Asigurări sociale. Decizia 154/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 154
Ședința publică din data de 15 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1252 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației nr. 184/14.02.2008, și intimata-reclamantă, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Intimata-reclamantă, personal, depune la dosar întâmpinare însoțită de acte medicale, respectiv: scrisoare medicală eliberată de Spitalul Județean Târgoviște, certificat medical nr. 4423/20.06.2007, rețetă medicală din 4.05.2001, bilet de ieșire din spital din luna octombrie 1992, bilet de ieșire din spital din 20.06.2007, decizia asupra capacității de muncă nr. 2722 din 23.08.2007, bilet de externare din 22.03.2004, bilet de externare din 12.02.2004 și adresa nr. 507/24.05.2007 eliberată de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, arătând că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii, iar, pe fond, menținerea deciziilor emise de casa de pensii ca fiind legale și temeinice, potrivit motivelor expuse pe larg în recursul declarat.
Astfel, arată că instanța de fond eronat a reținut că la baza emiterii deciziilor de anulare a deciziilor asupra capacității de muncă au stat prevederile art. 39 din Ordinul 340/2001, deoarece în mod corect și legal, așa cum este prevăzut în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării îl reprezintă prevederile art. 41, capitolul III, Secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, cu modificările și completările ulterioare care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
Intimata-reclamantă, personal, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât, față de actele medicale depuse la dosarul cauzei, se consideră îndreptățită să primească pensie de invaliditate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii D solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.311/25.04.2007 emisă de Cabinetul de expertiză medicală a capacității de muncă M, precum și a deciziei nr.-/2.05.2007 emisă de D,
În motivarea contestației reclamanta a arătat că prin deciziile contestate i s-au anulat deciziile de încadrare în grad de invaliditate și s-a dispus încetarea plății pensiei și recuperarea sumei de 5910 lei reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit pe perioada 1.05.2004 - 1.05.2007.
A mai arătat reclamanta că deciziile de anulare sunt nelegale și netemeinice întrucât are mari probleme de sănătate de la vârsta de 20 de ani și că la data de 7.06.2007 a fost internată în spital și operată de urgență, extirpându-i-se un rinichi.
La termenul de judecată din 2.11.2007 reclamanta și-a completat cererea, în sensul contestării și a răspunsului nr.507/24.05.2007 emis de Oficiul județean de expertiză medicală a capacității de muncă
Prin întâmpinare, pârâta solicitat respingerea contestației, arătând în esență că reclamanta nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente contrafăcute.
Intimata a mai precizat că decizia de menținere în grad de invaliditate a fost eliberată în lipsa derulării procedurii de revizuire medicală și anume prezentarea la consultația medicală cu documentația necesară și stabilirea gradului de către medicul expert, că formularul privind concluziile medicului expert este o fotocopie a concluziei autentice pe care s-au efectuat modificări ale anului și ale vârstei persoanei, dar și ale termenului de revizuire.
De asemenea, s-a invocat excepția tardivității formulării contestației, susținându-se că răspunsul a fost primit la 24.05.2007, iar contestația a fost formulată la 2.11.2007.
În cauză a fost administrată proba cu acte.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1252 din 30.11.2007, a respins excepția tardivității formulării contestației invocată de intimată împotriva deciziei nr.311/2007, a admis contestația și a anulat deciziile nr.-/2007 și nr.311/2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut față de excepția tardivității invocată de intimată că reclamanta a contestat decizia nr.311/2007 la data de 21.06.2007, chiar prin cererea principală, însemnând implicit că a contestat și răspunsul nr.507/2007 al Oficiului județean de expertiză medicală a capacității de muncă D care a menținut ca valabile elementele deciziei nr.311/2007, nefiind necesar ca petenta să specifice în mod expres că înțelege să conteste și răspunsul nr.507/2007. singura dovadă pe care era obligată să o facă fiind aceea a parcurgerii procedurii obligatorii de contestare direct la Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, neavând relevanță faptul că reclamanta a contestat separat răspunsul nr.507/2007 la data de 2.11.2007, aceasta fiind într-adevăr tardivă în condițiile în care a contestat în termen decizia de anulare a deciziilor medicale.
Pe fond, tribunalul a reținut că prin decizia nr.311/2007 D - Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
A mai reținut instanța de fond că prin decizia nr.-/2007 emisă de D s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 5910 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.05.2004-1.05.2007 invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.
S-a mai arătat că urmare controlului Direcției de audit Intern și Control din cadrul CNPAS efectuat în baza HG nr.13/2004 și a Secțiunii C pct.III art.39 din Ordinul 340/2001, s-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarei la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute, condiții în care se puteau emite noi decizii de menținere în același grad de invaliditate sau de încadrare în alt grad ori de încetare invalidității, cu efecte pentru viitor, iar pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
De asemenea, s-a mai reținut că deciziile de încadrare în grad de invaliditate deținute de contestatoare sunt definitive și nu au fost contestate, astfel că sunt incidente disp.art.56 (6) din Legea nr.19/2000 din care rezultă că deciziile de încadrare sau neîncadrare în grad de invaliditate necontestate în termen devin definitive.
În continuare, s-a mai reținut că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M, aflat în subordinea pârâtei, nu poate constitui un temei suficient pentru anularea deciziilor și, chiar dacă, nimeni nu-și poate invoca propria culpă, nu-i poate fi imputat reclamantei nerespectarea procedurilor medicale de către persoanele competente să le efectueze, cu atât mai mult cu cât aceasta și-a îndeplinit obligațiile ce-i incumbă în calitate de pensionară de invaliditate, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar.
In fine, instanța de fond a mai reținut că prin decizia asupra capacității de muncă nr.2722/2007 s-a dispus încadrarea reclamantei în gradul Ii de invaliditate cu termen de revizuire la 30.07.2008, decizie neanulată care confirmă faptul că afecțiunile de care suferă contestatoarea sunt reale și care îi conferă dreptul la obținerea pensiei de invaliditate, inclusiv pe perioada de valabilitate a acestei decizii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut recurenta-pârâtă că în mod eronat prima instanță a respins cererea de suspendare a cauzei ca urmare începerii urmăririi penale împotriva asistentei medicale de la M, cabinet care a emis decizia medicală contestată.
De asemenea, recurenta a arătat că temeiul emiterii deciziilor de anulare îl reprezintă disp.art. 41 cap. III, Secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care îi îndrituiesc să revizuiască, în caz de erori, deciziile rămase definitive. A învederat recurenta că reclamanta nu a depus alte acte medicale și că nu sunt indicii în sensul că aceasta ar deține și alte acte medicale.
Față de aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a arătat că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului în anii 2005-2006, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Cu privire la faptul că intimata-reclamantă nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanța reține că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru și nu s-a conformat și că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate.
Curtea apreciază ca nefondată și critica vizând greșita respingere a cererii de suspendare a judecării cauzei, întemeiată pe disp.art.244 Cod pr.civilă, întrucât s-ar fi dispus începerea urmăririi penale împotriva asistentei medicale.
Astfel, aprecierea că o asemenea măsură nu se impune este corectă raportat la faptul că nu s-a stabilit că soluția ce urmează a fi dată în cauza penală ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra prezentei cauze, că nu s-a stabilit că reclamanta ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această salariată a pârâtei și nici nu s-a pronunțat o hotărâre privind existența unor infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale sau fals intelectual.
Față de aceste considerente, Curtea privește recursul ca nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să îl respingă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1252 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
--- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex.
2008-02-27
IT/FA
Trib.D nr-
G
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
