Asigurări sociale. Decizia 14/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.14
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.855 din 13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii, cu sediul în P,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-contestator, personal și asistat de avocat din cadrul Baroului P și intimata Casa Județeană de Pensii P, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurentul-contestator, depune la dosarul cauzei copia deciziei nr. 2366 din 10.12.2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr-, acesta constituind motivul pentru care s-a amânat cauza.
Părțile, prin apărători, având cuvântul pe rând, arată instanței că nu au alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri în cauză și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurentul-contestator, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și desființării deciziei nr.22573/23.02.2008 și obligarea intimatei la emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.11.2007, data depunerii de către angajator a cererii de pensionare pentru limită de vârstă. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimata Casa Județeană de Pensii P, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât nu se pot acorda drepturi bănești retroactiv, nefiind culpa intimatei faptul că angajatorul de la acea dată a manifestat neglijență la depunerea cererii de pensionare. Arată că dacă s-ar acorda aceste drepturi bănești, ar fi prejudiciat bugetul asigurărilor sociale.
Menționează că pentru perioada anterioară, recurentul poate formula acțiune împotriva angajatorului respectiv.
Avocat, pentru recurentul-contestator, având cuvântul în replică, arată că cel prejudiciat este recurentul și nu bugetul asigurărilor sociale, întrucât intimata nu avea calitatea de a interveni în actele angajatorului. Învederează instanței că la dosarul de pensionare, angajatorul a depus o adeverință din care rezultă că activitatea recurentului a fost încadrată în grupa I de muncă, iar după o îndelungată perioadă, printr-o adresă către angajator, intimata intervine în actele angajatorului, întrebând dacă într-adevăr este vorba de grupa I muncă, ori nici un text de lege nu îi conferă acestei instituții un astfel de drept.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor
dosarului reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamantul chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii P, solicitând ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună anularea deciziei nr. 22573/23.02.2008.
În motivarea acțiunii, reclamantul arătat că pârâta, la emiterea deciziei contestate, nu luat în considerație toate actele depuse de acesta și aplicat greșit legea iar în dovedirea susținerilor sale a depus înscrisuri(filele 9-10).
Pârâta Casa Județeana de Pensii depus întâmpinare ( filele 16-21) prin care a invocat excepția tardivității contestației, susținând că decizia i- fost trimisă reclamantului, prin poștă, cu borderoul din data de 25.02.2008, iar sesizarea instanței a avut loc peste termenul de 45 de zile prevăzut de dispozițiile art.87 din Legea nr. 19/2000.
In subsidiar, în fondul contestației, pârâta solicitat respingerea acesteia, arătând că reclamantul poate beneficia de reducerea vârstei de pensionare cu 4 ani, condițiile de înscriere la această pensie fiind îndeplinite la momentul când acesta va împlini vârsta de 61 ani, respectiv la data de 14.08.2011.
A susținut pârâta că activitatea desfășurată în grupa II de muncă de către reclamant pentru intervalul 20.03.1972-01.05.1990 fost valorificată conform adeverinței nr. RU- eliberată de CN Ferate-CFR SA, care anulat adeverințele nr. RU 2/2093/9.06.2006 și nr. RU 7200/14.10.2007, motiv pentru care perioada cuprinsă între 01.05.1990-31.03.2001 nu putut fi încadrată în grupa II- de muncă.
S- depus la dosar de către pârâtă decizia nr. 22573/23.02.2008, borderoul din data de 25.02.2008, buletinul de calcul nr. 22573/2008, adeverințele nr. RU -,nr. 1167/11.10.2007 și nr. RU -, adresa nr.22573/31.01.2008, copia carnetului de muncă și adeverința nr.16605/29.10.2007 privind datele necesare determinării stagiului complet de cotizare și punctajului mediu anual, eliberată de Casa de Pensii Municipiului
La termenul de judecata din 27.06.2008, reclamantul a răspuns excepției invocate cerând respingerea acesteia și depus o precizare(întregire) acțiunii (fila 67), prin care a solicitat să se constate că perioada 01.05.1990-31.03.2001 constituie vechime în grupa II de muncă și că a îndeplinit condițiile necesare de stabilire unei pensii pentru limită de vârstă la 14.03.2006; să fie obligată pârâta să emită decizie de pensionare pentru limită de vârsta începând cu 01.11.2007.
Prin încheierea din 27.06.2008 (fila 65), instanța respins excepția tardivității invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, reținând că reclamantul formulat acțiunea la data de 11.04.2008, cererea fiind depusă la poștă la 07.04.2008, în termenul de 45 de zile de la comunicare, socotit de la data de 25.02.2008 când s-a comunicat decizia de respingere a cererii de pensionare.
