Alte cereri. Decizia 180/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 180
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Trutescu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei Asigurări sociale privind recursul declarat de recurentul C împotriva sentinței civile nr.1753/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul I, intimată fiind Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței De Muncă I ().
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurent, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, prin serviciul de registratură intimata Iad epus la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată de la fond. Depune la dosar concluzii scrise și precizează și le însușește și pe cele de la instanța de fond.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1753 din 4 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Iașia hotărât:
A respins excepția tardivității introducerii acțiunii.
A respins acțiunea formulată de reclamantul C, domiciliat în I,-, jud. I, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I, cu sediul în I,-, jud.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 27.05.2009 s-a înregistrat la Tribunalul Iași, sub nr- cererea formulată de către reclamantul C în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I, ce a fost declinată de Judecătoria Iași prin sentința civilă 5856/17.04.2009 pronunțată în dosarul -.
Reclamantula solicitat obligarea pârâtei la repunerea sa în situația anterioară, plata indemnizației de șomaj în procent de 100% începând cu data sistării plății acesteia - 01.07.2008. S-a mai solicitat ca valoarea, la repunerea în plată a indemnizației de șomaj, să fie egală cu suma de 1143 lei lunar (conform adeverinței emise de RomTelecom la 21.03.2008).
În motivare s-a arătat faptul că, la data de 01.02.2008, a devenit șomer în plată iar RomTelecom și-a achitat toate obligațiile conform legii în vigoare la acel moment. La apariția HG 149/2008 pârâta, în mod incorect, a aplicat acest act normativ și în cazul său.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe fondul cauzei, respingerea cererii pentru următoarele motive: la 19.02.2008 a fost înregistrat la instituția pârâtei dosarul de șomaj nr. 1923. În baza documentației depuse și față de adeverința emisă de angajator, s-a determinat cuantumul indemnizației de șomaj la suma de 1.143 lei (s-a avut în vedere și valoarea unei prime de fidelitate primită de reclamant la încetarea raporturilor de muncă). Ulterior s-a emis o altă adeverință, prima de fidelitate fiind eliminată, astfel încât valoarea indemnizației s-a diminuat la 636 lei conform art. 39 al.1 lit.c, al.2 lit.a și b, al.3 lit.d din Lg. 76/2002. S-a avut în vedere și HG 149/2008 conform căreia orice alte sume care se plătesc cu titlu de salariu sunt clar diferite de noțiunea de salariu de bază.
Pârâta a invocat, pe cale de excepție, tardivitatea formulării cererii având în vedere depășirea termenului de 30 zile de la luarea la cunoștință de către contestator a noului cuantum. În dosarul Tribunalului, reclamantul a depus o serie de precizări prin care a arătat faptul că pârâta a schimbat sensul textului de lege. Mai mult decât atât dispozițiile HG 149/2008 nu trebuiau aplicate retroactiv.
