Asigurări sociale. Decizia 1338/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1338
Ședința publică din data de 4 iulie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul P, împotriva sentinței civile nr.619 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-contestator a, personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru intimatul-contestator depune la dosar deciziei nr.191/18.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu titlu de practică judiciară, precum și chitanța de plată a onorariului de avocat în cuantum de 1000 lei. Declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația intimatului-contestator că nu mai are cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimatul-contestator, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond, precizând că decizia asupra capacității de muncă nr.567/2005 - nerevizuibilă, nu a fost niciodată anulată și ca atare nu se putea emite o decizie de recuperare a debitului. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la data de 07.12.2007, contestatorul a contestat decizia nr. -/02.11.2007, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii D și a solicitat anularea acestei decizii.
Motivând în fapt cererea contestatorul a arătat că prin decizia contestată s-a dispus încetarea plății pensiei și obligarea să restituie pensia încasată necuvenit în sumă de 7715 lei, în perioada 01.11.2004 - 01.05.2007, că această decizie este nelegală întrucât a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.91 alin.(1) lit.b din Legea nr. 19/2000 și fără să țină cont că a contestat decizia nr. 1496/30.07.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și recuperarea capacității de Muncă
Pentru dovedirea contestației au fost anexate, în copie, decizia nr. -/02.11.2007, decizia asupra capacității de muncă nr. 567/08.02.2005, decizia de anulare nr. 1496/30.11.2007 și dovada înregistrării contestației la. M sub nr. 852/22.11.2007.
În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile art.87 din Legea nr.19/2000.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că emiterea deciziei de încetare a plății pensiei și de recuperare a pensiei încasate anterior a fost determinată de decizia nr.1496/30.10.2007 prin care s-au anulat deciziile anterioare de încadrare în grad de invaliditate, că nu s-a făcut dovada că a urmat toată procedura de contestare prevăzută de lege, astfel că a rămas definitivă, că în mod corect s-a emis decizia contestată, întrucât s-au constatat încălcări ale procedurii de expertizare medicală, prevăzute imperativ de art. 53-56 și 62-63 din Legea nr. 19/2000 și pct.1-35 secțiunea C din ordinul nr. 340/2001.
Au fost anexate întâmpinării, decizia nr. -/02.11.2007, decizia nr.1496/30.10.2007, referitoare la anularea deciziilor asupra capacității de muncă, nota de constatare nr. 50.000/26.10.2007 întocmită de Direcția de audit Intern și Control a
Contestatorul a mai depus la dosar contestația împotriva deciziei nr. 1496/2007 adresată Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
La termenul de judecată din 15.04.2008 s-a depus la dosar de către contestator, prin apărătorul său, sentința civilă nr. 503/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 619 din 15 aprilie 2008, admis contestația formulată de contestatorul și a anulat decizia nr. -/02.11.2007 emisă de casa Județeană de pensii
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin decizia nr. -/02.11.2007 emisă de intimată s-a dispus încetarea plății de invaliditate acordată contestatorului începând cu data de 01.03.2004 și recuperarea sumei de 7715 lei, reprezentând pensia de invaliditate încasată în perioada 01.11.2004 - 01.11.2007, avându-se în vedere decizia nr.1496/30.10.2007 emisă de medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, prin care s-a anulat decizia nr.474/02.02.2004 asupra capacității de muncă, reținându-se că prin controlul consemnat în nota de constatare nr. 50.000 /26.10.2006 s-a stabilit că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Conform prevederilor art.56 alin.(6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
Se poate constata că decizia asupra capacității de muncă, menționată în cuprinsul deciziei nr. 1496/30.10.2007, a devenit definitivă prin necontestare și a intrat în circuitul juridic civil, producând efecte depline, astfel că nu este posibilă revocarea acesteia în mod unilateral.
Este de principiu că un act administrativ jurisdicțional, care a intrat în circuitul civil, nu poate fi anulat decât în baza unei hotărâri penale prin care s-a constatat săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu actul respectiv sau a unei legături civile prin care s-a dispus anularea acesteia.
Anularea deciziei asupra capacității de muncă în mod unilateral de către emitentă nu este posibilă întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, iar procedura folosită de către intimată care nici nu este prevăzută de legea nr. 19/2000 și de Ordinul nr. 340/2001 aduce atingere securității raporturilor juridice din ramura dreptului asigurărilor sociale.
În mod cert Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetele de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitate poate avea loc în baza art. 39 din Ordinul 340/2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive, pentru că dispozițiile menționate stabilesc că,decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea lor decât în baza unei hotărâri penale definitive, sau în cazul deciziei asupra capacității de muncă, în baza unei hotărâri civile pronunțată într-o cerere de anulare a deciziei respective, atunci când se invocă nulități ale acesteia.
