Asigurări sociale. Decizia 118/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.118/AS
Ședința publică din data de 2 septembrie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Maria Apostol Vanghelița Tase
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. 4, județul C, împotriva sentinței civile nr. 406 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- (număr în format vechi 533/AS/2006), în contradictoriu cu intimații pârâțiCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C,GUVERNUL ROMÂNIEI - SECRETARIATUL GENERAL, cu sediul în B, nr. 1, sector 1,PARLAMENTUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, Palatul Parlamentului,--4, sector 5,MINISTERUL MUNCII ȘI SOLIDARITĂȚII SOCIALE, cu sediul în B, nr. 2-4,CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în B,-,PREȘEDINTELE CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, DIRECTORUL DE audit INTERN ȘI CONTROL AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, DIRECTORUL COMPARTIMENTULUI JURIDIC REGLEMENTĂRI COMUNITARE AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, DIRECTORUL COMPARTIMENTULUI ÎNDRUMARE METODOLOGICĂ AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, DIRECTORUL COMPARTIMENTULUI INFORMAȚIEI AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, DIRECTORUL COMUNICARE ȘI RELAȚII INTERNAȚIONALE AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, CU RELAȚIILE PUBLICE AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE și SECRETARIATUL GENERAL AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, toți cu sediile în B,-, având ca obiect asigurări sociale - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii C prin d-na consilier juridic, în baza delegației nr. 3852 din 27.05.2008, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează că recurenta nu a comunicat instanței dacă insistă în cererea de recurs.
Instanța pentru a da posibilitate și celorlalte părți să se prezinte, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii C prin d-na consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Intimata pârâtă prin reprezentant, susține că nu mai are alte acte de depus sau cereri de formulat.
Instanța luând act de declarația acesteia, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei pârâte având cuvântul susține că în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității, întrucât cererea a fost formulată depășind termenul legal de 45 de zile de la comunicarea deciziei. Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin calcularea greșită a drepturilor de pensie și acesta este neîntemeiat, deoarece nu se pune problema existenței unor diferențe de drepturi de pensie și despăgubiri, atâta timp cât s-a reținut un calcul corect prin decizia contestată.
Cât privește drepturile conform Legii nr.189/2000, această cerere a fost soluționată în dosarul nr.288/CA/2004 al Curții de APEL CONSTANȚA, hotărârea pronunțată intrând în puterea lucrului judecat.
Solicită respingerea recursului declarat de recurentul reclamant, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
CURTEA:
Curtea cu privire la recursul civil de față;
Gad eclarat recurs la 20 martie 2008 împotriva sentinței civile nr.406/2007 pronunțată de Tribunalul Constanța pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL CONSTANȚA sub nr. 514/CA/2005, reclamantul Gac hemat în judecată Consiliul de Administrație al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Secretariatul General al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Guvernul României - Secretariatul General; Parlamentul României; MINISTERUL MUNCII și Solidarității Sociale; Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale; Președintele Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul de Audit Intern și Control al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Compartimentului Juridic Reglementări Comunitare Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Compartimentului Îndrumare Metodologică al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Compartimentului Informației al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Comunicare și Relații Internaționale al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Responsabilul cu relațiile publice al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, Casa județeană de Pensii solicitând următoarele:
1. La capătul de cerere nr. 1:
1. obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii C la revizuirea deciziei nr. -/13.01.2005 întrucât nu este conformă cu prevederile Legii nr. 19/2000;
2. obligarea pârâtelor Casa Județeană de Pensii C și Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale ca în temeiul art.31 din Constituția României și potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004 să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie într-o manieră deschisă față de publicul asigurat, în care accesul liber și neîngrădit la informațiile de interes public să constituie regula iar limitarea să constituie excepția sens în care să i se comunice odată cu decizia de revizuire și un calcul redactat explicit și coerent matematic începând de la introducerea datelor primare pînă la concluziile finale ale întregului lanț logic -deductiv.
3. să se observe că nu s-au aplicat prevederile OUG nr. 67/2004 și HG nr. 1297 și 1346 din 2004.
2. La capătul de cerere nr. 2:
- obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii C să înfățișeze la primul termen, odată cu depunerea întâmpinării, un calcul explicit matematic și coerent redactat asupra felului în care s-au dedus drepturile stabilite prin decizia nr. -/13.01.2005 în temeiul art. 13 al.1 și 3 din Legea nr. 554/2004"precum și ale art.172 proc.civ. a Contenciosului Administrativ".
3. La capătul de cerere nr. 3:
- obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii C să prezinte în instanță de asemeni la primul termen calculul pe seama căruia au fost deduse drepturile sale expediate de către aceasta în februarie 2005 cu cuponul de plată pensie 02/2005 în valoare de 1.665.065 lei;
4. La capătul de cerere nr. 4:
- obligarea pârâtelor (în măsura în care suspiciunile sale se vor dovedi fondate) la despăgubirea asupra prejudiciului astfel constatat în maximum 30 de zile după rămânerea definitivă a hotărârii care se va pronunța.
5. La capătul de cerere nr. 5:
- suma despăgubirii și calculul aferent revizuirii cerute la capetele de cerere nr. 1, 2 și 3 să fie înfățișate în instanță și puse în dezbaterea părților, înaintea pronunțării hotărârii iar concluziile instanței să fie conținute în dispozitivul hotărârii ca obligații certe ale pârâtelor.
6. La capătul de cerere nr. 6:
- obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii C să îi comunice contra cost, "copii xerox citibile" "nu precum cele referitoare la decizia - care au însoțit calculul punctajului mediu și însoțitoarele lui" asupra conținutului întregului dosar personal începând cu calculele efectuate de la deschiderea dreptului de pensie în 1993 și până la zi, mai puțin copia carnetului de muncă pe care îl deține în original.
