Alte cereri. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 22/AS
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în C,-,. 6, județul C, împotriva deciziei civile nr.219/AS/02.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în C,-, județul C și cu domiciliul procesual la sediul Casei Județene de Pensii C -- C, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, având în vedere că recurentul - reclamant a solicitat judecata dosarului și în lipsă, în baza art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Contestatorul a sesizat Tribunalul Constanța cu o cerere înregistrată sub nr-.
Prin încheierea pronunțată la 6 iunie 2007, Tribunalul Constanțaa făcut aplicarea dispozițiilor art. 1551Cod procedură civilă și a suspendat judecata cauzei cu care a fost învestită, având în vedere ca reclamantul nu a răspuns cererii instanței de a face precizări cu privire la obiectul cererii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs recurentul reclamant, care invocă aspecte de nelegalitate în raport de faptul că nu a fost citat pentru termenul la care s-a luat măsura suspendării. De asemenea a arătat că cercetarea judecătorească nu era terminată astfel ca instanța nu putea judeca pe fond cauza.
Prin decizia civilă nr. 219/AS/0212.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a respins recursul formulat ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut în esență că din încheierile de ședință anterioare rezultă că instanța de fond a solicitat reclamantului să facă precizări cu privire la obiectul cererii sale iar această obligație nu a fost îndeplinită deși cererea reclamantului nu este clară în ce privește obiectul sau astfel încât în raport de prevederile art. 129 și art. 1551Cod procedură civilă în mod corect instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei. S-a mai reținut de către instanța de recurs că recurentul este în eroare cu privire la dispozitivul hotărârii atacate deoarece, suspendarea reprezintă o întrerupere a judecății până când reclamantul va îndeplini obligația stabilită în sarcina sa și prin urmare, nu s-a ajuns la o judecată a cauzei pe fond, așa cum susține recurentul iar criticile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 89 Cod procedură civilă nu pot fi reținute deoarece reclamantul a fost citat cu mențiunea de a face precizări în ce privește cererea sa.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație în anulare recurentul reclamant.
Cererea formulată este greu lizibilă și este însoțită de copii ale unor încheieri și a unor pagini de ziare cu adnotări ilizibile.
Totuși, din cererea formulată, se înțelege că se invocă încălcarea Constituției României și a unor acte internaționale privind protecția drepturilor omului și cetățeanului, se invocă încălcarea unor hotărâri judecătorești anterioare, faptul că dosarul nu era în stare de judecată întrucât pentru nici un termen de judecată nu a fost citat și nici intimata iar cercetarea judecătorească nu era finalizată, hotărârea contestată ar cuprinde greșeli materiale care nu sunt însă indicate, recursul a fost respins fără a fi judecat în fond, nu s-au cercetat motivele de casare, s-au încălcat normele de ordine publică privitoare la competență. Într-o formulare generală, contestatorul a arătat că s-a înscris în fals și se înscrie în fals împotriva tuturor actelor depuse în dosarul cauzei de pârâtă și împotriva conținutului tuturor actelor întocmite de "personalul" instanței.
S-au reprodus și prevederile art. 317 și 318 Cod.pr.civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând decizia contestată prin prisma susținerilor contestatorului și a prevederilor legale aplicabile Curtea constată că este nefondată contestația în anulare pentru următoarele considerente:
Potrivit art.317(1) Cod.pr.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Alineatul (2) al aceluiași articol stabilește însă că, totuși, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Apoi, art.318(1) Cod.pr.civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Se constată că pentru termenul din 02.12.2008 când s-a pronunțat decizia contestată procedura de citare a fost îndeplinită în conformitate cu prevederile art.92 al.3 și 4 Cod.pr.civ., prin afișare pe ușa principală a domiciliului contestatorului recurent situat în Municipiul C-.6, adresă indicată chiar de către acesta în cererea de recurs. Contestatorul nu poate invoca nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu intimata neavând interes însă se constată că și intimata a fost citată în aceleași condiții, la adresa indicată chiar de recurent respectiv - - nr. 3
În cauză, recursul promovat de contestator a fost îndreptat împotriva unei încheieri de suspendare a judecății pronunțate de Tribunalul Constanța astfel încât potrivit art. 3 pct. 3 Cod.pr.civ., Curtea de Apel Constanța era competentă să soluționeze recursul.
Se constată astfel că nu se poate reține incidența prevederilor art. 317 Cod.pr.civ.
