Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1334/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1334
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 653/16.06.2009, pronunțată de către Tribunalul C-S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată CASA JUDEȚEANĂ de PENSII C-S, având ca obiect contestație la decizia de pensionare.
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul-recurent personal, iar pentru pârâta-intimată Casa Județeană de Pensii C-S, consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică recurentului un exemplar de pe întâmpinarea depusă de pârâta-intimată, care nu solicită amânarea pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Se comunică de asemenea, reprezentantului pârâtei-intimate un exemplar de pe concluziile scrise depuse de recurent.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii recurate și admiterea contestației.
Reprezentantul pârâtei-intimate solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul C-S sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii C-S solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei de pensionare nr.-/18.02.2009 privind recalcularea pensiei din sistemul public și a deciziei de pensionare nr.-/18.02.2009 privind stabilirea drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile nr.OUG19/2007, primite la data de 27.02.2009, precum și a celor anterioare referitoare la recalcularea pensiei.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la emiterea altor decizii, în care, pentru determinarea punctajului mediu anual, să fie utilizate stagiul complet de cotizare de 25 ani și veniturile salariale din Adeverința nr.12533/12.11.2008, precum și la calcularea și plata către reclamant a drepturilor de pensie cuvenite prin recalculare, începând cu data de 1.12.2005.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă cu vechime integrală, prin decizia nr.-/14.10.1998, la vârsta de 55 ani, având o vechime totală de 43 ani, 11 luni și 7 zile. Drepturile sale de pensie au fost stabilite cu data de 15.12.1997, în baza dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977. Vechimea totală realizată în grupele I și II de muncă, în perioada anterioară pensionării, este de 28 ani, 11 luni și 10 zile, din care 11 luni, 14 zile în grupa I de muncă și 27 ani, 11 luni, 26 zile în grupa a II-a de muncă.
Reclamantul susține că a solicitat pârâtei recalcularea pensiei la data de 24.11.2008, prin cererea nr.70532, la care nu a primit răspuns. La cerere, reclamantul a anexat și Adeverința nr.12533/12.11.2008, cuprinzând venituri salariale constând în majorări de retribuție în baza Decretului nr.46/1982, venituri pentru care angajatorul a reținut și virat contribuția de asigurări sociale cuvenită, însă adeverința nu a fost luată în considerare de către pârâtă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Pârâta a ridicat excepția de tardivitate a contestației reclamantului împotriva deciziilor privind recalcularea pensiei emise anterior deciziilor cu nr.-/18.02.2009, întrucât acestea sunt definitive, nefiind contestate în termenul legal.
Pe fond, a arătat că stagiul complet de cotizare necesar este vechimea integrală în muncă prevăzută de Legea nr.3/1977 la art.8, respectiv 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei, iar cererea reclamantului de a se lua în calcul stagiul de 25 de ani este neîntemeiată.
Adeverința în litigiu nu poate fi valorificată la stabilirea pensiei, întrucât, potrivit art.6 din Decretul nr.46/1982, pentru sumele la care se face referire în cuprinsul acesteia nu s-a datorat contribuția de asigurări sociale și nu pot fi utilizate la recalcularea pensiei, deoarece nu au caracter permanent.
Prin sentința civilă nr. 653/16.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că adeverința nr.12533/12.11.2008, prin care se atestă faptul că reclamantul a beneficiat de majorări ale retribuțiilor tarifare, în temeiul Decretului nr.46/1982, nu poate fi valorificată la pensie, întrucât art.6 al acestui act normativ prevede că pentru aceste sume nu s-a datorat contribuția de asigurări sociale și, în consecință, nu pot fi utilizate la recalcularea pensiei, neavând un caracter permanent.
Prin decizia nr.-/18.02.2009, pensia reclamantului a fost recalculată prin revizuirea sporurilor și grupei de muncă, dovedite cu adeverințe legale anexate la cererea nr.70531/24.11.2008, drepturile fiind stabilite începând cu data de 1.12.2005, conform nr.HG1456/2005.
Totodată, pensia reclamantului a fost recalculată și în baza nr.OUG19/2007, prin recalcularea punctajului pentru perioada anterioară anului 1963, așa cum rezultă din decizia nr.-/18.02.2009, care a stabilit aceste drepturi cu data de 01.07.2007.