Întrucât decizia asupra capacității de muncă emisă anterior deciziei nr. 1496/30.10.2007 a devenit definitivă, a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, anularea ei este posibilă numai în condițiile expres prevăzute de lege, ori dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale Ordinului nr. 340/2001 nu prevăd modalitatea de anulare cuprinsă în decizia menționată.
Conform art. 39 din capitolul III al ordinului nr. 340/2001, oficiile de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă județene au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite, prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS, precum și la sesizarea părții interesate, în cadrul activității de control oficiile putând solicita avizul de specialitate al Institutului Național de expertizare medicală și recuperare a capacității de muncă. Decizia emisă ca urmare a acțiunii de control, se aplică, potrivit alin.3 din același articol de la data emiterii indiferent de modul de rezolvare.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, aflat în subordinea intimatei nu poate constitui un temei de anulare a deciziilor suficient, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act. Numai în situația constatării săvârșirii unor fapte penale de către contestatoare sau de către salariați ai intimatei se poate solicita în cadrul procesului penal anularea deciziilor și a înscrisurilor nereale precum și obligarea la plata despăgubirilor civile de către persoanele vinovate de săvârșirea faptelor penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod proc.civilă.
Recurenta a învederat faptul că intimatul nu a urmat procedura legală sens în care, necontestând răspunsul Oficiului Județean la instanța judecătorească, decizia de anulare asupra capacității de muncă a rămas definitivă. În aceste condiții, decizia de anulare a rămas definitivă iar instanța nu putea să dispună anularea deciziei de încetare a plății pensiei care a fost emisă în baza deciziei de anulare care era definitivă.
Pe fondul cauzei, a susținut recurenta, în mod greșit prima instanță a reținut ca temei legal al soluției disp. art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, întrucât în mod corect și legal, dispozițiile aplicabile sunt cele prevăzute de art. 41, cap. III, secțiunea din Ordinul menționat, care precizează că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză care le-a emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS, ori în cauză au fost constatate erori, așa cum rezultă din Nota de constatare nr. -/26.10.2007.
Pentru aceste considerente, s- solicitat admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziilor emise de către recurentă ca fiind legale și temeinice.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la data de 30.11.2007 recurenta a emis decizia 1496 prin care a anulat decizia asupra capacității de muncă emisă în anul 2004 pentru intimat, cu motivarea că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege. În această decizie este prevăzută și calea de atac a contestației ce poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Fără să respecte termenul legal de exercitare a căii de atac a deciziei, la data de 2 noiembrie 2007, recurenta emite decizia nr. - prin care dispune încetarea plății de invaliditate începând cu 01.03. 2004 și recuperarea de la intimată a sumei încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate în cuantum de 7715 RON, pentru perioada 01.11.2004 - 01.11.2007. În această decizie se menționează că reprezintă titlu executoriu și poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare la instanța competentă.
Contestatorul s- adresat Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, cu contestație împotriva deciziei nr. 1496/30.10.2007.
În soluționarea acestei contestații, Oficiul Județean de Expertiză Medicală emis răspunsul nr. 2604/22.12.2007 prin care îl informează pe contestator că rămân valabile elementele deciziei nr. 1496/30.10.2007 așa cum rezultă din conținutul sentinței civile nr. 503/2008 depusă la filele 73-74 dosar fond.
În aceste condiții, este de netăgăduit că dispozițiile art. 56 din Legea nr. 19/2000 nu au fost respectate chiar de către recurentă, care nu putea emite decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate decât după expirarea termenului de 30 de zile de contestare a deciziei de anulare asupra capacității de muncă.
Pentru aceste considerente nu se poate reține așa cum în mod greșit susține recurenta, că intimatul nu a respectat procedura legală, neputându-se transfera culpa nerespectării legii de către recurentă, cu toate efectele pe care le-a produs, în sarcina contestatorului care, așa cum rezultă din actele dosarului a înțeles să conteste și răspunsul primit.
Rezultă din actele dosarului că și în aceste condiții de nerespectare a dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 19/2000, contestatorul a formulat contestație în legătură cu deciziile emise, astfel încât nu se poate reține critica potrivit căreia procedura legală nu ar fi fost respectată de către contestator.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține:
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului în anii 1999-2004, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin. 3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului conform căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Față de aceste considerente, Curtea reține că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art. 312 Cod proc.civilă să îl respingă ca atare.
Văzând și dispoziții art. 274 Cod proc.civilă,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul P, împotriva sentinței civile nr.619 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, județul
Obligă recurenta la 100 lei cheltuieli de judecată către intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iulie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. /MD
2 ex/10.07.2008
Dosar fond - al Tribunalului Dâmbovița
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
