor acte sexuale anormale, cum sunt cele orale, asupra unei persoane de sex diferit, se încadrează, după caz, în infracţiunea de viol sau în infracţiunea de act sexual cu un minor.
în speţă, în condiţiile în care victima este majoră, în sarcina inculpatului I.G., ca de altfel şi a celuilalt inculpat, trebuie reţinută o singură infracţiune de viol sub forma autoratului, respectiv a complicităţii, sens în care încadrarea juridică a fost schimbată, consecutiv admiterii recursului inculpatului I.G. şi extinderii efectelor acestuia şi asupra inculpatului V.V., care nu a declarat recurs, dar căruia schimbarea de încadrare îi profită, el aflându-se în aceeaşi situatie ca inculpatul I.G.
Schimbând încadrarea din infracţiunea de viol, Curtea nu a reţinut caracterul continuat al acesteia, întrucât actele sexuale săvârşite de inculpaţi normal, respectiv oral, au fost comise în aceleaşi împrejurări pe o durată scurtă de timp şi fără oprire, situaţie în care caracterul continuat al infracţiunii este exclus.
Ca urmare, s-a admis recursul inculpatului I.G. împotriva Sentinţei penale nr. 222 din 6 februarie 2004 a Judecătoriei Slobozia şi a Deciziei penale nr. 167/A din 28 aprilie 2004 a Tribunalului Ialomiţa, extinzând efectele acestuia şi asupra inculpatului V.V.
A casat în totalitate decizia, în parte sentinţa şi, rejudecând în fond:
în baza art. 334 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile prevăzute de art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a) din Codul penal şi art. 201 alin. 1 şi 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 33 lit. a) din Codul penal, în art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, text în baza căruia a condamnat pe inculpatul I.G. la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), e) din Codul penal.
A făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
în baza art. 334 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile prevăzute de art. 26 din Codul penal raportat la art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a) din Codul penal şi art. 201 alin. 1 şi 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 33 lit. a) din Codul penal şi art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, în art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, text în baza căruia a condamnat pe inculpatul V.V. la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), e) din Codul penal.
A făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
A dedus prevenţia pentru inculpaţi de la 12 octombrie 2003 la zi.
A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii pentru inculpatul V.V. şi a emis un nou mandat conform prezentei decizii.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