Pe de altă parte, susținerile contestatorului privind omisiunea de a lua în considerare anumite probe, greșita apreciere a situației de fapt sau greșita aplicare a unor reguli de drept sau norme juridice concrete, nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială iar o eroare de judecată nu poate fi îndreptată pe această cale întrucât contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește desființarea unei hotărâri irevocabile nu pentru că fondul pricinii nu a fost corect soluționat, ci pentru că instanța de recurs a comis erori materiale. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile expres prevăzute de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare și neputând fi valorificate pe această cale greșeli de judecată respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale întrucât a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac ceea ce este ilegal.
Aceasta ar constitui și o încălcare ar constitui o încălcare a principiului securității raporturilor juridice desprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa din prevederile Convenției, ca fiind unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului. Acest principiu a cărui încălcare echivalează cu încălcarea art.61 din Convenție, impune ca o soluție definitivă a oricărui litigiu pronunțată de o instanță judecătorească să nu mai fie repusă în discuție.
De altfel, invocând acest motiv de contestație în anulare, contestatorul nu indică în concret care ar fi greșeala materială a instanței de recurs. Acesta exprimă nemulțumiri cu privire la soluția pronunțată în recurs urmărind o nouă judecare a recursului, aceste nemulțumiri neputând fi însă încadrate în noțiunea de eroare materială.
De asemenea, nu se poate reține nici motivul privind omisiunea de a analiza motivele de modificare sau de casare a încheierii pronunțate de Tribunalul Constanța.
Astfel, chiar în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (cauza Albina contra României, paragraful 33).
În cauză, instanța de recurs a analizat motivul de recurs privind nelegala citare a recurentului, pe care l-a înlăturat reținând că acesta a fost citat pentru a formula precizări la acțiune și a analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1551Cod.pr.civ. pentru suspendarea judecății cauzei. Aceste motive de recurs erau incidente în cauză. Instanța de recurs a indicat în motivarea deciziei contestate că restul motivelor invocate de recurent se referă la fondul cauzei și ca urmare nu pot fi analizate de vreme ce fondul cauzei nu fusese soluționat încă, judecata fiind doar suspendată iar obiectul recursului făcându-l încheierea de suspendare a judecății pronunțate de Tribunalul Constanța.
Or, așa cum a arătat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale implică în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (paragraful 30).
Așadar, prin prisma art. 6 din Convenție, instanța poate și trebuie să analizeze mai întâi pertinența motivelor invocate de părți și dacă le consideră pertinente să le analizeze în fond. Dacă constată însă că anumite motive nu sunt pertinente în cauză, analiza pertinenței acestora este suficientă și nu există nici o obligație pentru instanță de a analiza motive care a constatat că nu sunt pertinente cauzei.
Instanța de recurs a analizat pertinența restului motivelor de recurs și a constatat că motivele privind fondul cauzei, în condițiile în care se formulase recurs împotriva unei încheieri de suspendare a judecății, nu sunt pertinente în cauză, neputând fi analizate. O astfel de analiză ar fi excedat de altfel limitelor învestirii și ar fi echivalat cu o antepronunțare în cauză ceea ce nu este permis.
Rezultă astfel că nu se pot reține nici motive care să se încadreze în prevederile art. 318 Cod.pr.civ.
În ceea ce privește susținerea generală a contestatorului referitoare la existența unor înscrisuri false, se constată că aceasta nu are legătură cu cauza. Astfel, referirea la înscrisuri depuse de partea adversă nu poate fi avută în vedere întrucât așa cum s-a arătat în cauză nu s-a soluționat fondul cererii ci s-a suspendat judecata. Apoi, referirea la înscrisurile întocmite de "personalul" instanței de asemenea nu pot fi primite întrucât nu au legătură cu cauza. În cauză, raportat la motivul de contestație în anulare prevăzut de art.317 al.1 pct.1 Cod.pr.civ., are relevanță procesul - verbal de comunicare a citației pentru termenul când s-a soluționat recursul, din care rezultă comunicarea legală a citației, și care a fost întocmit de un factor poștal iar nu de către un agent al instanței, iar din formularea generică folosită de contestator rezultă că acesta nu a avut în vedere și acest înscris. Restul actelor de procedură nu au legătură cu motivele e contestație în anulare.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere prin raportare la prevederile art. 180 și următoarele Cod.pr.civ. că în cauză, contestatorul nu a indicat în concret la ce înscrisuri se referă și nici sub ce aspect sunt, în concret, false și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a susține acuzațiile de fals.
În sfârșit, trebuie avut în vedere că prevederile art. 180 și următoarele Cod.pr.civ. se referă în principiu la înscrisurile depuse de partea adversă în probațiune.
În consecință, contestația în anulare se va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în C,-,. 6, județul C, împotriva deciziei civile nr.219/AS/02.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în C,-, județul C și cu domiciliul procesual la sediul Casei Județene de Pensii C -- C, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
redactat jud. - 22.01.2009
dispozitiv gref.
2 ex./23.01.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
