Asigurări sociale. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 130
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1718 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, Colonia, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D prin consilier juridic, intimatul-contestator prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Consilier juridic pentru recurenta-intimată, avocat pentru intimatul contestator, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-intimată, arată că instanța de fond în mod eronat a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de către recurentă, de asemenea, în mod eronat a reținut că la baza deciziilor asupra capacității de muncă au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001 întrucât în mod legal și corect, intimata a emis decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală în conformitate cu prevederile art.41, capitolul III, Secțiunea C din Ordinul nr.340/2001.
De asemenea, mai arată că urmare a controlului efectuat de Direcția audit Intern și Control prin care s-au constatat anumite erori în ceea ce privește procedura de expertizare medicală, s-a emis decizia de încetare a pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate necuvenit.
Solicită admiterea recursului, modifcarea sentinței și pe fond respingerea contestației și menținerea deciziei emisă de recurenta-intimată ca fiind temeinică și legală.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-contestator, arată că în cauză nu s-a produs nicio dovadă din care să rezulte că împotriva intimatului-contestator s-ar fi început urmărirea penală, faptul că acea asistentă medicală a încălcat legea cu privire la anumite persoane nu-i este opozabil intimatului-contestator.
De asemenea, mai arată că rezultatul controului de audit intern au efecte numai pentru viitor nu și pentru trecut.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentonței instanței de fond, obligarea recurentrei-intimate la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-contestator.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatorul a contestat decizia nr.-/02.05.2007 emisă de intimata Casa Judeteană de Pensii D și decizia nr.503/27.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, solicitând anularea acestora și repunerea părților în situația anterioară.
Motivând în fapt cererea contestatorul a arătat că prin decizia nr.-/02.05.2007 s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și obligarea să restituie pensia încasată necuvenit, iar prin decizia nr. 503/27.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile de încadrare într-un grad de invaliditate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.56 alin.2 din Legea nr. 19/2000.
Pentru dovedirea contestației au fost anexate, în copie, deciziile contestate.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că emiterea deciziei de încetare a plății pensiei și de recuperare a pensiei încasate anterior a fost determinată de decizia nr. 503/27.04.2007 prin care s-au anulat deciziile anterioare de încadrare în grad de invaliditate, că petentul nu a urmat procedura de contestare prevăzută de lege, că decizia de încetare a plății pensiei și de recuperare a prejudiciului în sumă de 10.746 lei este corectă, întemeindu-se pe decizia de anulare.
Au fost anexate întâmpinării, deciziile contestate, nota de constatare nr. 19188/26.04.2007 întocmită de Direcția de Audit Intern și Control a
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1718 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa județeană de Pensii D, s-au anulat deciziile nr.-/02.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D și nr. 503/27.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză și
Recuperarea Capacității de Muncă M și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziilor.
Totodată, a fost obligată intimata la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.-/02.05.2007 emisă de intimată s-a dispus încetarea plății de invaliditate acordată contestatorului începând cu data de 27.08.2004 și recuperarea sumei de 10.746 lei, reprezentând pensia de invaliditate încasată în perioada 27.08.2004-27.04.2007, avându-se în vedere decizia nr. 503/27.04.2007 emisă de medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperarea a Capacității de Muncă M, prin care s-a anulat deciziile asupra capacității de muncă emise pe perioada 2004-2006, reținându-se că prin controlul consemnat în nota de constatare nr.19188/26.04.2007 s-a stabilit că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Conform prevederilor art.56 al.(6) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
S-a constatatat de către instanța de fond, că deciziile asupra capacității de muncă, menționate în cuprinsul deciziei nr.503/27.04.2007, au devenit definitive prin necontestare și au intrat în circuitul juridic civil, producând efecte depline.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că este de principiu că un act administrativ jurisdicțional, care a intrat în circuitul civil, nu poate fi anulat decât în baza unei hotărâri penale prin care s-a constatat săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu actul respectiv sau a unei legături civile prin care s-a dispus anularea acesteia.
Anularea deciziilor asupra capacității de muncă în mod unilateral de către emitentă nu este posibilă întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, iar procedura folosită de către intimată care nici nu este prevăzută de Legea nr.19/2000 și de Ordinul nr.340/2001 aduce atingere securității raporturilor juridice din ramura dreptului asigurărilor sociale.