7. La capătul de cerere nr. 7:
1. obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii C să îi comunice numele persoanelor semnatare ale răspunsului nr. 002/07.03.2005 specificând pentru fiecare persoană "funcția pentru care a depus semnătura, precum și să precizeze dacă persoana mai este angajata instituției sau nu la data comunicării";
2. obligarea pârâtei la comunicarea acelorași informații în ceea ce privește persoanele semnatare ale deciziei nr. -/08.06.2004 prin care i-au fost stabilite drepturile de urmaș în urma decesului soției sale, drepturi privitoare la aplicarea Legii nr. 189/2000;
3. obligarea pârâtei la comunicarea acelorași date pentru decizia nr. -/13.01.2005 prin care i-au fost "deduse" și stabilite drepturile recalculate prin adăugarea stagiului suplimentar asimilat pentru anii de studii universitare
4. obligarea pârâtei la comunicarea acelorași date pentru persoanele care au format comisia pentru emiterea deciziei nr. -/27.11.2003 și a hotărârii nr. 13586/15.10.2003 ambele referitoare la drepturile soției sale decedate ca beneficiară a aplicării Legii nr. 189/2000 și de asemenea comunicarea datelor privind directorul executiv și juristul care îndeplinea funcțiile de conducere a compartimentului juridic în perioada emiterii deciziilor.
În susținerea acestor cereri a invocat art.1,2,13,14,22 și 25 din Legea nr. 544/2001.
8. La capătul de cerere nr. 8:
- obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii C la repararea prejudiciilor provocate în anul 2003 soției sale prin omisiunile drepturilor ce i se cuveneau prin aplicarea "celor două acte normative derivate din completarea și modificarea Lg. 118/1990 și anume Lg.189/2000 și 563/2001 privind aplicarea OUG173/2000 pentru modificarea Decr.-Lege 118/1990" în referire la scutirea de impozite și taxe locale pe durata cuprinsă între luna martie 2003 și august 2003 inclusiv, transport gratuit, 12 călătorii gratuite CFR, un bilet pe an gratuit într-o stațiune balneoclimaterică, scutirea de taxele de abonament radio - tv, scutirea de plata taxei de abonament telefon;
9. La capătul de cerere nr. 9:
- obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii C în aplicarea prevederilor art. 1,2,13,14, 22 și 25 din Legea nr. 544/2001, ale HG nr. 123/2002 și ale Legii nr. 19/2001 să îi comunice copii xerox cele 10 decizii anterior emise deciziei sale nr. -/13.01.2005 precum și copii xerox ale celor 10 decizii următoare deciziei sale ținând cont că datele personale, dacă favorizează ascunderea sau ascund activități prin care se încalcă legea, devin informații de interes public pentru a constata dacă doar în cazul său veniturile au fost abuziv diminuate sau și altor persoane pentru a se asocia în proces cu cei nedreptățiți în același mod și pentru a constata "gradul social de nocivitate și infracțională, al activităților pârâtei C ca asigurat al sistemului public de asigurări sociale și ca vechi contribuabil la menținerea și funcționarea lui". A mai arătat că dorește să constate reacția instanțelor, ca răspuns la "politicile oneroase ale instituțiilor Statului; de fapt ale prepușilor Statului".
10. La capătul de cerere nr. 10:
- a solicitat instanței să observe că pârâta CNPAS recunoaște în răspunsul 3668 absența unor prevederi legale în baza cărora Casa Județeană de Pensii Cap rocedat la calculul drepturilor sale prin decizia - și să constate instanța "pe bază de excepție" nelegalitatea folosirii în recalcularea drepturilor sale aferente lunii septembrie 2004 punctajului mediu anual din luna august 2004 precum și a valorii punctului de pensie din aceeași perioadă și că, "de asemeni faptul se constituie într-un fals intelectual pe seama unui exces de apreciere al pârâtelor, conform art.4 din Lg. 554/2004 iar pe seama art.89(1) din Lg.19/2000" să fie obligate pârâtele la operarea revizuirii și modificării legale a pensiei sale astfel aflate în plată.
Prin numeroase precizări ulterioare reclamantul a făcut referiri la cadrul procesual și obiectul acțiunii.
Astfel, pentru termenul din 01.11.2006 reclamantul a arătat că "obiectivele acțiunii" sunt: răspunderea solidară a pârâților pentru vătămarea adusă drepturilor sale și obligarea acestora să se conformeze obligațiilor legale pe care le-au încălcat, realizarea transparenței activităților din cadrul, recuperarea pagubelor provocate de comportamentele ilicite ale Casa Județeană de Pensii C, să se constate falsurile ce se săvârșesc în stabilirea drepturilor de asigurări sociale în cadrul precum și nelegalitatea procedeului de a se folosi în recalculările drepturilor a punctajelor și a valorii punctului de la data depunerii cererii, completarea informațiilor deținute de Casa Județeană de Pensii C și tăinuite de aceasta, constatarea omisiunilor practicate de Casa Județeană de Pensii C în emiterea deciziilor și a hotărârilor indicate la capetele de cerere 7 și 8 din noua variantă a cererii de chemare în judecată din 06.02.2006, comunicarea celor 20 de decizii, "constatarea de interes personal a reacției instanțelor față de apărarea intereselor publice în litigiile contencioase", constatarea falsurilor intelectuale prin "exces de apreciere", "mijlocirea și sprijinirea de către instanță a realizării dreptului la asociere cu eventualele victime posibile ale acelorași practici " precum și "constatarea de către instanță a existenței sau inexistenței compatibilității prevederilor legale și ale practicilor aplicarea Lg.19/2000 în cadrul între dreptul și practica internă deci, pe de-o parte și prevederile prioritare" privind drepturile omului.