In ceea ce privește cererea completatoare, prin care reclamantul solicitat să se constate că perioada 01.05.1990-31.03.2001 constituie vechime în grupa II de muncă și că acesta îndeplinea condițiile necesare de stabilire unei pensii pentru limită de vârsta la 14.03.2006; să fie obligată pârâta să emită decizie de pensionare pentru limită de vârsta începând cu 01.11.2007, prin încheierea din 19.09.2008(fila 73) fost pusă în discuție și admisă excepția lipsei calității procesuale pasive intimatei Casa Județeană de Pensii, cu motivarea că stabilirea grupei de muncă și întrunirea condițiilor de muncă în grupă de muncă pentru perioada 1990-31.03.2001 se poate face numai în contradictoriu cu fostul angajator și nu cu intimata Casa Județeană de Pensii.
La termenul de judecată din 12 decembrie 2008 prima instanță a respins cererea de suspendare a judecății formulată de contestator pe temeiul art.244 cod pr.civ.(fila 78) iar prin sentința civilă nr. 855 din 13 aprilie 2009 respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de contestator, reținând în esență că prin cererea înregistrata la Casa locală de Pensii Câmpina sub nr. 22573/16.10.2007, reclamantul solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.
În urma verificării actelor anexate cererii, intimata emis decizia nr. 22573/23.02.2008 prin care respins cererea reclamantului, apreciind că acesta nu îndeplinește condițiile în vederea înscrierii la pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, beneficiind numai de reducerea vârstei standard de pensionare cu 4 ani pentru activitatea desfășurata în grupa II de muncă (18 ani) și stabilit că acesta va îndeplini condițiile de înscriere la pensie pentru limită de vârstă la 14.08.2011 când va împlini vârsta de 61 ani.
Având în vedere că prin adeverința nr. RU - eliberată de Compania Națională Ferate-CFR SA, unitatea angajatoare anulat mențiunile privind încadrarea în grupa I de muncă a reclamantului pentru perioada 01.05.1990-31.03.2001, prima instanță a apreciat că în mod corect pârâta nu luat în considerare grupa de muncă pentru această perioadă, situație față de care respins acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a exercitat recurs contestatorul (filele 4-5) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-contestator a susținut că în mod greșit a fost invocată și admisă excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei Casei Județene de Pensii
pentru capătul de cerere privind acordarea grupei I de muncă în perioada 1990-2001, deoarece adeverințele ce atestau această împrejurare au fost anulate de angajator ca solicitarea intimatei.
O altă critică vizează greșita dezlegare dată cererii de suspendare a judecății până la soluționarea dosarului nr- care are drept obiect tocmai cererea de recunoaștere și acordare a grupei I de muncă.
Sub un ultim aspect, recurentul-contestator a susținut că dezlegarea dată contestației sale este dată cu nesocotirea legii și greșita interpretare a probelor deoarece din mențiunile consemnate în carnetul de muncă rezultă activitatea desfășurată în grupa I de muncă, pe de o parte, iar pe de alta, nu este dreptul intimatei de a cenzura adeverințele emise de angajator și de a se opune modului în care acesta a încadrat activitatea într-o grupă de muncă.
Recurentul-contestator a administrat în recurs proba cu înscrisuri(filele 7-37, 40-57 și 69-71) inclusiv modul în care s-a soluționat irevocabil dosarul civil nr-.
Intimata Casa Județeană de Pensii Paf ormulat întâmpinare (filele 58-63) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat reluând în esență apărările de la instanța de fond.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentului, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a mijloacelor de probă administrate dar și sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ, constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Contestatorul a depus la Casa Județeană de Pensii P cerere de înscriere la pensie pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr.19/2000, la data de 16 octombrie 2007(fila 35).
Cererea sa, înregistrată sub nr.22573 a fost respinsă de intimată prin decizia cu același număr emisă la data de 23 februarie 2008 cu motivarea neîndeplinirii cerințelor de reducere a vârstei standard de pensionare, deoarece potrivit art.48 alin.1, pct.2 din lege, vârsta de pensionare redusă datorită stagiului realizat în condiții deosebite și legilor speciale nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute de art.42 (fila 4 dosar fond).
