Asigurări sociale. Decizia 1337/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1337
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T împotriva sentinței civile nr.683 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal au fost lipsă reclamantul-intimat și pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 683/12.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii T și a anulat deciziile nr. -/1/14.10.2008 și nr. -/2/14.10.2008, emise de către Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost pensionat pentru invaliditate de gradul II in baza deciziei paratei nr.-/24.10.2005.
Ulterior, prin deciziile nr. -/1/14.10.2008 și nr. -/2/14.10.2008, parata a dispus suspendarea plații pensiei si recuperarea sumei de 4480 lei, încasate necuvenit de reclamant în perioada 01.09.2007-01.07.2008. În cuprinsul acestor decizii, parata nu a precizat, în concret, motivele pentru care a suspendat plata pensiei și a dispus recuperarea celei plătite în perioada 01.09.2007 - 01.07.2008.
Prin Decizia nr. -/1/14.10.2008, parata a dispus suspendarea plații pensiei, însă apărările sale sunt legate de un caz de încetare a plății pensiei, instituții juridice distincte.
Înalta Curte de Casație si Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr.54/04.06.2007, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, a interpretat dispozițiile art.92 al.1 lit.b din Legea nr.19/2000 în sensul că persoanele alese în funcție de consilieri locali pot cumula pensia anticipată, respectiv pensia anticipată, parțială, cu indemnizația prevăzute de dispozițiile art.34 din Legea nr.393/2004.
Pentru aceleași rațiuni instanța de fond a reținut că pensionarul pentru invaliditate de gradul II poate cumula pensia cu indemnizația de ședința, obținută în calitate de consilier local, cu atât mai mult cu cât consilierul local nu este salariat și nu are calitatea de funcționar public, în sensul art.5 al.1 pct.I din Legea nr.19/2000 la care face trimitere pct.II teza finală din același text legal, indemnizația de ședința neavând natura juridica a unui salar.
De altfel, art.91 al.1 lit.b din Legea nr.19/2000 prevede ca plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia. Conform art.61 al.1 si 2 lit.c din același act normativ pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale de către medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei teritoriale de pensii, care poate stabili încetarea calității de pensionar de invaliditate, ca urmare a dobândirii capacității de muncă.
Prin urmare, în absența unui astfel de revizuiri nu se poate dispune suspendarea plății pensiei de invaliditate, îndeplinirea funcției de consilier local nefiind, prin ea însăși, o dovada redobândirii capacitații de muncă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, întrucât nu a făcut dovada unor astfel de cheltuieli.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Taf ormulat recurs împotriva sentinței civile nr. 683/12.02.2009 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se arată că, procedând la verificarea bazei de date, Casa Județeană de Pensii Tac onstatat că, în perioada 1,09.2007 - 1.07.2008, reclamantul-intimat a încasat pensia de invaliditate gradul II, stabilită prin decizia nr. -/12.10.2005, cu încălcarea dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 19/2000, astfel încât a emis deciziile contestate de către reclamant.
Pentru a emite aceste decizii, Casa Județeană de Pensii Taa preciat că, față de dispozițiile ar. 53 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 și pct. 32 din Capitolul Pensii - VII. Referitor la stabilirea și plata pensiilor al Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul nr. 340/2001, emis de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, raportate la cele ale art. 5 alin. 1 pct. I și II din Legea nr. 19/2000, rațiunea acordării dreptului de pensie de invaliditate o reprezintă pierderea totală sau parțială a capacității de muncă, iar persoanele care sunt apte de muncă, în sensul de a presta activitate profesională, nu sunt îndrituite să beneficieze de pensie de invaliditate de gradul II, conform art. 54 lit. b din Legea nr. 19/2000.
Decizia nr. -/2/14.10.2008 a fost emisă de către pârâta-recurentă în baza art. 187 alin. 1 și alin. 4 din Legea nr. 19/2000.
Totodată, susține că prevederile pct. 8 din articolul unic al Legii nr. 209/2.06.2009, prin care s-a completat art. 94 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, în sensul că este permis cumulul pensiei cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective, și pensionarilor de invaliditate care exercită funcția de consilier local sau consilier județean, sunt aplicabile doar dacă acest cumul se realizează ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 209/2009.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Reclamantul-intimat a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, arătând că prin Legea nr. 209/2009 a fost completată Legea nr. 19/2000, în sensul precizării exprese a dreptului pensionarilor de invaliditate de a cumula pensia de invaliditate cu veniturile realizate dintr-o funcție electivă, iar nu modificată, așa cum greșit susține recurenta, întrucât anterior Legii nr. 209/2009 nu a fost interzisă o astfel de cumulate.
Pe de altă parte, susține că instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză și dispozițiile art. 5 alin. 1 pct. 1, art. 91 alin. 1 lit. b, art. 61 alin. 1 și alin. 2 lit. c din Legea nr. 19/2000, respectând și decizia nr. 54/4.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
În drept, se invocă art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamantul a contestat decizia nr. -/1/14.10.2008, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii T, prin care, folosindu-se în formular tipizat de decizie privind acordarea pensiei de invaliditate, s-a dispus suspendarea plății pensiei de invaliditate, stabilită în favoarea reclamantului, cu începere de la 1.09.2007, fără a se motiva în vreun fel această măsură.