Noua formă a acțiunii, cuprinzând 59 de pagini, reiterează primele 10 capete de cerere inițiale și cuprinde 4 noi capete de cerere astfel:
11. Capătul de cerere nr. 11:
1. să fie obligată pârâta Casa Județeană de Pensii C să înfățișeze din timp deciziile solicitate la capătul de cerere 9
2. să accepte introducerea în cauză a acelora dintre asigurații celor 20 de decizii solicitate ale căror drepturi au fost deduse prin prisma acelorași false ipoteze de calcul aplicate în cazul său, ca intervenienți în nume propriu.
12. Capătul de cerere nr. 12:
- instanța să introducă în cauză ca intervenienți în nume propriu și pe numitul, arătând că cunoaște decizia de pensionare a acestuia și din ea se înțelege că pârâta Casa Județeană de Pensii Caf olosit aceleași procedee greșite în calculul pensiei.
13. La capătul de cerere nr. 13:
- invocă reclamantul "existența unei excepții de incompatibilitate" între prevederile art.87 și 88 din Legea nr. 19/2000 și unele prevederi din dreptul internațional.
14. La capătul de cerere nr. 14:
- să fie obligată pârâta Casa Județeană de Pensii C să îi comunice cele zece decizii anterioare și cele zece decizii ulterioare cererii înregistrate sub nr. 61015/11.02.2003 pentru stabilirea drepturilor soției sale în temeiul Legii nr. 189/2000.
De asemenea, în noua formă a acțiunii se face referire la alte persoane chemate în judecată, cărora li se indică numai funcția, cum ar fi cei indicați sub denumirea " răspunsului nr. 002/07.03.2005 după cum urmează: director stabiliri pensii, consilier juridic, întocmit, împreună cu directorul executiv aflat în funcție la data respectivă". Pentru patru persoane se indică numele fără a se respecta prevederile art. 112 Cod.proc.civ. astfel încât, în stabilirea cadrului procesual, instanța nu a putut lua act de această modificare în sensul introducerii în cauză a unor persoane neidentificate sau neidentificate complet.
În cele 40 de pagini ale motivării acțiunii în forma sa modificată, reclamantul prezintă situația în fapt referitoare la determinarea drepturilor sale de pensie și critică în realitate prevederi ale Legii nr. 19/2000 și modul de aplicare a acesteia, făcând referiri și la lipsa de competență a funcționarilor, falsuri comise, lipsa de profesionalism în elaborarea și adoptarea actelor normative și neconstituționalitatea unor prevederi legale sau incompatibilitatea lor cu prevederi referitoare la drepturile omului.
Prin sentința civilă nr. 269/CA/10.04.2006 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAs -a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat cauza la Tribunalul Constanța.
S-a reținut în considerente că reclamantul solicită revizuirea deciziei nr. -/2005, plata unor diferențe de drepturi bănești și comunicarea unor înscrisuri în temeiul Legii nr. 544/2001.
Cauza a primit la Tribunalul Constanța - Secția comercială și de contencios administrativ nr. 258/CA/2006.
Prin încheierea din 05.06.2006 s-a constatat natura cauzei ca fiind un litigiu de asigurări sociale și s-a trimis cauza la secția civilă unde cauza a primit nr-.
Prin încheierea din 18.01.2007 s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 80, 81 și 87 din Legea nr. 19/2000. S-a admis însă cererea de sesizare a Curții Constituționale referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 88 din Legea nr. 19/2000, invocată de reclamant. În consecință s-a dispus suspendarea judecății cauzei.
Prin Decizia nr. 387/17.04.2007 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.88 din Legea nr. 19/2000.
Ca urmare, prin încheierea din 20.06.2007 s-a repus cauza pe rol.
Prin încheierea din 26.09.2007 s-a admis excepția lipsei capacității procesuale în ceea ce privește pe următorii pârâți: Consiliul de Administrație al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Secretariatul General al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale. De asemenea s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a următorilor pârâți: Guvernul României - Secretariatul General; Parlamentul României; MINISTERUL MUNCII și Solidarității Sociale; Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale; Președintele Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul de Audit Intern și Control al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Compartimentului Juridic Reglementări Comunitare Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Compartimentului Îndrumare Metodologică al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Compartimentului Informației al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Comunicare și Relații Internaționale al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Responsabilul cu relațiile publice al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale.
Prin sentința civilă nr.206 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanțaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
A admis excepția autorității de lucru judecat în privința cererii întemeiate pe prevederile Legii nr. 189/2000.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul G, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
S-a anulat cererea formulată de reclamantul G în ceea ce privește pe pârâții CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, SECRETARIATUL GENERAL AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,pentru lipsa capacității procesuale.
S-a respins ca tardivă contestația formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII CONSTANTA, împotriva deciziei de pensionare nr. -/13.01.2005 emisă de Casa Județeană de Pensii
S-a respins ca nefondată cererea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin calcularea drepturilor de pensie în temeiul Legii nr. 19/2000.
S-a respins pentru autoritate de lucru judecat, cererea în ceea ce privește drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a se pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește pe pârâții Consiliul de Administrație al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale și Secretariatul General al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale se constată că, potrivit art.140 și următoarele din Legea nr. 19/2000, acestea sunt structuri funcționale fără personalitate juridică ale Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale și ca urmare nu pot sta în judecată.
