Recalculare pensii. Decizia 1272/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1272
Ședința publică din 7 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
Judecător: Dr. - -
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 833 pronunțată la 26 mai 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Pârâta-recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă la dezbateri.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin registratura instanței, la 6.10.2009, reclamantul intimat a depus la dosar concluzii scrise și împuternicire avocațială.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 833/26.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis, în temeiul art.154 și art.155 lit.d din Legea nr. 19/2000, acțiunea formulată și precizată de către reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii A, a anulat decizia de pensionare nr.259.189/16 04 2008 și decizia de respingere a cererii de recalculare, concretizată în adresa nr. 36862/25 08 2008, emise de pârâtă, a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă, cu un punctaj mediu anual de 2,- puncte și cuantumul legal al pensiei în valoare de 1631 lei, să plătească reclamantului suma de 1.905 lei, reprezentând diferența dintre pensia efectiv plătită acestuia și cea la care era legal îndreptățit, precum și suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit prevederilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 la stabilirea pensiei, numărul de puncte realizat în fiecare lună, se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, incluzând sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă
Aceste dispoziții se coroborează cu cele din cap.II, pct. 19 din Ordinul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340/2001, care definește sintagma "salariul brut lunar individual" ca fiind totalitatea veniturilor indiferent de fondurile din care acestea se achită, realizate de asigurații care se află în una sau mai multe dintre situațiile de la art. 5 alin.1 pct.I și II din lege.
În speță, se ridică problema dacă sporurile menționate în adeverință și neluate în calcul la stabilirea pensiei prin decizia de pensionare contestată, au caracter permanent, întrucât art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 se referă doar la astfel de sporuri.
Legea nr. 19/2000 nu definește sporurile cu caracter permanent, astfel încât stabilirea caracterului permanent al unui spor nu se poate face decât apelând la prevederile cuprinse în Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, anexă privitoare la sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
La pct. IV din această anexă se prevede că se utilizează la determinarea punctajului mediu anual și sporurile acordate de către ministerul d e resort, conform dispozițiilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Totodată, la pct.V din anexă se au în vedere sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992, arătându-se printre altele, că se iau în considerare sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractul colectiv de muncă atât pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992, data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992, cât și pentru cele ulterioare acestei date.
Sporurile menționate în adeverința de mai sus se regăsesc în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în capitolul intitulat "sistem de sporuri".
Conform art. 19 alin. 4 din acest contract "caracterul permanent al sporului nu este determinat de timpul lucrat în aceste condiții (zilnic, lunar) ci de acordarea acestuia pe toată durata anului".
Din modelul de redactare al acestui text, rezultă că unul și același spor poate fi permanent pentru un angajat, dacă i s-a acordat pe toată perioada anului, și nepermanent pentru alt angajat, căruia i s-a acordat sporadic. Prin urmare, criteriul stabilit prin articolul citat dă naștere unei discriminări între angajați, deoarece un salariat ce a încasat unul din sporurile stabilite în contractul colectiv de muncă pe tot parcursul unui an calendaristic, va beneficia, la stabilirea punctajului mediu anual, de acest spor, în timp ce un angajat ce a primit acest spor doar 10 sau 11 luni, pentru unele sporuri în anumiți ani, ca de exemplu sporul festiv pe anii 1999, 2001 și 2002, nu va beneficia de luarea în calcul a unui asemenea spor la stabilirea punctajului mediu lunar.
Art. 2 lit. b din Legea nr. 19/2000 prevede că unul din principiile de bază ale sistemului public de pensii este cel al egalității "care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege".
Acest principiu se regăsește în preambulul la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2000 unde se arată că trebuie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat că singura concluzie judicioasă care se impune este aceea că reclamantul este îndreptățit la recalcularea pensiei cu luarea în considerare și a sporurilor, menționate în adeverința depusă la dosarul de pensionare, ce nu au fost valorificate la stabilirea pensiei prin decizia contestată, iar adeverința emisă de C: T - de locomotive nu poate fi luată în considerare de către instanță, cu privire la caracterul permanent sau nepermanent al unor sporuri, aceasta fiind abilitată să interpreteze prevederile legale incidente în cauză, nefiind ținută de o adresă administrativă.
Tribunalul Arada reținut că în mod corect s-au luat în considerare, în vederea calculului corect al pensiei reclamantului, toate sporurile care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, de către expertul contabil ce a efectuat lucrarea de specialitate dispusă de către instanță la cererea reclamantului.