Prin decizia nr. -/2/14.10.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii T în temeiul art. 187 din Legea nr. 19/2000, s-a dispus recuperarea de la reclamant a debitului de 4.480 lei, reprezentând pensie încasată fără temei legal în perioada 1.09.2007-1.07.2008, reținându-se că asiguratul a încasat necuvenit pensia de invaliditate de gradul II prin încălcarea art. 96 din Legea nr. 19/2000.
Din cuprinsul deciziei nr. -/24.10.2005 privind acordarea pensiei de invaliditate, rezultă că reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate de gradul II cu începere de la 5.10.2005.
Cauzele legale de suspendare și încetare a plății pensiei de invaliditate sunt prevăzute expres și limitativ, fiind cele reglementate de dispozițiile art. 91 și art. 92 din Legea nr. 19/2000 coroborate cu cele ale art. 62 alin. 1 lit. c și art. 62 alin. 4 din aceeași lege. În speță, nu se regăsește vreuna din aceste cauze. De altfel, decizia de suspendare a pensiei nu a fost întemeiată pe prevederile acestor articole, nefiind motivată în fapt și în drept.
Art. 54 lit. b din Legea nr. 19/2000 definește invaliditatea de gradul II, astfel încât nu poate justifica suspendarea plății pensiei de invaliditate.
Prin decizia nr. 54/4.06.2007, obligatorie conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat recursul în interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, referitor la posibilitatea consilierilor locali de a cumula pensia anticipată, respectiv pensia anticipată parțială, cu indemnizația reglementată prin art. 34 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, statuând că persoanele alese în funcții de consilieri locali pot cumula pensia anticipată, respectiv pensia anticipată parțială, cu indemnizația prevăzută de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 393/2004.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 19/2000 coroborat cu art. 5 alin. 1 pct. I și II din legea menționată nu poate justifica însă excluderea automată de la beneficiul cumulului pensiei anticipate sau al pensiei anticipate parțiale cu indemnizația de ședință pentru aleșii locali, reglementată prin art. 34 din Legea nr. 393/2004, câtă vreme natura juridică a unei atari indemnizații nu justifică încadrarea ei într-o remunerație sau alt venit cu caracter permanent, susceptibil a se constitui în cumul împreună cu pensia anticipată sau cu pensia anticipată parțială.
S-a apreciat că indemnizația de ședință, în înțelesul firesc ce poate fi dat dispozițiilor din textul de lege menționat, nu poate avea altă semnificație decât aceea a unei remunerații ocazionale, nepermanentă, lipsită de importanța care să îi confere o valoare de natură a-i atribui consistența unei entități susceptibile de a fi luată în considerare drept componentă a unui cumul cu pensia anticipată sau cu pensia anticipată parțială. Obținerea în mod ocazional de către aleșii locali a 2 - 3 indemnizații lunare, reprezentând fiecare până la 5% din indemnizația lunară, după caz, a primarului, președintelui consiliului județean sau primarului general al municipiului B, nu poate fi asimilată cu realizarea unui venit susceptibil a determina suspendarea plății pensiei în sensul prevederilor art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000.
Deși în cauză se pune problema posibilității cumulării pensiei de invaliditate cu indemnizația prevăzută de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 393/2004, decizia nr. 54/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este incidentă, deoarece în considerentele sale s-a statuat că indemnizația de ședință cuvenită unui consilier local nu poate fi asimilată cu realizarea unui venit susceptibil a determina suspendarea plății pensiei în sensul prevederilor art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000.
Art. 94 din Legea nr.19/2000 enumeră categoriile de persoane care pot cumula pensia cu veniturile rezultate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective. Cu toate că reclamantul nu face parte dintr-o astfel de categorie, dispozițiile art. 94 din Legea nr.19/2000 nu pot justifica suspendarea plății pensiei sale de invaliditate, în condițiile în care cauzele de suspendare a plății pensiei sale de invaliditate sunt prevăzute expres și limitativ în lege, iar indemnizația prevăzută de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 393/2004 nu are natura juridică a unei remunerații sau a unui alt venit cu caracter permanent, în sensul art. 5 alin. 1 pct. I și II din Legea nr.19/2000, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.54/4.06.2007.
Raportat la cele reținute anterior, Curtea apreciază că reclamantul nu avea obligația prevăzută de art. 96 din Legea nr. 19/2000, astfel încât aceste dispoziții nu pot justifica emiterea deciziei nr. -/2/14.10.2008.
Momentul intrării în vigoare a prevederilor punctului 8 din articolul unic al Legii nr. 209/2.06.2009, prin care s-a completat art. 94 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, nu are relevanță în cauză, întrucât instanța de fond a admis contestația reclamantului fără a se raporta la aceste prevederi legale.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că, în speță, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă sau vreun alt motiv de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii recurate.
Pe cale de consecință în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
Prin întâmpinare, reclamantul-intimat a solicitat cheltuieli de judecată, însă nu a depus la dosar dovezi privind cuantumul acestora, astfel încât instanța nu va acorda reclamantului-intimat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta-recurentă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T împotriva sentinței civile nr.683 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./15.10.2009
Thred. M/15.10.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