În ceea ce privește pe pârâții Guvernul României - Secretariatul General; Parlamentul României; MINISTERUL MUNCII și Solidarității Sociale; Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale; Președintele Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul de Audit Intern și Control al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Compartimentului Juridic Reglementări Comunitare Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Compartimentului Îndrumare Metodologică al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Compartimentului Informației al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Comunicare și Relații Internaționale al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Responsabilul cu relațiile publice al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale se constată că aceștia sunt fie instituții fie persoane fizice care ocupă anumite funcții în cadrul Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale care însă nu au atribuții în determinarea drepturilor de pensie contestate de reclamant în prezenta acțiune.
Astfel, potrivit art.86 și 87 din Legea nr. 19/2000 în această materie competența aparține casei teritoriale de pensii, a cărei decizie poate fi atacată în instanță.
Casa teritorială de pensii, ca emitent al deciziei este cea care stă în judecată în nume propriu, casele teritoriale de pensii fiind înființate în temeiul art.3 al. 2 din Legea nr. 19/2000.
Prin încheierea din 10.10.2007 instanța a respins în principiu cererea de intervenție în nume propriu formulată de întrucât prin cererea formulată se formulează pretenții numai împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și cu alte persoane care nu figurează în această cauză, în timp ce din prevederile art.49(1) Cod.proc.civ. partea care formulează cerere de intervenție în nume propriu ridică pretenții față de celelalte părți din cauză ce au calitatea de reclamanți sau pârâți.
Analizând conținutul cererii de chemare în judecată și al precizărilor ulterioare, tribunalul a constatat următoarele:
Acțiunea precizată are un caracter neclar care nu respectă prevederile art.112 Cod.proc.civ. Astfel, aceasta cuprinde diverse cereri dintre care unele pot constitui capete de cerere în timp ce alte cererii, intitulate capete de cerere sunt în realitate cereri de administrare a unor probatorii. Alte cereri formulate nu pot fi avute în vedere ca cereri cu relevanță juridică în procedura civilă, fiind cereri de constatare a unor împrejurări care în opinia reclamantului constituie inechități sociale cu caracter general; tot între aceste cereri se încadrează și cele prin care reclamantul dorește să fie sprijinit pentru a se asocia cu alte posibile "victime" ale sistemului de stabilire a pensiilor sau dorește să constate reacția instanțelor față de abuzurile existente în opinia sa ori solicită introducerea în cauză a altor persoane care ar fi "victime", una identificată, altele nu, fără a se încadra în prevederile art.47 și următoarele din Codul d e procedură civilă și fără a justifica un mandat din partea acestora.
Pe de altă parte, reclamantul alătură într-o singură acțiune cereri care sunt de competența unor instanțe diferite și care se soluționează în proceduri diferite, respectiv cereri de competența instanței civile și cereri având natura contenciosului administrativ, alăturat cu cereri de constatare, pe cale accesorie după cum reiese din formularea acțiunii, a unor infracțiuni cum ar fi falsul intelectual, cereri care nu intră în competența instanțelor ci a parchetelor.
De altfel, atât prin cererile formulate cât și prin motivare acțiunea reclamantului are în parte un caracter de acțiune iar în parte caracterul unei petiții formulate pentru apărarea intereselor altor persoane care nu este permisă de procedura civilă română, așa cum rezultă din prevederile art.109 Cod.proc.civ., în acest caz reclamantul neavând un interes propriu și personal în cauză.
În motivarea acțiunii precizate, reclamantul exprimă unele critici concrete referitoare la modul de stabilire a dreptului său de pensie dar face numeroase afirmații cu caracter general, prin care exprimă nemulțumiri cu caracter social, față de activitatea autorităților publice, inclusiv autoritatea legiuitoare în contextul unor critici de neconstituționalitate, sau afirmații privind atitudinea instanțelor față de funcționarii publici la care se referă ca fiind "frați bugetari" față de instanțe.
Astfel cum se arată și în considerentele Deciziei nr. 387/17.04.2007 pronunțate de Curtea Constituțională, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza procedurile stabilite de legiuitor în formele și în modalitățile instituite de lege. Prin urmare, stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a liberului acces la justiție și la un proces echitabil.
Or, reclamantul nu a respectat regulile procedurale privind conținutul cererii de chemare în judecată.
Față de acest caracter neclar al acțiunii, la termenul din 10.10.2007, instanța, în exercitarea rolului său activ, a clarificat obiectul acțiunii cu care a fost învestită, stabilind că este vorba de o contestație față de decizia nr. -/13.01.2005 emisă de Casa Județeană de Pensii C, o cerere de despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin calcularea greșită a drepturilor de pensie prin decizia contestată, o cerere prin care se contestă de asemenea drepturile determinate conform Legii nr. 189/2000 iar unele capete de cerere constituie plângeri întemeiate pe prevederile Legii nr. 544/2001, reținându-se că restul cererilor nu au forma unor capete de cerere cu relevanță juridică din perspectiva art.112 Cod.proc.civ..
Prin încheierea din 12.10.2007 instanța a admis excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei de pensionare nr. -/13.01.2005 emisă de Casa Județeană de Pensii. A constatat natura de contencios administrativ a cererilor întemeiate pe dispozițiile Legii 554/2004. A disjuns cererile întemeiate pe dispozițiile Legii 554/2004, urmând a se forma un nou dosar. A trimis cauza având ca obiect cererile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 la Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Constanța spre competentă soluționare. A fixat termen pentru continuarea judecății în ceea ce privește contestația întemeiată pe dispozițiile Legii 19/2000 și cererea de despăgubiri și contestația întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 189/2000 la data de 07.11.2007.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
1. Cu privire la excepția tardivității:
Potrivit art. 87 din Legea nr. 19/2000, decizia emisă în condițiile art. 86 alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare.
Reclamantul a arătat că a primit decizia contestată în luna aprilie 2005(încheierea din 10.10.2007, reclamantul declarând aceasta în fața instanței).
Contestația care face obiectul acestei cauze a fost înregistrată la data de 13.10.2005.