Prin concluziile raportului de expertiză, întocmit în cauză, s-a stabilit de către expert că, în prezent, reclamantul trebuie să beneficieze de o pensie în cuantum de 1.631 lei la un punct de pensie de 697,5 lei și la un punctaj mediu de 2,33860. Potrivit celor evidențiate în răspunsurile la obiecțiuni, cuantumul pensiei reclamantului, la 19.02.2008, era de 1359 lei, corespunzătoare unei valori a punctului de pensie de 581,3 lei. Începând din luna octombrie 2008 s-a modificat valoarea punctului de pensie, astfel încât diferența pe care trebuie să o primească reclamantul, cu titlul de drepturi de pensie restante, este în sumă de 1905 lei pârâta, având în vedere că nu s-a solicitat expertiză contrarie, conform art. 212 alin.2 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta, ca parte căzută în pretenții, a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată justificate.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii A, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea cererii de recurs se arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât decizia nr. -/16.04.2008 a Casei Județene de Pensii A nu a fost contestată în termenul prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000, iar prima instanță a soluționat pricina fără a ține seama de dispozițiile legale aplicabile în speță, respectiv de prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 10 din Legea nr. 3/1977, precum și de faptul că, la finalul adeverinței, unitatea angajatoare a menționat sporurile cu caracter permanent la timpul efectiv lucrat. Recurenta nu a valorificat sporurile din adeverință, ce nu au caracter permanent și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise, depuse la dosar, reclamantul-intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, dând eficiență raportului de expertiză contabilă, întocmit în cauză de expert.
Problema de drept dedusă judecății a fost soluționată corect, în sensul că la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă trebuie luat în calcul întregul salariu brut individual care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, astfel cum rezultă din adeverința nr-, eliberată de către unitatea angajatoare, și nu doar veniturile pe care, în mod discreționar, recurenta le consideră permanente.
Din coroborarea dispozițiilor art. 164, art. 78 alin.1 și art. 23 din Legea nr. 19/2000 cu cele ale pct. 19 din Capitolul II din Ordinul nr. 340/2001, rezultă că la calculul pensiei trebuie luat în considerare întregul salariu brut individual, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, fără a distinge între permanența sau nepermanența sporului.
Or, din adeverința depusă de reclamant la dosarul cauzei și valorificată de către expertă, rezultă că toate sporurile de care a beneficiat reclamantul, permanente și nepermanente, au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și, ca atare, trebuiau luate în calcul la stabilirea punctajelor anuale, cum corect a procedat experta în raportul de expertiză.
Pe de altă parte, raportul juridic dedus judecății și temeiul pretențiilor reclamantului îl reprezintă un contract de asigurare, prin efectul legii, care păstrează caracterele generale ale oricărui contract de asigurare.
Examinând recursul declarat de pârâtă prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a dispozițiilor art.304 pct.9 coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Decizia de pensionare nr. -/15.04.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii A, a fost contestată tardiv de către reclamant, respectiv la data de 4.11.2008, astfel încât, față de prevederile art. 87 și art. 88 din Legea nr. 19/2000, a dobândit caracter definitiv.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția tardivității contestației cu privire la capătul de cerere ce vizează anularea deciziei de pensionare nr. -/15.04.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii
Prin decizia de respingere a cererii de recalculare a pensiei, concretizată în adresa nr. 36862/25.08.2008, Casa Județeană de Pensii Aac omunicat reclamantului că "sporurile cu caracter permanent și care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor anterioare datei de 1.04.2001, din adeverința nr- au fost valorificate prin decizia nr. -/16.04.2008 cf. adeverințelor nr-, nr- și nr-, depusă în dosarul de pensionare".
Această decizie a fost emisă ca urmare a cererii reclamantului, formulată la data de 3.07.2008, de recalculare a pensiei, cu luarea în considerare a tuturor sporurilor de care a beneficiat reclamantul, sporuri care nu au fost valorificate la emiterea deciziei de pensionare nr. -/16.04.2008 a reclamantului și sunt menționate în adeverința nr- eliberată de C T - de
Din cuprinsul acestei adeverințe rezultă că reclamantul a beneficiat, în perioada august 1975 - martie 2001, pe lângă salariul tarifar efectiv realizat, de următoarele sporuri: spor de vechime, spor acord global, spor ore cap secție, spor ore nocive, spor ore muncă simplificat, indemnizație de parcurs, spor pentru muncă în condiții grele, spor pentru timpul lucrat în cursul nopții, spor pentru ore festive, spor pentru ore suplimentare necompensate cu timp liber corespunzător, spor pentru muncă în condiții periculoase, spor școală, fără a se menționa care dintre aceste sporuri au caracter permanent și care nu au un asemenea caracter, contrar celor afirmate în cererea de recurs a pârâtei.