Considerentele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat hotărârea instanței de fond au fost următoarele:
În ceea ce privește excepția invocată, instanța a dispus respingerea având în vedere dispozițiile art.119 Lg.76/2002 ((2) Litigiile privind stabilirea si plata indemnizației de șomaj se soluționeaz in regim de urgenta, potrivit normelor procedurale prevzute pentru conflictele de drepturi, chiar dac prin lege special se prevede altfel.)raportat la art. 283 Codul Muncii. În cauza de față nu suntem în prezența unei contestații la decizia nr. 57489/2008 depusă la fila 19 dosar, pentru a putea face aplicarea termenului de 30 zile prevăzut de legiuitor.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamantul și-a încetat calitatea de angajat la 01.02.2008 (dată la care i s-a născut dreptul de a beneficia de plata unui ajutor de șomaj conform art. 17 Lg. 76/2002 coroborat cu art. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii) iar începând cu 19.02.2008 s-a înregistrat la pârâtă dosarul de șomaj cu nr. 1923. Reclamantul este nemulțumit de modul de calcul al indemnizației de șomaj, motiv pentru care solicită recalcularea acesteia, în sensul reținut de adeverința emsă la 21.03.2008 de către RomTelecom. La stabilirea cuantumului indemnizației de șomaj s-a avut în vedere adeverința din 14.02.2008 emisă de fostul angajator al reclamantului în cuprinsul căreia se reține faptul că baza de calcul pentru anul 2008, luna ianuarie, este de 64.290 lei. Ulterior, la 27.02.2008, angajatorul a emis o altă adeverință prin care a modificat baza de cacul pentru aceeași perioadă la 3468 lei iar la 14.03.2008 a emis o altă adeverință prin care revenea la mențiunile din prima. Pârâta a calculat indemnizația de șomaj raportat la a doua adeverință motivând faptul că nu se poate lua în calcul și prima de fidelitate întrucât aceasta nu este inclusă în salariul de bază așa cum este definit de art. 19 ind.1 din legea 76/2002 (varianta în vigoare la 19.02.2008), respectiv art. 39 al.2 lit. b din lege.
Conform art. 39 din Lg. 76/2002: "(2) Cuantumul indemnizației de șomaj prevzute la alin. (1) este o sum acordat lunar și în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, dup cum urmeaz: a) 75% din salariul de baz minim brut pe țar garantat în plat, în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;b) suma prevzut la lit. a) la care se adaug o sum calculat prin aplicarea asupra mediei salariului de baz lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare."
Prin decizia nr. 57489/2008 emisă de pârâtă s-a dispus că, începând cu data de 01.02.2008, reclamantul are dreptul la o indemnizație de șomaj în cuantum de 636 lei pe o perioadă de 12 luni. Această decizie nu a fost contestată de către reclamant, astfel încât produce efecte juridice. Instanța nu poate reține o altă situație întrucât s-ar ajunge ca, prin două acte (producătoare de efecte juridice) să se prevadă aspecte contradictorii cu privire la același drept al reclamantului, respectiv indemnizația de șomaj. În aceste condiții, este necesar ca, în situația în care reclamantul nu este mulțumit de cele dispuse de pârâtă prin decizia menționată, să conteste această decizie (cu atât mai mult cu cât, față de precizarea că nu i s-a comunicat nicio decizie, ar fi în termenul prevăzut de legiuitor).
Pentru aceste motive Tribunalul a respins acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs, în termen și motivat, reclamantul C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Arată recurentul că situația de fapt, astfel cum reține și instanța de fond, demonstrează că la data de 1.02.2008 i-a încetat calitatea de salariat și i s-a născut dreptul la indemnizația de șomaj, dosarul de șomaj fiind înregistrat la. I în data de 19.02.2009 sub nr. 1923.
Consideră recurentul că în mod corect i-a fost stabilită inițial indemnizația de șomaj la suma de 1.143 lei, fiind avută în vedere adeverința nr. 100//02/01/672 din 14.02.2008 eliberată de fostul angajator, Romtelecom SA.
Susține recurentul că în mod greșit, dând o interpretare eronată dispozițiilor nr.HG 149/2008, pârâta i-a solicitat fostului angajator o nouă adeverință (anexa 14), care a și fost eliberată la data de 27.02.2008 și prin care s-au modificat datele referitoare la plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj aferent lunii ianuarie 2008, ceea ce a condus la recalcularea indemnizației de șomaj, rezultând un cuantum mai mic, de 636 lei. Deși unitatea angajatoare a eliberat ulterior o nouă adeverință, nr. - din 21.03.2008, înregistrată la. sub nr. 2266/3.09.2008 (potrivit răspunsului la interogatoriu pct. 5), prin care s-a menționat în mod firesc baza de calcul avută în vedere la 14.02.2008, totuși pârâta, fără a emite o decizie, a sistat plata indemnizației de șomaj începând cu data de 01.07.2008 și a dispus recuperarea debitului prin rețineri lunare de 507 lei, retroactiv, începând cu 01.02.2008, până la concurența sumei de 686 lei.