Ca urmare termenul legal a fost depășit. Legea nu prevede nici o procedură prealabilă astfel încât justificarea reclamantului că anterior a formulat o cerere către Casa Națională de Pensii nu poate fi primită.
2. Cu privire la natura cererilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 544/2001.
Reclamantul a solicitat în temeiul Legii nr. 544/2001și Legii nr. 554/2004 obligarea la prezentarea unor calcule privind drepturile sale (capătul de cerere 1.b), să i comunice numele unor funcționari (capătul de cerere 7), să i se comunice 10 decizii emise anterior deciziei al cărei beneficiar este și 10 decizii emise ulterior (capătul de cerere 9).
Potrivit art.22 din această lege, în caz de refuz explicit sau implicit de a formula informațiile solicitate, plângerea se adresează secției de contencios administrativ a tribunalului, având deci această natură și fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004 invocate chiar de reclamant în cerere.
Natura cauzei este de contencios administrativ.
Pentru a respecta specializarea completelor de judecată și a secțiilor, impusă de art. 36(3) din Legea nr. 304/2004 rep. se impune disjungerea acestor cereri care nu constituie cereri incidente sau accesorii capetelor de cerere privind drepturi de asigurări sociale, ci cereri distincte fără nici o legătură juridică între ele.
Măsura disjungerii s-a impus față de obiectul acțiunii.
Astfel, potrivit art. 165 Cod.proc.civ. în orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una din ele este în stare de a fi judecată.
Deși acest text, prin amplasarea sa după art.164, pare că se referă la cauzele conexate la cererea părților, formularea sa autonomă permite concluzia că despărțirea pricinilor se poate face nu doar când în cursul procedurii două sau mai multe cauze au fost conexate, dar și atunci când reclamantul, prin chiar modul de formulare a obiectului acțiunii, a întrunit în aceeași acțiune mai multe cereri distincte care pot face în mod separat obiectul unor acțiuni. Soluția se impune în cazul în care unele cereri sunt în stare de judecată iar altele nu, putând fi soluționate în mod separat chiar dacă soluția uneia depinde de soluția altora dintre ele.
Cum în cazul de față instanța nu putea soluționa cererea supusă unei alte proceduri - procedura contenciosului administrativ, care impune și o altă compunere a completului de judecată și un complet specializat în această materie, singura soluție era disjungerea cererilor respective.
În soluționarea cererilor, Tribunalul reține următoarele:
1. Cu privire la cererea formulată împotriva pârâților Guvernul României - Secretariatul General; Parlamentul României; MINISTERUL MUNCII și Solidarității Sociale; Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale; Președintele Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul de Audit Intern și Control al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Compartimentului Juridic Reglementări Comunitare Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Compartimentului Îndrumare Metodologică al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Compartimentului Informației al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Directorul Comunicare și Relații Internaționale al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Responsabilul cu relațiile publice al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale.
Întrucât s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a acestor pârâți se va respinge acțiunea în ceea ce îi privește ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
2. Cu privire la acțiunea formulată împotriva pârâților Consiliul de Administrație al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale; Secretariatul General al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale.
Întrucât s-a admis excepția lipsei capacității procesuale referitor la acești pârâți se va anula cererea în privința acestora în conformitate cu art.161 Cod.proc.civ..
3. Cu privire la contestația față de decizia nr. -/13.01.2005 emisă de Casa Județeană de Pensii C:
Întrucât s-a admis excepția tardivității contestației, excepție dirimantă, se va respinge contestația ca tardiv formulată.
4. Cu privire la cererea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin calcularea greșită a drepturilor de pensie prin decizia contestată:
Întrucât s-a admis excepția tardivității contestației împotriva deciziei nr. -/13.01.2005 emisă de Casa Județeană de Pensii C devine aplicabil art.88 din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă.
Astfel cum se arată și în considerentele Deciziei nr. 387/17.04.2007 pronunțată de Curtea Constituțională, deciziile emise de casele județene de pensii pot fi contestate de persoana interesată la tribunal. Astfel, posibilitatea exercitării căii de atac este asigurată pentru toate persoanele nemulțumite de decizie, fără nici o discriminare, iar stabilirea termenului de 45 de zile pentru depunerea contestației nu este de natură a îngrădi exercițiul dreptului de acces liber la justiție în condițiile în care legiuitorul este în drept să instituie reguli de procedură și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale.
În condițiile în care nu se poate reține greșita determinare a pensiei prin decizia contestată, nu se pot reține, pe cale de consecință, nici diferențe de drepturi de pensie neachitate.
5. Cu privire la contestarea drepturilor determinate conform Legii nr. 189/2000
La termenul din 07.11.2007 reclamantul a precizat în fața instanței că solicită obligarea pârâtei la recuperarea indemnizațiilor reprezentând gratuitățile care au fost suspendate.
La același termen reprezentantul pârâtei a invocat excepția autorității de lucru judecat arătând că o cerere cu același obiect a fost soluționată în dosarul nr. 288/CA/2004 de Curtea de APEL CONSTANȚA. S-a dispus în consecință atașarea dosarului.