Conform adeverinței în toată perioada cât reclamantul a fost angajat al unității, el a beneficiat de sporul care a făcut parte din fondurile de salarii și au fost acordate în temeiul Legii nr. 57/1974, Legii nr. 49/1992, Codului muncii și contractelor colective de muncă. Aceste sporuri au constituit baza de calcul a CAS și angajatorul a virat CAS - ul datorat, iar pentru perioada 01.08.1975 - 1.04.2001 a virat contribuția pentru pensie suplimentară.
Prin decizia de pensionare nr. -/15.04.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii A, s-a stabilit dreptul de pensie al reclamantului, cu începere de la 19.02.2008, luându-se în calcul, în temeiul adeverințelor nr-, nr- și nr-, emisă de către angajator, doar sporul de noapte, sporul de vechime, sporul pentru muncă feroviară, sporul de condiții nocive și cel pentru condiții periculoase din cele menționate în adeverința nr-, emisă de către angajator.
În speță, se ridică problema dacă sporurile menționate în adeverința nr- și neluate în calcul de către pârâtă, au caracter permanent, întrucât art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 se referă doar la astfel de sporuri.
Legea nr. 19/2000 nu definește sporurile cu caracter permanent, astfel încât stabilirea caracterului permanent al unui spor nu se poate face decât apelând la prevederile cuprinse în Anexa la.OUG nr. 4/2005, anexă privitoare la sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, deși nr.OUG4/2005 se referă la recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar nu la cele stabilite conform Legii nr.19/2000.
La pct.IV din această anexă se prevede că se utilizează, la determinarea punctajului mediu anual, și sporurile acordate de către ministerul d e resort, conform dispozițiilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate, împreună cu salariile aferente, în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Totodată, la pct.V din anexă, se au în vedere sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr.49/1992, arătându-se, printre altele, că se iau în considerare sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractul colectiv de muncă, atât pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992, data intrării în vigoare a Legii nr.49/1992, cât și pentru cele ulterioare acestei date.
Sporurile menționate în adeverințele de mai sus se regăsesc în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în capitolul intitulat "sistem de sporuri".
Conform art.19 alin.4 din acest contract, "caracterul permanent al sporului nu este determinat de timpul lucrat în aceste condiții (zilnic, lunar) ci de acordarea acestuia pe toată durata anului".
Din modul de redactare al acestui text, rezultă că unul și același spor poate fi permanent pentru un angajat, dacă i s-a acordat pe toată perioada anului, și nepermanent pentru alt angajat, căruia i s-a acordat sporadic. Prin urmare, criteriul stabilit prin articolul citat dă naștere unei discriminări între angajați, deoarece un salariat ce a încasat unul din sporurile stabilite în contractul colectiv de muncă pe tot parcursul unui an calendaristic, va beneficia, la stabilirea punctajului mediu anual, de acest spor, în timp ce un angajat ce a primit acest spor doar 11 luni pe an, cum este cazul reclamantului pentru unele sporuri în anumiți ani, ca de exemplu sporul festiv pe anii 1999, 2001 și 2002, nu va beneficia de luarea în calcul a unui asemenea spor la stabilirea punctajului mediu lunar.
Mențiunea din adeverința nr- a T - de A nu putea fi luată în considerare de către instanța de fond, cu privire la caracterul permanent doar al unora din sporurile menționate în cuprinsul său, atâta timp cât instanța de judecată este abilitată să interpreteze prevederile legale incidente într-o cauză.
Conform adresei sus - citate, în perioada august 1975 - martie 2001, reclamantul a beneficiat de sporuri care au făcut parte din fondurile de salarii și care au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale. Prin urmare, la stabilirea bazei de calcul pentru contribuția de asigurări sociale s-a luat în calcul salariul brut, care include toate sporurile, inclusiv pe cele care nu au caracter permanent.
Art.2 lit.b din Legea nr.19/2000 prevede că unul din principiile de bază ale sistemului public de pensii este cel al egalității, principiu "care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege".