Din apărările formulate de intimată, atât la instanța fondului cât și în recurs rezultă că potrivit adeverințelor nr. RU- (fila 72) și nr. RU.-(filele 36-39) emise de angajatorul la care contestatorul a fost salariat, acesta a desfășurat activitate în grupa II de muncă în perioada 20.03.1972 -1.05.1990 iar în grupa I de muncă între 1.05.1990-1.03.2001 însă intimata, prin structura sa locală a cerut "clarificări, precizări suplimentare" - fila 40 dosar fond - urmare cărora, angajatorul a anulat mențiunea privind activitatea în grupa I de muncă între 1.05.1990 - 1.03.2001 (fila 19 dosar fond) conform adeverinței RU.-(fila 42).
În raport de aceste circumstanțe, instanța, însușindu-și apărările intimatei, a respins contestația după ce în prealabil a respins, fără nicio motivare, și cererea de suspendare a judecății pe temeiul art. 244 pct.1 cod pr.civ.
Ambele soluții, criticate de recurentul-contestator, sunt greșite.
Sub un prima aspect, Curtea constată că instanța de fond avea obligația de a indica motivele pentru care cererea de suspendare a judecății nu se impune, încheierea fiind complet nemotivată (fila 78).
Pe de altă parte, cererea trebuia admisă fiindcă în realitate dezlegarea pricinii de față este decisiv legată de existența dreptului ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Prahova în care același contestator a solicitat să se constate că activitatea desfășurată la Compania Națională de Ferate CFR SA Sucursala Regională B în perioada 1.05.1990 - 31.03.2001 se încadrează în grupa I de muncă, adică chiar pentru perioada care a făcut obiectul clarificărilor cerute de intimată angajatorului și menționate în adeverințele comunicate succesiv la Casa teritorială de pensii.
Potrivit competențelor și procedurii reglementate de Legea nr.19/2000, modificată și completată, casele teritoriale de pensii nu au dreptul de a cenzura mențiunile din adeverințele emise de angajatori ci doar de a lua act de acestea și de a stabili prin coroborare cu cele din carnetul de muncă al solicitantului, dacă acesta poate fi înscris la categoria de pensie pentru care a depus cererea.
Drept urmare, așa-zisele clarificări suplimentare și corespondența cu angajatorul este în afara atribuțiilor date în competența casei teritoriale de pensii, fiecare dintre aceste instituții urmând a răspunde pentru actele pe care le eliberează, material, administrativ sau după caz, penal.
În aceste circumstanțe, cererea de pensionare depusă de contestator la 16 octombrie 2007 primit o soluție - defavorabilă - abia la 23 februarie 2008 și nu pe baza mențiunilor înscrise în adeverințele nr. RU- și nr. RU.- ci a celei rectificative din 12.02.2008 (fila 42 dosar fond).
Decizia de respingere a acordării pensiei pentru limită de vârstă emisă în circumstanțele de fapt de mai sus este greșită, la fel ca și hotărârea instanței de fond fiindcă potrivit sentinței civile nr. 1293 /2009 (filele 70-71 dosar recurs) a aceleiași instanțe, devenită irevocabilă prin decizia nr. 2366/2009 a Curții de Apel Ploiești (filele 83 - 84 dosar recurs) recurentului-contestator i-a fost recunoscută grupa I de muncă în procent de 100% pentru activitatea desfășurată între 1.05.1990 -31.03.2001, fiind obligat angajatorul la emiterea unei adeverințe conforme acestei constatări, cum de altfel acesta stabilise prin adeverințele inițiale nr. RU- și nr. RU.- pe care intimata, în mod nelegal și cu depășirea atribuțiilor conferite de lege, le-a cenzurat, cu consecința refuzului nejustificat al unui drept al contestatorului la acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard corespunzător perioadei lucrate în grupa I de muncă.
Curtea reține că recurentul-contestator îndeplinea, la data depunerii cererii, condițiile legale pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă în raport de considerentele de fapt și de drept ce succed, astfel că recursul acestuia va fi admis, în temeiul art. 312 cod pr. civ. cu consecința modificării în tot a sentinței civile nr. 855 pronunțate la 13 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova și urmare rejudecării, admiterii contestației precizate în fondul său cu efectul anulării deciziei nr. 22573/23.02.2008 și obligării intimatei să emită o decizie de pensionare a contestatorului începând cu 1 noiembrie 2007, conform art. 83 din Legea nr. 19/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul, domiciliat în,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.855 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimataCasa Județeană de Pensii, cu sediul în P,-, județul
Modifică în tot sentința sus-menționată în sensul că admite contestația precizată.
Anulează decizia nr. 22573/23 februarie 2008 și obligă intimata să emită o decizie de pensionare a contestatorului începând cu data de 01 noiembrie 2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
5 ex./05.02.2010
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