Analizând această excepție, în conformitate cu art. 137(1) și art.166 Cod.proc.civ. Tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL CONSTANȚA sub nr. 288/CA/2004, reclamantul a chemat în judecată pârâții Casa Județeană de Pensii C, Direcția Generală de Muncă și Protecție Teritorială C directorul DGMPS și președintele comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, pentru a se dispune:
- obligarea pârâtelor să îi recunoască faptic, nu doar teoretic și declarativ, toate drepturile ce i se cuvin conform Legii nr. 189/2000 suprimate prin întârzierea emiterii Hotărârii nr. 20372/07.06.2004 și a Deciziei nr. -/08.06.2004;
- obligarea pârâtelor să îi recunoască dreptul de a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000 ca soț supraviețuitor începând cu prima lună următoare lunii decesului soției și anume septembrie 2003;
- obligarea pârâtelor la despăgubiri morale și materiale pentru obstrucționarea și restrângerea ilegală a acestor drepturi, prin suprimarea lor pe duratele întârzierilor, astfel: daune morale de 20.000.000 lei și daune materiale de 17.992.000 lei;
- obligarea la cheltuieli de judecată;
- fixarea unui termen de 30 de zile în care să i se recunoască toate drepturile și plata lor, obligarea directorului DGMPS să plătească câte 500 lei pe zi de întârziere, obligarea DGMPS la daune de 5.000.000 lei pe zi de întârziere.
Prin sentința nr. 291/CA/08.11.2004 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAs -a respins acțiunea ca nefondată în totalitate.
Prin decizia nr. 5261/02.11.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 77/2005 s-a respins ca nefondat recursul formulat împotriva acestei sentințe.
Potrivit art. 166 Cod.proc.civ., excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.
În conformitate cu art. 1201 din Codul civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere in judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este intre aceleași parți, făcuta de ele si in contra lor in aceeași calitate.
Chiar dacă și acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 288/CA/2004 soluționat de Curtea de APEL CONSTANȚA are un caracter confuz și nu respectă prevederile art.112 Cod.proc.civ., din cuprinsul acesteia, având în vedere obiectul acțiunii stabilit de instanță cu ocazia soluționării cauzei și cu privire la care nu s-a constat că ar fi fost altul cu ocazia soluționării recursului, rezultă că în cauză este îndeplinită tripla identitate de obiect cauză și părți pentru a se reține autoritatea de lucru judecat chiar dacă în prima acțiune sunt vizate toate drepturile stabilite de Legea nr. 189/2000, cu formulări generice, iar în acțiunea de față aceste drepturi sunt și nominalizate.
De altfel, prezent în fața instanței la termenul din 28.11.2007, reclamantul a recunoscut identitatea de obiect dintre cele două cauze, susținând însă că sentința pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu sunt corecte. De asemenea în concluziile scrise depuse, la pagina 9, reclamantul susține că hotărârea judecătorească invocată în susținerea excepției autorității de lucru judecat "nu face altceva decât să falsifice realitatea rezultată din activitățile pârâtei" care pentru a dovedi autoritatea de lucru judecat ar trebui în opinia reclamantului "să dovedească cu probe că a soluționat corect gratuitățile pe duratele întârzierilor".
Or, o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat nu mai poate face obiectul unei alte proceduri decât a procedurilor limitativ și expres prevăzute constând în căi extraordinare de atac.
Opinia reclamantului că hotărârea Curții de APEL CONSTANȚA, devenită irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ar fi greșită nu poate justifica încălcarea autorității de lucru judecat care impune ca o cauză odată soluționată să nu mai facă obiectul altei cereri adresate instanțelor judecătorești.
Ca urmare se va admite excepția autorității de lucru judecat și se va respinge această cerere în consecință.
6. Excepția prescrierii dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile întemeiate pe prevederile legii nr. 19/2000va fi respinsă prin raportare la prevederile art.3 din Decretul nr. 167/1958 având în vedere perioada la care se referă pretențiile raportat la data introducerii acțiunii - 13.10.2005 la Curtea de APEL CONSTANȚA.
Critica sentinței prin motivele de recurs vizat în esență următoarele:
1.În referire la excepția tardivității acțiunii, instanța admițând excepția tardivității cererii de revizuire a deciziei nr.-/13.01.2005 comite un abuz de drept prin omisiunea prevederilor de art.14 din Decret nr.167/1958 asupra cărora a atenționat instanța, dar a refuzat să ia act de existența acestor prevederi, fapt care îmbracă forma neobservării "formei legale", conform prevederilor art. 105 alin.(2).
A susținut că prescripția nu poate curge atâta timp cât nu s-au predat socotelile, or acestea priveau comunicarea calculului redactat explicit matematic, pentru a constata întinderea pagubei, dar și pentru a verifica în ce a constat subevaluarea și procedeul în ansamblul lui.
Un al doilea aspect distinctal acesteia care motivează casarea, reiese din coroborarea art.105 al alin.(2) cu prevederile art.108 alin.4 și cu art.304 (5) cod procedură civilă, astfel:
Dacă pârâta ar fi evaluat corect drepturile de asigurări sociale la prima cerere prin care îi solicita calculul amănunțit, ar fi înlăturat orice suspiciune, însă aceasta a refuzat. Dacă a refuzat înseamnă că este vinovat, iar concluzia este aceea că nimeni nu poate invoca neregula contencioasă pentru excepția prin prescripție.
În fapt, prin invocarea prevederile art.88 din Legea nr.19/2000 acesta a devenit până aici dublu prohibit și prin prevederile amintite la pct.2 și prin cele de la pct.3 în așa fel încât se cuvine a trage concluzia că invocarea prescripției art.88 din Legea nr.19/2000 este o soluție străină de natura pricinii și aici își află aplicabilitatea și art.304 pct.7 cod procedură civilă.
Concluzia finală a acestei critici este aceea că în raporturile juridice din sistemul protecției asigurărilor sociale de stat sunt caracterizate de aplicabilitatea și coroborarea dintre prevederile art.14 și 21 din Decretul nr.167/1958, în sensul că prescripție extinctivă nu-și poate afla locul în acest sistem deoarece drepturile care decurg din susținerea contributivă anticipată și obligatorie a asigurătorilor.