Cu referire la stagiul complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual cuvenit reclamantului, prima instanță a constatat că recalcularea pensiei reclamantului s-a făcut potrivit art.2 alin.1 și 3 din anexa la HG nr.1550/2004, deoarece stagiul complet de cotizare al reclamantului în grupa a II-a de muncă este de 24 ani, 1 lună și 9 zile, conform deciziei de pensionare, astfel încât este insuficient pentru a atrage aplicarea dispozițiilor art.14 al Legii nr.3/1977, care prevăd un stagiu de cotizare complet în grupa II-a de muncă de 25 de ani.
Totodată, a apreciat că stagiul de cotizare neînscris în carnetul de muncă, atestat, prin Adeverința nr.12533/12.11.2008, nu poate fi valorificat, iar reclamantul nu întrunește condițiile de a i se reține un stagiu complet de cotizare de 25 de ani în grupa a II-a de muncă, acesta fiind de doar 24 ani, 1 lună, 9 zile.
Reclamantul a formulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 653/16.06.2009 a Tribunalului C-S, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs se arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii și cu nesocotirea probelor depuse la dosar, astfel încât a nesocotit dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă privind aflarea adevărului în cauză și aplicarea corectă a legii.
Prima instanță a ignorat adeverința nr. 12550/14.11.2008, care este validă din punct de vedere legal, deoarece respectă condițiile impuse de Decretul nr. 92/1976, în vigoare la data emiterii ei, precum și de anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Conform aceste adeverințe reclamantul a realizat un stagiu total în grupa a II-a de muncă de 27 de ani 11 luni și 16 zile, astfel încât se încadrează în prevederile art. 2 alin. 3 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 3/1977, fiind îndreptățit la stabilirea pensiei cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, sens în care este și decizia nr. 40/22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008, al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recurentul susține că instanța de fond a apreciat greșit că adeverința nr. 12533/12.11.2008 cuprinde stagiul de cotizare și a interpretat greșit dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 46/1982, din cuprinsul căruia nu rezultă că se referă la contribuția de asigurări sociale. În această adeverință se menționează expres de către angajator că pentru sumele atestate s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale. Prevederile Decretului nr. 46/1982 s-au aplicat cu începere de la 15.02.1982 și până în 1989, chiar dacă sumele compensatorii acordate nu au fost incluse în baza de calcul.
În considerentele sentinței recurate există greșeli, deoarece adeverința nr. 12533/12.11.2008 se referă la Decretul nr. 46/1982, iar nu la stagiu, iar cererea înregistrată de către reclamant la Casa Județeană de Pensii C-S are nr. 70531 și nu 70532, cum s-a consemnat în hotărâre.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041și art. 312 Cod procedură civilă.
La cererea de recurs au fost anexate următoarele înscrisuri: extras din Decretul nr. 46/1982, decizia de pensionare nr. 84649/17.09.1986 și un mod de calcul al stagiului de cotizare al reclamantului în grupele I și II de muncă, conform datelor din adeverința nr. 12550/14.11.2008 a CN. SA și înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantului.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că instanța de fond a reținut în mod corect că adeverința nr. 12533/12.11.2008 nu poate fi valorificată la stabilirea pensiei, deoarece sumele înscrise în cuprinsul ei nu au caracter permanent, așa cum se prevede în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Susținerea recurentei că instanța de fond a ignorat adeverința nr. 12550/14.11.2008 privind stagiul de cotizare este contrazisă de mențiunile din cererea de recurs referitoare la împrejurarea că instanța de fond a avut în vedere această adeverință la stabilirea stagiului de cotizare de 24 de ani 1 lună și 9 zile.
Menționarea adeverinței nr. 12533/12.11.2008 ca fiind cea care atestă stagiul de cotizare reprezintă o eroare materială, care nu poate constitui motiv de recurs.
În drept, se invocă dispozițiile art. 208 Cod procedură civilă.
Recurentul a depus decizia de pensionare nr. -/1.06.2009 și concluzii scrise, prin care învederează instanței că pârâta-intimată a emis decizia de pensionare nr. -/1.06.2009, în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2000, comunicată la 2.09.2009, decizie prin care valorifică un stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă de 27 de ani 11 luni și 26 de zile, astfel încât se poate utiliza stagiul complet de cotizare de 25 de ani, conform prevederilor art. 2 alin. 1 și alin. 3 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 raportate la cele ale art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul-recurent a contestat deciziile de pensionare nr. -/18.02.2009, emisă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, și nr. -/18.02.2009, emisă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, întrucât Casa Județeană de Pensii C-S nu a utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, corespunzător perioadei de 27 de ani 11 luni și 26 de zile de muncă prestată în grupa a II-a, și nu a valorificat datele menționate în adeverința nr. 12533/12.11.2008 a CN. SA la emiterea celor două decizii de pensionare.