Afirmă recurentul că intimata a schimbat sensul textului art. 14 lit. a din Normele metodologice, făcând trimitere și la art. 155 Codul muncii și art. 38 CCM la nivel național pe anii 2007-2010, atunci când a concluzionat că orice alte sume, care se plătesc cu titlu de salariu, sunt clar diferite de salariul de bază.
Critică recurentul soluția primei instanțe și sub aspectul încălcării principiului neretroactivității, întrucât prevederile nr.HG 149/2008 prin care s-au adus modificări Legii nr. 76/2002 și nr.HG 174/2002, se aplică doar pentru indemnizațiile de șomaj calculate după intrarea în vigoare a acestui act normativ, nefiind incidente în cazul său.
În drept, recursul este întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Indemnizația de șomaj a fost calculată în mod corect, în conformitate cu disp. art. 39 alin. 1 lit. c, alin. 2 lit. a și b, alin. 3 lit. d din Legea nr. 76/2002, fără a fi avută în vedere suma reprezentată de salariile compensatorii achitate de angajator în luna încetării contractului de muncă.
Se apără intimata afirmând că sunt nefondate criticile recurentului referitoare la aplicarea retroactivă a dispozițiilor nr.HG 149/2008. În realitate, cuantumul indemnizației de șomaj nu s-a stabilit în baza modificărilor aduse prin acest act normativ, ci potrivit prevederilor legale în vigoare la data înregistrării cererii - 19.02.2008- care reglementau noțiunile de "salariu de bază lunar brut" și "bază lunară de calcul" (art. 191și art. 14 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 174/2002.
Nu au fost depuse înscrisuri noi în faza de judecată a recursului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs, cât și din oficiu potrivit disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, recurentul-reclamant Caa vut calitatea de angajat al Romtelecom SA până la data de 01.02.2008, când i-a încetat contractul individual de muncă în baza disp. art. 56 lit. j Codul muncii. Prin urmare a avut calitatea de asigurat în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj, cu drept de a beneficia de indemnizația de șomaj, în condițiile prescrise de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă și Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin nr.HG 174/2002.
În virtutea dreptului astfel născut, recurentul a înregistrat la data de 19.02.2008, la. I, cerere pentru acordarea indemnizației de șomaj, fiind format dosarul nr. 1923/2008 (adresa nr.7965/10.09.2008 emisă de I).
Angajatorul Romtelecom a depus la. I adeverința nr. 100/02/01/672 din14.02.2008(modelul prevăzut de anexa nr. 26 la Normele metodologice) în care este consemnată pentru luna ianuarie 2008 o bază lunară de calcul de 64.290 lei, iar pentru celelalte 11 luni câte o bază lunară de calcul de 2557 lei, această din urmă sumă fiind înscrisă de altfel și în contractul de muncă, la rubrica salariu de bază (fila 25 dosar -). Ulterior, în data de27.02.2008,fostul angajator a depus o altă adeverință (anexa 26), cu același număr 100/02/01/672, în care este consemnată pentru luna ianuarie 2008 o bază lunară de calcul în sumă de 3468 lei, restul mențiunilor fiind păstrate. Au fost excluse astfel din baza de calcul "plățile compensatorii"acordate recurentului la încetarea contractului de muncă (filele 9,24). Mai apoi, la data de21.03.2008, fostul angajator eliberează o nouă adeverință, în conținutul transmis cu actul inițial din 14.02.2008, adeverință care a fost înregistrată la. I sub nr. 2266/3.09.2008 (răspunsul la interogatoriu, pct. 5).
Prin dispoziția nr. 57489/2008 emisă de pârâta I s-a stabilit, începând cu data de 01.02.2008, dreptul recurentului-reclamant la o indemnizație de șomaj în cuantum de 636 lei pe o perioadă de 12 luni. În cuprinsul actului este avută în vedere ca "medie a bazei lunare de calcul" suma de 2609. 5833 lei.