În legătură cu respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitatede către instanța de fond cu referire la suprimarea din conținutul Legii nr.19/2000 a întregii secțiuni 7 care se referea la actualizarea pensiilor, apreciază că instanța de fond a săvârșit un abuz de drept, nepermițând cererii în întregul său să ajungă în fața Curții Constituționale prin faptul în sine, dar și pentru că a respins nemotivat o cerere esențială pentru soluționarea integrală și corectă a litigiului și a pagubelor.
A criticat hotărârea din perspectiva dispozițiilor art.261 pct.5 Cod procedură civilă, art.105 și 108 cod procedură civilă, referitor la nulitatea actelor de procedură, coroborat cu prevederile art.304 pct.5 cod procedură civilă.
Instanța de fond amintește invocarea acestei nulități de ordine publică, numai ca un fapt divers, fără să motiveze de ce dintre două excepții ambele de ordine publică, cea de tardivitate conținută de prevederile art.88 din Legea nr.19/2000 a fost admisă, iar cea de nulitate a unei asemenea excepții a fost respinsă nemotivat. Procedând astfel, instanța săvârșește un abuz de drept.
Instanța de fond făcând aplicarea dispozițiilor Decretului nr.167/1958 a omis a avea în vedere și dispozițiile art.22 care prevede că acest act normativ nu se aplică dreptului la acțiune referitor la dreptul de proprietate uzufruct, uz, abitație, servitute și superficie.
Garantarea dreptului de creanță nu se poate face în afara corelării acelui drept real accesoriu cu corelativul său.
A invocat în completare în apărarea drepturilor sale pe lângă acele articole de lege șiacte normative din dreptul intern și coroborarea cu următoarele articole din titlurile I și II ale Convenției, următoarele articole: art.1, 6, 13, 14, 17, 18, 34, 35 și 53.
La dosarul cauzei, în copie xerox în continuarea motivelor de recurs, numerotată ca pag.21 din 22, fost depusă o cerere de către numita, care deși a fost citată pentru a preciza dacă această cerere îi aparține și care este natura ei, nu a înțeles să se prezinte, astfel că ea a fost caracterizată după cuprinsul ei, ca o cerere de intervenție în nume propriu.
La data de 23 mai 2008 recurentul a depus "precizări și completări referitoare la declararea și motivarea recursului", precizări cărora instanța de recurs nu le-a dat curs, întrucât au fost depuse cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999 și cu referire la art.303 cod procedură civilă, în conformitate cu care "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".
Aceleași considerente le avem și față de cererea din 16 iunie 2008.
Pentru termenul de judecată din 27 mai 2008, instanța Casa Județeană de Pensii Caf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând în esență următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect incidența dispozițiile art.87 din Legea nr.19/2000 potrivit cărora decizia emisă în condițiile art.86 alin.1 poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare.
Soluția este corectă și din perspectiva capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin calcularea greșită a drepturilor de pensie prin decizia contestată.
Cât privește contestarea drepturilor determinate conform Legii nr. 189/2000 în mod corect s-a soluționat cererea în temeiul excepției autorității de lucru judecată, în raport de o altă cerere cu același obiect care a fost soluționată în dosarul nr.288/CA/2004 de Curtea de APEL CONSTANȚA.
La data de 09.06.2008 a formulat întâmpinare Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat în esență pentru următoarele motive:
S-a reținut în mod corect tardivitatea introducerii acțiunii în conformitate cu dispozițiile art.87 din Legea nr.19/2000.
În referire la calitatea procesuală pasivă a în conformitate cu prevederile art.24 lit.e din nr.HG13/2004 competența revine caselor teritoriale de pensii care au atribuții în stabilirea cuantumului drepturilor de asigurări sociale individuale.
A învederat totodată că este inadmisibilă chemarea în judecată în calitate de pârât a Președintelui Casei Naționale de Pensii, precum și a Secretarului General al Casei Naționale de Pensii, a directorilor Direcției Juridice și Reglementări Comunitare, Direcției Îndrumare Metodologică.
Decizia de recalculare nr.-/13.01.2005 a fost emisă de Casa Județeană de Pensii C, în considerarea prevederilor art.24 lit.e din nr.HG13/2004.
Totodată, Consiliul de Administrație al nu are personalitate juridică și pe cale de consecință nici capacitate procesuală.
La data 17 iunie 2008 formulat întâmpinare și Camera deputaților, Parlamentul României prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința recurată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În urma cererii de recalculare nr.24975/02.08.2004 formulată de reclamantul recurent, intimata Casa Județeană de Pensii Cae mis decizia nr.-/13.01.2005.
La termenul de judecată din 10.10.2007 la Tribunalul Constanța, reclamantul recurent a confirmat împrejurarea că această decizie i-a fost comunicată în luna aprilie 2005.
Împotriva acestei decizii reclamantul recurent a formulat contestație la data de 13.10.2005.
Art.87 din Legea nr.19/2000 dispune că decizia emisă în condițiile art.86(1) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare.
Art.169(2) din Legea nr.19/2000 dispune:"Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare".
Art.158 din Legea nr.19/2000 dispune: "Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului d e procedură civilă".
Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus arătate rezultă în mod explicit că termenul de 45 de zile prev. de art.87 este un termen imperativ.
Sancțiunea pentru nerespectarea acestui termen imperativ este decăderea, astfel că respingerea contestației ca tardiv formulată este o soluție corectă.
Efectul imediat al respingerii contestației ca tardiv formulată este menținerea în totalitate a deciziei contestate.
Urmare menținerii acesteia, rezultă că datele referitoare la elementele pensiei (cuantum, punctaj, stagiu de cotizare, vârsta de pensionare) sunt apreciate ca fiind corecte.
