Alte cereri. Decizia 65/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 65/AS
Ședința publică din data de 13 mai 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, etaj 3,. 5, județul C, împotriva sentinței civile nr. 20 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăCASA DE PENSII DIN CADRUL MINISTERULUI D E INTERNE ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1, având ca obiect asigurări sociale - recurs la hotărârea de declinare de competență.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 13.05.2008, depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă Casa de Pensii din cadrul MINISTERULUI D E Interne și Reformei Administrative.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat, motivele de recurs fiind depuse la data de 22 februarie 2008 iar hotărârea recurată fiind pronunțată la data de 23 ianuarie 2008 și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului reclamant, referitor la motivele de recurs, învederează că acestea au fost depuse în termenul legal, respectiv în 5 zile de la data comunicării hotărârii recurate. Totodată, arată că cererea declarativă de recurs a fost depusă în termen de 5 zile de la pronunțare, însă, motivele de recurs au fost depuse după comunicarea hotărârii pentru a avea în vedere considerentele reținute de instanța de fond care au condus la pronunțarea soluției de declinare a cauzei.
Instanța, verificând înscrisurile existente în dosarul de fond constantă că acesta nu conține atașată dovada de comunicare a hotărârii recurate către reclamantul, motiv pentru care apreciază că motivele de recurs au fost depuse de către acesta în termenul legal.
Întrebat fiind, apărătorul recurentului reclamant arată că nu are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul asupra recursului, critică hotărârea recurată pentru nelegalitate, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, care prevăd competența teritorială de soluționare a prezentului litigiu.
În raport de obiectul cererii, respectiv plata unei diferențe de drepturi de pensie, sunt incidente dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, teza I, potrivit cu care cererea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantului. Recurentul reclamant are domiciliul în Municipiul C, astfel că instanța competentă în soluționarea cauzei este Tribunalul Constanța.
Chiar dacă în cauză ar fi fost aplicabile dispozițiile tezei a II-a a art. 156, apreciază că hotărârea recurată este nelegală întrucât dispozițiile privitoare la competența teritorială nu au caracter imperativ ci dispozitiv, situație în care instanța sesizată nu poate invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială, această posibilitate având-o doar pârâta, care, însă, nu a înțeles să o invoce.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea hotărârii recurate cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a cauzei. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la data de 29 ianuarie 2008 împotriva sentinței civile nr. 20 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate;
În fapt;
Reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii din cadrul MINISTERULUI D E Interne și Reformei Administrative B, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 21.312 lei reprezentând drepturi de pensie care i se cuvin pentru perioada 2 ianuarie 1969 - 14 mai 1993 cu titlu de diferență între grupa I (condiții speciale) și grupa III de muncă.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetentei teritoriale Tribunalului Constanta.
Prin sentința civilă nr. 20 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 "cererile îndreptate împotriva sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei raza teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
În cauză este incidentă teza a II-a a textului de lege enunțat, întrucât pârâta este o altă instituție decât cele prevăzute în teza întâi, respectiv, Casa de Pensii a MINISTERULUI D E Interne și Reformei Administrative B, iar pentru această situație legiuitorul a prevăzut în mod expres și imperativ că cererile se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, greșita admitere a excepției necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, fiind încălcate dispozițiile art. 156 teza I don Legea nr. 19/2000.
În speță, nu sunt incidente prevederile cuprinse în teza a II-a ale art. 156 astfel cum reține instanța de fond.
A învederat, totodată, că prevederile legale privitoare la competența teritorială nu au caracter imperativ ci dispozitiv, situație în care instanța sesizată nu poate invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială.
Recursul nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul a învestit instanța de fond cu o acțiune având ca obiect obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Casa de pensii la plata sumei de 21.312 RON, aferentă perioadei 2 ianuarie 1969 - 14 mai 1993 cu titlu de diferență între grupa I și grupa a III-a de muncă.
Dispozițiile art. 54 alin. 3 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 155 lit. f din legea nr. 19/2000, privind sistemul de asigurări sociale, stabilesc competența tribunalelor de a judecat în primă instanță litigiile referitoare la deciziile de pensionare.
Articolul 156 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 teza I, dispune: "Cererile îndreptate împotriva sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul".
Articolul 156 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 dispune: "Celelalte cerere se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 159 Cod procedură civilă, necompetența teritorială nu are caracter imperativ, ceea ce înseamnă că instanța de judecată nu este îndreptățită să își decline din oficiu competența, ci numai la cererea părților; soluția trebuie însă nuanțată întrucât numai în pricinile privitoare la bunuri și numai dacă nu este vorba de unul din cazurile prevăzute de art. 13 - 16 Cod procedură civilă competența teritorială este relativă, în celelalte situații competența este absolută.
În speță, sunt incidente dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 întrucât pârât în cauză nu este ci Casa de pensii a Ministerului internelor și Reformei Administrative, astfel că, în mod corect instanța de fond a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.
În consecință, Curtea, găsind criticile nefondate, va respinge recursul în baza art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, etaj 3,. 5, județul C, împotriva sentinței civile nr. 20 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăCASA DE PENSII DIN CADRUL MINISTERULUI D E INTERNE ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/26.05.2008
gref. -
2 ex./26.05.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
