Asigurări sociale. Decizia 1133/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1133
Ședința publică din data de 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,- A, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 517 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în comuna, sat, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul contestator personal, lipsind intimata Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, la care a atașat în copie, sentința nr. 819 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul -.
Intimatul contestator având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator având din nou cuvântul solicită respingerea recursului formulat de intimata Casa Județeană de Pensii ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței 517 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.7334/120/12.12.2007, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr.-/26.10.2007 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea acestei decizii.
În motivarea contestației, s-a arătat că această decizie a fost emisă prematur fiind fundamentată pe decizia nr.1115/24.10.2007 ce a fost contestată în condițiile art.56 alin. 2 din Legea nr.19/2000 modificată, astfel că până la soluționarea acestei contestații, petentul nu poate fi executat silit pentru o sumă de bani pe care nu o datorează.
A mai susținut contestatorul că măsura anulării deciziilor de invaliditate este abuzivă întrucât starea de sănătate a contestatorului a fost stabilită de către serviciile teritoriale de expertiză medicală, în 3 ani consecutivi, arătându-se totodată că decizia nr.1115/2007 este fundamentată pe nota de constatare nr.49198/23.10.2007. care nu a fost comunicată contestatorului.
Cum decizia contestată este și titlu executoriu, ce nu a fost emis în baza unei sentințe judecătorești, într-un proces în cadrul căruia contestatorul să-și poată exercita dreptul la apărare, s-a solicitat a se judeca pricina pe fond cenzurându-se acest titlu din punct de vedere al temeiniciei și legalității.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, susținând că decizia atacată este temeinică și legală, aceasta fiind amisă în baza deciziei nr.1115/24.10.2007 prin care s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă emise contestatorului, care putea fi contestată conform procedurii prevăzută de Legea nr.19/2000 și cum contestatorul nu a făcut dovada că a urmat toată procedura, decizia de anulare a deciziilor medicale a rămas definitivă, astfel că decizia de încetare a plății pensiei, fiind un accesoriu al acesteia, nu mai poate fi modificată.
S-a mai arătat că petentul nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente contrafăcute.
La 31 martie 2008 contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, susținând că a promovat contestație împotriva deciziei nr.1115/2007, însă decizia de încetare a pensiei nu putea fi emisă la numai 2 zile după emiterea deciziei nr.1115/2007, iar decizia contestată în prezenta cauză este lovită de nulitate absolută fiind dată cu încălcarea principiului neretroactivității legii invocându-se prevederile art.39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001, care statuează că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indifirent de modul de rezolvare.
A mai susținut contestatorul că nu există nicio dovadă că ar fi săvârșit vreo infracțiune privind emiterea deciziilor medicale, iar actele medicale confirmă că este bolnav având pierdută capacitatea de muncă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.517 din 3aprilie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat decizia nr.-/26 octombrie 2007 emisă de intimată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că petiționarului i s-a emis decizia nr.1115/24.10.2007 de către Cabinetul de expertiză medicală M prin care s-a anulat decizia de stabilire a capacității de muncă.
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestație la Oficiul Județean de Expertizare a Forței de Muncă, depunând dovezi în acest sens, însă la numai 2 zile de la emiterea primei decizii și anterior soluționării contestației s-a dispus încetarea plății pensiei și mai mult, plata retroactivă a sumelor de bani încasate cu titlu de pensie.
Ținându-se seama că această decizie s-a emis la 26.10.2007, fără a se da posibilitatea contestatorului să îndeplinească procedura de contestare a deciziei de anulare a capacității de muncă și s-a dispus restituirea retroactivă a pensiei în condițiile în care prin Ordinul nr.340/2001 se prevede că deciziile emise de casa de pensii se aplică de la data emiterii lor și deci nu retroactiv, instanța a admis contestația în sensul celor sus arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs în termen legal, intimata Casa Județeană de Pensii D, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod greșit s-a admis cererea întrucât intimatul nu a făcut dovada contestării deciziei medicale la Cabinetul de Expertiză medicală M și nici în instanța de judecată și cum acesta nu a respectat prevederile art.56 din Legea nr.19/2000, decizia medicală a rămas definitivă prin necontestare și decizia de încetare a plății pensiei, fiind un accesoriu al acesteia, nu mai suporta nicoo modificare.
Se mai învederează că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare a deciziilor asupra capacității de muncă au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate ca urmare a notei de constatare a CNPAS-Direcția audit Intern și Control, având nr.49198/23.10.2007, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertizare medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Se arată în continuare că instanța nu a cercetat cu atenție fondul cauzei și nu a pus în discuție administrarea de probe, încălcându-se prevederile legale întrucât decizia de încetare a pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate necuvenit a avut la bază decizia nr.1115/24.10.2007, care putea fi contestată, potrivit art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, în termen de 30 de zile, la casa teritorială de pensii, urmând a se emite o decizie sau un răspuns în ceea ce privește contestația, care putea fi atacat la instanța competentă în termen de 30 de zile de la comunicare, intimatul neurmând această procedură, situație în care decizia de anulare asupra capacității de muncă a rămas definitivă.
În acest context, susține recurenta, în mod eronat s-a anulat în totalitate decizia de încetare a pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate necuvenit, care a fost emisă în baza unei decizii definitive.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare cu privire la recursul Casei Județene de Pensii D, solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, depunând în copie la dosar și sentința civilă nr.819/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.-.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.1115/24.10.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă emise pentru intimatul-contestator, expres enumerate în cuprinsul deciziei, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Ulterior, la numai câteva zile de la emiterea deciziei nr.1115/24.10.2007 și fără a aștepta ca această decizie să rămână definitivă prin epuizarea căilor legale de atac, prin decizia nr.-/26.10.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatului-contestator și recuperarea sumei de 9933 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.12.2004-01.11.2007, având în vedere decizia de anulare nr.1115/24.10.2007 prin care au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.
În cuprinsul deciziei nr. 1115/24.10.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D- Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.49198/23.10.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr.49198/23.10.2007 (filele 45-47 dosar fond), a fost efectuat un control, în baza nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001 al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor, așa cum justificat a concluzionat și prima instanță, iar nu retroactiv, astfel cum a procedat în mod greșit recurenta.
Contrar susținerilor recurentei, cu încrisurile depuse la dosar atât la fond, cât și în recurs, intimatul a făcut dovada că s-a adresat în termen legal, conform art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, cu contestație împotriva deciziei nr.1115/24.10.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, contestație ce i-a fost respinsă prin decizia nr.2577/22.12.2007 a Casei Județene de Pensii D-Oficiul Județean de Expertiză Medicală, ulterior acesta adresându-se instanței de judecată, iar prin sentința civilă nr.819/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.-, depusă în copie la dosar în recurs de către intimat, i-a fost admisă contestația fiind anulate cele două decizii.
Sentința atacată în recursul de față se bazează pe probele cu înscrisuri ce au fost administrate în cauză la solicitarea ambelor părți și, deși se susține că instanța nu a pus în discuție administrarea de probe, nu se face trimitere la nicio altă probă care să fi fost pertinentă și concludentă cauzei, a cărei administrare să fi fost cerută de către recurentă.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
Operator de data cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./03.07.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
