Asigurări sociale. Decizia 1271/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1271
Ședința publică din 7 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 1025 pronunțată la data de 23.06.2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 6.10.2009, reclamantul intimat a depus la dosar concluzii scrise.
Instanța, văzând că ambele părți au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor de la dezbateri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1025 din 23.06.2009 a Tribunalului Arad s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii A, anulându-se deciziile nr. - din 19.02.2008 și nr. - fără dată, prin care s-a revizuit decizia din 29.09.2008, iar pârâta Casa Județeană de Pensii Aaf ost obligată să emită o nouă decizie de pensie cu punctajul mediu de 3,- puncte începând cu 1.09.2005, ajungând la un cuantum al pensiei de 2422 lei la valoarea punctului de pensie de 697,5 lei, precum și plata diferențelor cuvenite, ca urmare a plății pensiei într-un cuantum inferior celui legal, pentru perioada 1.09.2005 - martie 2009, în sumă de 30807 lei.
De asemenea, pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantului suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada reținut în esență, că deși reclamantul a fost pensionat în anul 1994, acesta a acumulat vechimea în muncă inclusiv cei 30 ani 10 luni 25 zile lucrați în grupa I de muncă în regimul stabilit de Legea nr.3/1977, menținut de altfel de art.19 și 20 din Legea 19/2000, care a reglementat locurile de muncă în condiții deosebite precum și pe cele speciale. Pentru ambele categorii de locuri de muncă, art.20 raportat la Anexa II din Legea 19/2000, creează un tratament juridic uniform astfel că legea recunoaște posibilitatea petentului de a i se valorifica stagiul de cotizare de 30 ani lucrați în condiții deosebite, în înțelesul art.19 din legea nr.19/2000, fiindu-i aplicabile și dispozițiile Anexei IV a acestei legi, care stabilesc un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Mai mult din adeverințele nr.3/1/3/AR/3615/2008 și -/2007 emise de T - de locomotive A rezultă că toate sporurile de care a beneficiat reclamantul, permanente și nepermanente, au constituit baza de calcul a contribuției individuale la asigurări sociale, și ca atare, toate trebuiau luate în calcul la stabilirea punctajelor anuale, în baza art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, decizia de recalculare nr.-/29.09.2008 emisă de pârâtă fiind nelegală întrucât la calculul pensiei nu s-a ținut cont de toate veniturile brute lunare realizate de reclamant pe parcursul stagiului de cotizare și care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art.161 al.2 din Legea nr.19/2000 reclamantul a făcut dovada că pe lângă veniturile și sporurile prevăzute în carnetul de muncă și avute în vedere de pârâta la emiterea deciziei a beneficiat și de alte venituri și sporuri fapt confirmat de adeverințele emise de angajator și de concluziile raportului de expertiză contabilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii A criticând-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că toate sporurile cu caracter permanent de care a beneficiat reclamantul și pe care le-a dovedit cu acte justificative au fost luate în calcul în stabilirea punctajului mediu anual al acestuia. Celelalte sporuri nu au fost valorificate deoarece nu au caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul al pensiei conform legislației anterioare datei de 1.04.2001.
A mai arătat recurenta că recalcularea punctajului mediu anual prin utilizarea unui stagiu complet de 20 de ani este lipsită de suport legal, întrucât în conformitate cu art.4 din nr.OUG 4/2005 și art.2 alin.1 și 3 din HG1550/2004 "stagiul utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977 pentru persoanele al căror drept de pensionare s-a născut sub imperiul legii speciale", ori această lege nu face referire în cuprinsul art.141la noțiunea de "stagiul complet de cotizare", această noțiune fiind introdusă abia prin Legea nr. 19/2000 și reiterată prin art.2 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
În fine, a conchis recurenta că legiuitorul a avut în vedere ca la operațiunea de recalculare a pensiilor, stagiul complet de cotizare să fie vechimea în muncă cerută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie. În speță fiind de 30 de ani pentru bărbați.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiuni reclamantului.
Reclamantul deși nu a depus întâmpinare la recursul declarat, prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond arătând că în mod corect tribunalul iu-a admis acțiunea dând eficiență raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, și i-a soluționat corect probleme de drept dedusă judecății, în sensul că stabilirea pensiei pentru limită de vârstă trebuie luat în calcul întregul salariu brut individual care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale ( astfel cum rezultă din adeverința cu nr. 3/1/3/AR/3615/2008 eliberată de unitatea angajatoare ), și nu doar veniturile pe care în mod discreționar recurenta le consideră permanente, în acest sens fiind și dispozițiile art. IV din Anexa la.OUG nr. 4/2005.