Totodată, reibunalul a rețiunut, că în mod cert Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitate poate avea loc în baza art. 39 din Ordinul 340 /2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive,pentru că dispozițiile menționate stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive, sau în cazul deciziei asupra capacității de muncă, în baza
unei hotărâri civile pronunțată într-o cerere de anulare a deciziei respective, atunci când se invocă nulități ale acesteia.
Întrucât deciziile asupra capacității de muncă emise anterior deciziei nr.503/02.05.2007 au devenit definitive, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, anularea lor este posibilă numai în condițiile expres prevăzute de lege, ori dispozițiile Legii nr.19/2000 și ale Ordinului nr.340/2001 nu prevăd modalitatea de anulare cuprinsă în decizia menționată.
S-a nai reținut de instanța de fond, că dispozițiile art.39 din capitolul III al Ordinul nr.340/2001, prevăd că oficiile de expertiză medicală și recuperarea a capacității de muncă județene au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite, prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS, precum și la sesizarea părții interesate, în cadrul activității de control oficiile putând solicita avizul de specialitate al Institutului Național de Expertizare medicală și recuperare a capacității de muncă. Decizia emisă ca urmare a acțiunii de control, se aplică, potrivit alin.3 din același articol de la data emiterii indiferent de modul de rezolvare.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aflat în subordinea intimatei nu poate constitui un temei de anulare a deciziilor suficient, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act. Numai în situația constatării săvârșirii unor fapte penale de către contestatoare sau de către salariați ai intimatei se poate solicita în cadrul procesului penal anularea deciziilor și a înscrisurilor nereale precum și obligarea la plata despăgubirilor civile de către persoanele vinovate de săvârșirea faptelor penale.
Având în vedere că intimata nu avea posibilitatea legală să anuleze deciziile definitive asupra capacității de muncă, așa cum s-a arătat anterior, ca o consecință a anulării deciziei nr. 503/27.04.2007 și în raport de prevederile art.62 (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, și ale art.39 alin. 3 din Ordinul nr. 340/2001 referitoare la data producerii efectelor deciziilor emise ca urmare a acțiunii de control, în raport de dispozițiile art. 155 lit.f din Legea nr. 19/2000, tribunalul a admis contestația după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care invocat dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
Recurenta a învederat faptul că în mod greșit prima instanță a reținut ca temei legal al soluției disp. art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, întrucât în mod corect și legal, dispozițiile aplicabile sunt cele prevăzute de art. 41, cap. III, secțiunea din Ordinul menționat, care precizează că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză care le-a emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS, ori în cauză au fost constatate erori, așa cum rezultă din Nota de constatare nr.19188/26.04.2007.
A mai învederat recurenta că intimatul-contestator nu a depus alte acte medicale și că nu sunt indicii în sensul că aceasta ar deține și alte acte medicale.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, cu
consecința menținerii deciziilor emise de către recurentă ca fiind legale și temeinice.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la data de 27.04.2007 recurenta a emis decizia nr.503 prin care a anulat deciziile asupra capacității de muncă emise începând cu anul 2004 pentru intimatul-contestator, cu motivarea că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege. În această decizie este prevăzută și calea de atac a contestației ce poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Fără să respecte termenul legal de exercitare a căii de atac a deciziei, la data de 02.05.2007, recurenta emite decizia nr.- prin care dispune încetarea plății pensiei de invaliditate începând cu 27.08.2004 și recuperarea de la intimatul-contesatator a sumei încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate în cuantum de 10746 lei.
În această decizie se menționează că reprezintă titlu executoriu și poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare la instanța competentă.
În aceste condiții, este de netăgăduit că dispozițiile art. 56 din Legea nr. 19/2000 nu au fost respectate chiar de către recurentă, care nu putea emite decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate decât după expirarea termenului de 30 de zile de contestare a deciziei de anulare asupra capacității de muncă.
Pentru aceste considerente nu se poate reține așa cum în mod greșit susține recurenta, că intimatul-contestator nu a respectat procedura legală, neputându-se transfera culpa nerespectării legii de către recurentă, cu toate efectele pe care le-a produs, în sarcina contestatorului.
Curtea reține totodată, faptul că intimatul-contestator se află în incapacitate de a munci datorită bolii și că recurenta nu a făcut dovada unei atitudini culpabile a acestuia în stabilirea și menținerea gradului de invaliditate.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului anterior, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-intimată ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului conform căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Față de aceste considerente, Curtea reține că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă să îl respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1718 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, Colonia, județul
Obligă recurenta-intimată la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul-contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./28.01.2009
dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -
- G
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Afrodita Giurgiu Alexandrina Urlețeanu