Curtea că, în mod judicios a reținut prima instanță împrejurarea că, nefiind contestată în procedura prevăzută de art. 119 din Legea nr. 76/2002, raportat la art. 283 Codul muncii, această dispoziție prin care s-a stabilit dreptul la indemnizația de șomaj produce efecte juridice depline sub aspectul cuantumului calculat.
Criticile recurentului referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente și nesocotirea principiului neretroactivității legii civile, încadrabile ca motiv de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sunt nefondate, întrucât:
Dreptul la indemnizația de șomaj s-a născut la data de 01.02.2008 iar cererea pentru acordarea acestui beneficiu s-a depus la data de 19.02.2008 (anterior, într-adevăr, modificărilor aduse Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, prin nr.HG 149/2008, publicată în Monitorul Oficial din 18.02.2008 și intrată în vigoare la 21.02.2008, potrivit art. 78 din Constituție).
Cercetând cele două acte normative (Legea nr. 76/2002 și Normele metodologice aprobate prin nr.HG 174/2002), în forma în vigoare la momentul nașterii dreptului recurentului la indemnizația de șomaj și al valorificării acestuia prin cererea înregistrată la. I, Curtea reține că, potrivit disp. art. 39 alin. 2 din Legea nr. 76/2002"Cuantumul indemnizației de șomaj prevăzut la alin. 1 este o sumă acordată lunar și în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 75% din salariul de bată minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 1 an;
b) suma prevăzută la lit. a) la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare".
Potrivit dispozițiilor art. 191alin. 1din Normele metodologice,"Prin salariu de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, prevăzut la art. 39 alin. 2 lit. b din lege, se înțelege baza lunară de calcul prevăzută la art.14 pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stadiul de cotizare".
Or, potrivit disp. art. 14 din Normele metodologice, baza lunară de calcul este reprezentată de venitul brut realizat lunar"constituit - din următoarele elemente: a) salariul de bază lunar brut, corespunzător timpului efectiv lucrat, la care se adaugă, după caz: indemnizația de conducere, salariul de merit, precum și alte drepturi salariale care, potrivit actelor normative ori contractelor colective sau individuale de muncă, fac parte din salariul de bază".
Este evident, așadar, că "plățile compensatorii" de care a beneficiat recurentul la data încetării raporturilor de muncă nu fac parte din salariul de bază, astfel cum este reglementat acest element, în raport de care se stabilește și cuantumul indemnizației de șomaj, potrivit normelor legale sus-citate. Această interpretare este în concordanță și cu prevederile art. 155 Codul muncii care reglementează componentele salariului, dar și cu mențiunile înscrise în carnetul de muncă la rubrica salariul de bază. Prin urmare, este nefondată critica recurentului privitoare la neincluderea în baza de calcul pentru luna ianuarie 2008 sumei de 64.290 lei în loc de 3468 lei cât s-a menționat în adeverința din 27.02.2008, avută în vedere la emiterea dispoziției nr. 57489/2008.
Nefondată este și susținerea recurentului privind nesocotirea principiului neretroactivității legii civile, întrucât instanța de fond nu s-a întemeiat pe dispozițiile nr.HG 149/2008 (care așa cum s-a arătat au intrat în vigoare ulterior nașterii și valorificării dreptului recurentului) și, în plus, nici nu avea cum să se întemeieze câtă vreme norma expresă privind excluderea compensațiilor din baza de calcul (art. 14 alin. 2 lit. a din norme) vizează situația încetării contractului de muncă prin concediere, care nu este însă incidentă în speța de față unde încetarea contractului a avut loc de drept.
Pentru toate considerentele expuse, potrivit disp. art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C împotriva sentinței civile nr.1753 din 04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, din 16 Februarie 2010
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red/tehnored./
2x/25 03 2010
Tribunalul I-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Trutescu, Carmen