În aceste condiții, nu pot fi pretinse despăgubiri pentru prejudiciul suferit pentru calcularea greșită a drepturilor de pensie, întrucât o atare concluzie ar fi putut trasă numai după analiza deciziei pensionare, decizie care însă nefiind atacată în termenul legal este pe deplin valabilă.
Rezultă astfel că, instanța de fond a concluzionat în mod judicios în legătură cu acest capăt de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin calcularea greșită a drepturilor de pensie prin decizia contestată.
Toate alegațiile formulate de către recurent prin motivele de recurs referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate comună pe cote părți asupra contribuției la bugetul de asigurări sociale, în încercarea de a susține o imprescriptibilitate a dreptului la acțiune, nu pot fi primite întrucât în această materie legiuitorul a stabilit un termen imperativ de contestare de 45 de zile, termen prevăzut în mod expres în art.87 din Legea nr.19/2000.
Astfel, posibilitatea exercitării căii de atac este asigurată pentru toate persoanele nemulțumite de decizie, iar stabilirea acestui termen s-a afirmat prin Decizia nr.387/17.04.2007a Curții Constituționale, pentru depunerea contestației nu este de natură a îngrădi exercițiul dreptului de acces liber la justiție în condițiile în care legiuitorul este în drept să instituie reguli de procedură și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale.
Invocarea dispoziției cuprinsă în art.108(4) Cod procedură civilă, în susținerea inadmisibilității excepției prescripției dreptului la acțiune nu rezolvă diferendul judiciar întrucât textul vizează neregularități de ordin procedural, iar excepția prescripției dreptului la acțiune este o excepție de fond de drept material care paralizează dreptul la acțiune.
O altă critică vizează abuzul săvârșit de instanța de fond prin respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate cu referire la suprimarea din conținutul Legii nr.19/2000 a întregii secțiuni 7.
Și această critică este neîntemeiată și avem în vedere următoarele:
Prin încheierea din 18 ianuarie 2007(fila112 dosar tribunal) a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a disp.art.80, 81 și 87 din Legea nr.19/2000 și a înaintat recursul în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a disp. art.88 din Legea nr.19/2000.
Examinând excepția de neconstituționalitate a disp. art.88 din Legea nr.19/2000, Curtea Constituțională a respins-o prin Decizia nr.387/17 aprilie 2007, reținând că textul de lege criticat constituie o normă de procedură a cărei stabilire cade în competența exclusivă a legiuitorului potrivit art.126(2) din Constituție care este în drept să instituie regulile de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale.
Cât privește critica din recurs referitoare la greșita respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu neconstituționalitatea suprimării din conținutul legii a întregii secțiuni ce reglementează actualizarea pensiilor, apreciem soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind corectă în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, ce nu a avut un asemenea capăt de cerere.
În fine, recurentul aduce în discuție norme din Convenția Europeană, norme pe care le enumeră fără a arăta în mod concret pe care dintre acestea înțelege să-l invoce în mod direct, arătându-și însă preferința pentru art.53 din Convenția.
Articolul 53 din Convenție conține o soluție clasică în dreptul internațional pentru situațiile în care aceeași materie face obiectul unor tratate succesive sau tratate ce coexistă în timp, el instituie principiul potrivit căruia nici o dispoziție a Convenției nu va putea fi interpretată în sensul limitării sau atingerii drepturilor omului și libertăților fundamentale ce ar putea fi reglementate, fie de legislația internă a oricăreia dintre părțile contractante, fie de orice alt tratat internațional în domeniu la care un stat contractant este parte.
Textul reglementează două situații distincte: prima se referă la ipoteza în care reglementarea internă apare mai favorabilă asigurând o protecție sporită a drepturilor omului și cea de-a doua ipoteză, când se pune problema soluționării unui conflict între două norme internaționale.
Nici una dintre cele două ipoteze nu se regăsește în realitatea dosarului, astfel că din punct de vedere practic, judecătorul de fond nu a avut de soluționat un conflict între o normă de drept intern și o normă de drept internațional sau între două norme internaționale, astfel că nici din această perspectivă hotărârea nu este criticabilă.
O ultimă chestiune vizează cererea de intervenție în nume propriu, formulată de, cerere ce urmează a fi respinsă ca nefondată, întrucât ea nu erată în mod concret care este interesul în promovarea ei și ce drepturi subiective urmărește să protejeze.
Pe cale de consecință, în baza art.312 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. 4, județul C, împotriva sentinței civile nr. 406 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- (număr în format vechi 533/AS/2006), în contradictoriu cu intimații pârâțiCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C,GUVERNUL ROMÂNIEI - SECRETARIATUL GENERAL, cu sediul în B, nr. 1, sector 1,PARLAMENTUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, Palatul Parlamentului,--4, sector 5,MINISTERUL MUNCII ȘI SOLIDARITĂȚII SOCIALE, cu sediul în B, nr. 2-4,CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în B,-,PREȘEDINTELE CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, DIRECTORUL DE AUDIT INTERN ȘI CONTROL AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, DIRECTORUL COMPARTIMENTULUI JURIDIC REGLEMENTĂRI COMUNITARE AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, DIRECTORUL COMPARTIMENTULUI ÎNDRUMARE METODOLOGICĂ AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, DIRECTORUL COMPARTIMENTULUI INFORMAȚIEI AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, DIRECTORUL COMUNICARE ȘI RELAȚII INTERNAȚIONALE AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, CU RELAȚIILE PUBLICE AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE și SECRETARIATUL GENERAL AL CASEI NAȚIONALE DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, toți cu sediile în B,-.
Respinge ca nefondată cererea de intervenție formulată de recurenta, domiciliată în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Maria Apostol Vanghelița Tase
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud./15.09.2008
Tehnored.gref.RD/17.09.2008/2ex.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol Vanghelița Tase
