Asigurări sociale. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA NR. 127

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Valentin Niță

JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu

- - -

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1725 din 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, nr.422, județul

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D prin consilier juridic, lipsă fiind intimatul-contestator.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-au depus note scrise formulate de intimatul-contestator.

Consilier juridic pentru recurenta-intimată arată că nu mai are cereri de formulat.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-intimată, arată că instanța de fond în mod eronat a obligat recurenta-intimată la plata cheltuielilor de judecată, încălcând astfel prevederile art.275 Cod procedură civilă având în vedere faptul că recurenta-intimată a recunoscut de la primul termen de judecată pretențiile intimatului-contestator și de asemenea a plătit drepturile restante acestuia.

Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul neobligării recurentei-intimate la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.1750/120/12.02.2008 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatorul a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii D, contestând decizia nr.50219/07.02.2008 emisă de intimată prin care i s-a respins cererea de înscriere la pensie.

În motivarea contestației, contestatorul a arătat că potrivit carnetului de muncă și adeverințelor depuse la intimată, a lucrat timp de 22 de ani, 2 luni și 23 zile în condiții speciale de muncă și că în aceste condiții vârsta standard de pensionare pentru bărbați este de 52 ani, iar față de data nașterii 12.11.1952 trebuia să iasă la pensie conform prevederilor art.41 alin.1 din Legea nr.19/2000.

Contestatorul a atașat contestației copie de pe carnetul de muncă și decizia contestată.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca rămasă fără obiect întrucât conform deciziei de pensionare nr.1 - -/06.10.2008 contestatorul a ieșit la pensie începând cu data de 25.09.2006.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1725 din 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins ca rămasă fără obiect contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D și totodată, a fost obligată intimata la 800 lei cheltuieli de judecată către contestator.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat ca fiind rămasă fără obiect contestația formulată de contestator, având în vedere decizia emisă în cauză cât și susținerile apărătorului contestatorului.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea au fost admise, instanța de fond apreciind că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.275 Cod procedură civilă, dat fiind că intimata nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile contestatorului, motivat de faptul că a solicitat relații de la Casa Națională de Pensii și acestea au sosit după primul termen de înfățișare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata susținând câ în mod nelegal și neîntemeiat instanța de fond nu a aplicat prevederile disp.art.275 Cod procedură civilă întrucât ea, recurenta, fiind de acord cu pretențiile contestatorului conform înscrisurilor depuse la dosarul de fond, nu mai trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Verificând actele și lucrările dosarului, văzând motivul de recurs precum și disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul intimatei este nefondat și va respins ca atare.

Astfel, contestatorul a fost obligat să conteste decizia nr.50219 din 07.02.2008 emisă de recurentă întrucât această instituție nu luase în calcul o perioadă de timp aferentă vechimii în muncă, fapt ce dusese la micșorarea pensiei pentru limită de vârstă; într-adevăr pe parcursul procesului intimata-recurentă și-a recunoscut greșeala iar în final acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect, intimata-recurentă fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Situația expusă mai sus nu echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor contestatorului conform normelor Codului d e procedură civilă întrucât intimata-recurentă trebuia să își remedieze greșeala fără un proces, pentru că odată declanșat

procesul, contestatorul a fost obligat să facă și cheltuieli pentru aceasta, cheltuieli care vor rămâne în sarcina recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1725 din 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, nr.422, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 ianuarie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu

- - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

2 ex./18.02.2009

dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița

judecători fond -

-

Operator de date cu caracter personal

Număr notificare 3120/2006

Președinte:Valentin Niță
Judecători:Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Ploiesti