Cererea de recalculare a drepturilor de pensie, întemeiată și pe datele menționate în adeverințele nr. 12533/12.11.2008 și nr. 12550/14.11.2008, emise de C SA, a fost depusă de către reclamant la Casa Județeană de Pensii C-S la data de 24.11.2008.
Potrivit art. 782alin. 1 lit. b din Legea nr. 19/2000, introdus prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, în vigoare de la 1 octombrie 2008, "asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează: 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,02083 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă".
Având în vedere aceste dispoziții și cele ale II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, Curtea apreciază că pretențiile reclamantului referitoare la stabilirea drepturilor sale de pensie prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, corespunzător stagiului de 27 de ani 11 luni și 26 de zile în grupa a II-a de muncă și prevederilor art. 2 alin. 1 și alin. 3 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 3/1977, sunt neîntemeiate, întrucât valorificarea perioadei în care reclamantul a prestat muncă în grupa a II-a este supusă dispozițiilor legale introduse prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, în vigoare la data formulării cererii de recalculare a pensiei de către reclamant, respectiv la data de 24.11.2008. De altfel, pârâta-intimată a emis decizia nr. -/1.06.2009 în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, prin care valorifică stagiul de 27 de ani 11 luni și 26 de zile realizat de reclamant în grupa a II-a de muncă.
Față de cele expuse mai sus, criticile recurentului referitoare la ignorarea de către prima instanță a datelor menționate în adeverința nr. 12550/14.11.2008, a dispozițiilor art. 2 alin. 1 și alin. 3 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 3/1977 și a deciziei nr. 40/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și la reținerea greșită că adeverința nr. 12533/12.11.2008 ar atesta perioada în care reclamantul a prestat muncă în grupa a II-a apar ca nefondate.
Prin adeverința nr. 12533/12.11.2008, C SA atestă că reclamantul a beneficiat în perioada 15.02.1982 - 28.02.1989 de majorări ale retribuțiilor tarifare, în temeiul Decretului nr. 46/1982, care nu sunt cuprinse în salariul de încadrare și nu sunt înregistrate în carnetul de muncă, însă pentru care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale. Reclamantul a beneficiat de compensațiile înscrise în această adeverință în temeiul art. 1 din Decretul nr. 46/1982.
În mod corect a reținut instanța de fond că sumele menționate adeverința de mai sus nu pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, întrucât art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 46/1982 prevede că: "retribuția în acord, sporurile, indemnizațiile, premiile, celelalte drepturi de retribuire, precum și orice alte drepturi și obligații care se determină, potrivit legii, în funcție de nivelul retribuției se stabilesc fără a se lua în considerare majorările de retribuție prevăzute la art. 1".
Din cuprinsul art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 46/1982 rezultă că sumele acordate potrivit art. 1 din același act normativ nu se iau în calcul la stabilirea obligațiilor care se determină, potrivit legii, în funcție de nivelul retribuției, astfel încât aceste sume nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. De altfel, Decretul nr. 46/1982 nu se regăsește în actele normative menționate în anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 referitoare la sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Împrejurarea că angajatorul a menționat în adeverința nr. 12533/12.11.2008 că s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, precum și faptul că reclamantul a beneficiat de compensațiile reglementate de art. 1 din Decretul nr. 46/1982 în perioadele 15.02.1982 - iulie 1986 și decembrie 1988 - februarie 1989 nu au relevanță în raport cu prevederile legale citate anterior.
Din cele expuse anterior rezultă că, în speță nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă, astfel încât, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantului ca nefondat, urmând a menține hotărârea recurată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamantul-recurent împotriva sentinței civile nr. 653/16.06.2009, pronunțată de către Tribunalul C-S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată CASA JUDEȚEANĂ de PENSII C-
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./16.10 2009
Thred.:/16.10.2009
Ex.2
Prima inst. și - Trib. C-
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