În consecință, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Examinând recursul declarat de pârâtă prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Deciziile de pensionare nr. -/29.09.2008 și -, fără dată, ale Casei Județene de Pensii A, contestate de reclamant, au fost emise ca urmare a cererii acestuia de recalculare a pensiei, cu luarea în considerare a tuturor sporurilor de care a beneficiat, care nu au fost valorificate la emiterea deciziei sale de pensionare și sunt menționate în adeverințele nr. 3/1/3/AR/3615/2008 (care cuprinde veniturile) și nr. -/2007 (care confirmă grupa de muncă) eliberate de Regionala
Din aceste adeverințe suplimentare, completate pe baza statelor de plată, rezultă că toate sporurile de care a beneficiat reclamantul, permanente și nepermanente au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și ca atare, trebuiau luate în calcul la stabilirea punctajelor anuale.
Ori, prin deciziile de pensionare contestate, s-a recalculat dreptul de pensie al reclamantului, luându-se în calcul, la recalcularea punctelor realizate și a punctajului mediu, doar veniturile brute și nete menționate în carnetul de muncă, fără a se avea în vedere sporurile și adaosurile cuprinse în adeverințele suplimentare, care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
În speță, se ridică problema dacă sporurile menționate în adeverințe și neluate în calcul la stabilirea pensiei prin decizia de pensionare contestată, au caracter permanent, întrucât art. 164 alin.3 din Legea nr.19/2000 se referă doar la astfel de sporuri.
Legea nr.19/2000 nu definește sporurile cu caracter permanent, astfel încât stabilirea caracterului permanent al unui spor nu se poate face decât apelând la prevederile cuprinse în Anexa la OUG nr.4/2005, anexă privitoare la sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, deci OUG nr.4/2005 se referă la recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar nu la cele stabilite conform Legii nr.19/2000.
La pct. IV din această anexă se prevede că se utilizează la determinarea punctajului mediu anual și sporurile acordate de către ministerul d e resort, conform dispozițiilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Totodată, la pct. V din anexă se au în vedere sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr.49/1992, arătându-se printre altele, că se iau în considerare sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractul colectiv de muncă atât pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992, data intrării în vigoare a Legii nr.49/1992, cât și pentru cele ulterioare acestei date.
Art.2 lit. b din Legea nr.19/2000 prevede că unul din principiile de bază ale sistemului public de pensii este cel al egalității "care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege".
Acest principiu se regăsește în preambulul la OUG nr.4/2000 unde se arată că trebuie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Potrivit art.78 alin.1 teza a II-a din Legea nr.19/2000, numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru statistică.
La punctul 19 lit. b din Titlul II al punctului A din Ordinul nr.340/2001, se prevede că sintagma "salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă" se înțeleg, inclusiv, sporurile indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
Din dispozițiile legale citate anterior, rezultă că reclamantul este îndreptățit la recalcularea pensiei cu luarea în considerare și a sporurilor, menționate în adeverințele depuse la dosarul de pensionare, ce nu au fost valorificate la stabilirea pensiei prin deciziile de pensionare contestate, conform raportului de expertiză întocmit de experta desemnată în cauză.
De asemenea, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză, și referitor la cel de-al doilea capăt de cere, referitor la reducerea stagiului complet de cotizare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 din OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004 privind operațiunile de evaluare în vederea recalculării pensiilor în sistemul public stabilite de fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Potrivit art.2 alin.3 din Normele metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare ce va fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Se observă că prin decizia nr.-/10.01.1994, emisă de pârâta intimată, pensia reclamantului a fost stabilită utilizându-se un stagiu de 30 ani, cu referire la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Față de prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977, se poate concluziona că legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activitate în grupa I și II de muncă, în condițiile expuse în acest text legal, ci și reducerea vechimii totale în muncă, necesare pentru pensionare.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977 "persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă, .la stabilirea pensiei li se ia în calcul pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte un an și șase luni pentru grupa I de muncă".
Într-adevăr dispozițiile art.8 din Legea nr.3/1977 prevăd un stagiu complet de cotizare pentru bărbați de 30 ani, însă dispozițiile art.14 din același act normativ derogă de la aceste dispoziții, prevăzându-se un stagiu de cotizare de 20 ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă, cum este și situația reclamantului.
Întrucât reclamantul-recurent a muncit 3 ani 10 luni și 15 zile în grupa I de muncă, corect tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, reducând stagiul complet de cotizare, soluția fiind și în acord cu Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 40/22 septembrie 2008 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii în legătură cu problema de drept ce a format obiectul prezentei judecăți, conform căreia, art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 1.VII 1977-31.03.2002 și care și-au desfășurat activitate în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
Cererea reclamantului referitoare la plata cheltuielilor de judecată din recurs va fi respinsă, întrucât la dosar nu s-a anexat chitanța menționată pe împuternicirea avocațială, pentru a se face dovada plății efective a sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii A, declarat împotriva sentinței civile nr. 1025 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs formulată de reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR.
GREFIER,
Red./13.10 2009
Thred./13.10.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