Acest principiu se regăsește în preambulul la.OUG nr.4/2005, unde se arată că trebuie respectat principiul: " la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Pe cale de consecință, în condițiile în care Legea nr. 19/2000 nu cuprinde dispoziții privitoare la modul de stabilire a sporurilor, ce se iau în calcul, este necesar să se aplice, prin analogie, prevederile nr.OUG4/2005 și pentru pensiile stabilite în temeiul Legii nr.19/2000, deși nr.OUG4/2005 reglementează modul de recalculare a pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, astfel încât, în mod corect, instanța de fond a invocat dispozițiile nr.OUG 4/2005 în considerentele hotărârii recurate.
Potrivit art. 78 alin.1 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru statistică.
La punctul 19 lit.b din Titlul II al punctului A din Ordinul nr. 340/2001, se prevede că prin sintagma "salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă" se au în vedere, inclusiv, sporurile, indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
Dispozițiile pct.42 din Titlul VIII: "Dispoziții tranzitorii privind pensiile" din Ordinul nr. 340/2001, invocate de către recurentă, nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la salariile medii anuale, brute sau nete, prevăzute la art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000, în contextul în care art.164 alin.2 din aceeași lege se referă la aceste salarii.
Din dispozițiile legale citate anterior, rezultă că reclamantul este îndreptățit la recalcularea pensiei cu luarea în considerare și a sporurilor menționate în adeverința nr- a T - de A, depusă la dosarul de pensionare, ce nu au fost valorificate la stabilirea pensiei prin decizia de pensionare nr. -/15.04.2008 a Casei Județene de Pensii A, conform celor reținute în raportul de expertiză întocmit de d-na expert.
Prevederile art. 10 din Legea nr. 3/1977, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 49/1992, invocate de către recurentă, nu sunt incidente în cauză, întrucât dreptul la pensie al reclamantului s-a născut sub imperiul Legii nr. 19/2000.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în privința capetelor de cerere având ca obiect anularea deciziei de respingere a cererii de recalculare, concretizată în adresa nr. 36862/25.08.2008, emisă de către pârâtă, și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, cu un punctaj mediu anual de 2,- puncte și un cuantum al pensiei în valoare de 1.631 lei, fiind respectate prevederile legale incidente în cauză.
Întrucât a fost admisă excepția tardivității contestației formulate împotriva deciziei de pensionare nr. -/16.04.2008 a Casei Județene de Pensii A, apare ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect plata diferenței de pensie dintre pensia cuvenită și cea achitată pe perioada 19.02.2008 - 1.08.2008, în cuantum de 1.905 lei, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, impunându-se obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare, cu începere de la data de 1.08.2008, ca urmare a cererii de recalculare a pensiei, înregistrată la Casa Județeană de Pensii A sub nr. 3686/3.07.2008 și întemeiată pe adeverința nr-, emisă de angajator.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin.1 - alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 833/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul ca fiind întemeiat în parte, va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că va respinge capetele de cerere având ca obiect anularea deciziei de pensionare nr. -/15.04.2008, emisă de către pârâtă, și obligarea pârâtei la plata diferenței de pensie dintre pensia cuvenită și cea achitată pe perioada 19.02.2008 - 1.08.2008, în cuantum de 1.905 lei.
Totodată, va obliga pârâta să emită o nouă decizie de pensionare privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, cu un punctaj mediu anual de 2,- puncte și cuantumul legal al pensiei în valoare de 1.631 lei, cu începere de la data de 1.08.2008, urmând a menține în rest dispozițiile hotărârii recurate, ca legale și temeinice.
Prin concluziile scrise, intimatul a solicitat cheltuieli de judecată, însă nu a depus la dosar dovezi privind cuantumul acestora, astfel încât, văzând și hotărârea pronunțată în cauză, nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 833/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că:
Respinge capetele de cerere având ca obiect anularea deciziei de pensionare nr. -/15.04.2008, emisă de către pârâtă, și obligarea pârâtei la plata diferenței de pensie dintre pensia cuvenită și cea achitată pe perioada 19.02.2008 - 1.08.2008, în cuantum de 1.905 lei.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie de pensionare privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, cu un punctaj mediu anual de 2,- puncte și cuantumul legal al pensiei în valoare de 1.631 lei, cu începere de la data de 1.08.2008.
Menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu
- - - - Dr. - -
Grefier,
- -
Red. -/07.10.2009
Tehnored: V/2 ex./7.10.2009
Primă instanță:
și - Tribunalul Arad
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
