Asigurări sociale. Decizia 152/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 152
Ședința publică din data de 15 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1205 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în comuna, sat, Calea nr. 378, județul D, prin procurator G domiciliat în B, sector 6,-, -.C,.2,.39.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației nr. 180/14.02.2008, și intimata-reclamantă, prin procurator
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimata-reclamantă.
Curtea, comunică recurentei-pârâte Casa Județeană de Pensii D copie de pe întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Procurator G, pentru intimata-reclamantă, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii, iar, pe fond, menținerea deciziilor emise de casa de pensii ca fiind legale și temeinice, potrivit motivelor expuse pe larg în recursul declarat.
Astfel, arată că instanța de fond eronat a reținut că la baza emiterii deciziilor de anulare a deciziilor asupra capacității de muncă au stat prevederile art. 39 din Ordinul 340/2001, deoarece în mod corect și legal, așa cum este prevăzut în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării îl reprezintă prevederile art. 41, capitolul III, Secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, cu modificările și completările ulterioare care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
Procurator G, pentru intimata-reclamantă, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
Așadar, arată că recurenta nu a prezentat dovezi referitor la existența unei legături directe între deciziile asupra capacității de muncă date intimatei și asistenta medicală, aceasta depunând la dosar doar lista cu dosarele analizate de comisia de control.
Totodată, precizează că după prezentarea reclamantei la termenele de revizuire medicală și depunerea documentelor medicale, la cabinetul medical, conform prevederilor legale s-au emis deciziile medicale în mod oficial, semnate și ștampilate, situație în care recurenta nu a contestat ci a validat prin plata pensiei, iar din 24.11.2006 intimata a fost trecută la pensie pentru limită de vârstă.
De asemenea, menționează că reclamanta s-a prezentat la și a depus documente medicale conform procedurii, așa cum este precizat și în Nota de constatare a CNPAS, astfel că susținerea recurentei în sensul că s-au constatat anumite erori cu privire la procedura de expertizare medicală, precum și în ceea ce privește documentele care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, este, iar referitor la cercetarea penală asupra asistentei arată că intimata nu are nici o legătură cu acest aspect.
În continuare, mai susține că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în calitate de pensionar de invaliditate, motiv pentru care instanța de fond a dat o hotărâre legală și temeinică, astfel că solicită respingerea recursului și repunerea deplină în drepturi ca pensionar pentru limită de vârstă cu plata sumei aferente pensiei pentru limită de vârstă pe perioada sistării acesteia de la 01.05.2007.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. -/27.04.2007 emisă de CJP D - Cabinetul de Expertiză Medicală M aceasta fiind nelegală și netemeinică și decizia nr. 307/25.04.2007.
La data de 27.07.2007, reclamanta a contestat și adresa nr. 1272 din 19.06.2007.
În motivarea contestației reclamanta a arătat că nu se consideră vinovată de nerespectarea procedurilor prevăzute de Ordinul nr. 340/4.05.2001 și în mod nelegal s-a anulat pensia de invaliditate.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât decizia emisă este legală și temeinică, deoarece reclamanta nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
După examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin sentința civilă nr. 1205 din 28 noiembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat decizia nr. 307/25.04.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală M, decizia nr. -/27.04.2007 emisă de pârâtă și adresa nr. 1272/19.06.2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin decizia nr. 307/15.04.2007 Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă nr. 2300/2004, 2620/2005 și 2231/2006, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Prin decizia nr. -/2007, emisă de Casa Județeană de Pensii D s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 9543 lei, reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.06.2004-1.05.2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în gradul de invaliditate.
Contestația se consideră întemeiată pentru următoarele considerente:
Casa Națională de pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția de audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă - Cabinetul Medical
Controlul a avut loc în baza HG nr. 13/08.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001.
S-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
În prezent s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală de la Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, suspectată de a fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor.
De asemenea, instanța penală nu s-a pronunțat în legătură cu existența unor infracțiuni de fals material sau intelectual în înscrisuri oficiale și nici nu s-au anulat deciziile de încadrare în grade de invaliditate pe acest motiv, astfel că susținerile pârâtei nu sunt dovedite până în prezent.
În aceste condiții, anularea deciziilor înainte ca instanța penală să se pronunțe în mod definitiv cu privire la sesizarea formulată de pârâtă împotriva salariatei este nelegală, fiind vorba despre documente care au intrat în circuitul civil, producând efecte prin încasarea lunară a pensiei de către reclamantă.
În mod cert CNPAS, prin serviciul de audit și control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitate poate avea loc în baza art. 39 din Ordinul 340/2001 invocat în nota de constatare, însă rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive, concluzie care rezultă din prevederile art. 39 alin.3 din Ordinul 340/2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
Pe de altă parte, reclamanta a susținut în mod întemeiat că deciziile sale de încadrare în grad de invaliditate sunt definitive, nefiind contestate.
Într-adevăr, conform art. 56(6) din Legea nr. 19/2000 decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aflat în subordinea pârâtei nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act sau altfel spus nimeni nu-și poate invoca propria culpă, neputându-i fi imputabilă reclamantului nerespectarea procedurilor medicale de către persoanele competente să efectueze aceste proceduri.
Faptul că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile ce-i incumbau în calitate de pensionar de invaliditate rezultă din actele medicale depuse la dosar.
Obligația comunicării unui răspuns este instituită de art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000 care acordă un termen de 45 zile pentru rezolvare, urmând a se emite o decizia, cu consultarea obligatorie a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, procedură pe care pârâta nu a respectat-o neputându-se menționa de către aceasta că este vorba despre o situație atipică, câtă vreme și-a întemeiat decizia contestată pe dispozițiile art. 53-56 și 62-63 din Legea 19/2000 și a indicat drept temei al contestării art. 56 alin.2 din Legea 19/2000, cale pe care reclamanta a urmat-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut recurenta-pârâtă că în mod eronat prima instanță a respins cererea de suspendare a cauzei ca urmare începerii urmăririi penale împotriva asistentei medicale de la M, cabinet care a emis decizia medicală contestată.
De asemenea, recurenta a arătat că temeiul emiterii deciziilor de anulare îl reprezintă disp.art. 41 cap. III, Secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care îi îndrituiesc să revizuiască, în caz de erori, deciziile rămase definitive. A învederat recurenta că reclamantul nu a depus alte acte medicale și că nu sunt indicii în sensul că acesta ar deține și alte acte medicale și că în mod greșit prima instanță a reținut consultarea obligatorie a B, disp.art. 56 din Legea nr. 19/2000, instituind numai posibilitatea consultării acestui for și nu obligativitatea consultării. Față de aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a arătat că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului în anii 2005-2006, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Cu privire la faptul că intimatul-reclamant nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanța reține că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru și nu s-a conformat și că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate.
Nu este întemeiat nici ultimul motiv de recurs întrucât potrivit art. 56 alin.3 din Legea nr. 19/2000, la soluționarea contestației, Casa Teritorială de Pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și avizul acestuia este obligatoriu și rămâne definitiv, ori din formularea textului nu rezultă caracterul facultativ al consultării institutului, ci dimpotrivă textul conține o normă imperativă, consultarea acestui institut în cazul soluționării contestației împotriva deciziei de încadrare în grad de invaliditate fiind obligatorie.
Curtea apreciază ca nefondată și critica vizând greșita respingere a cererii de suspendare a judecării cauzei, întemeiată pe disp.art.244 Cod pr.civilă, întrucât s-ar fi dispus începerea urmăririi penale împotriva asistentei medicale.
Astfel, aprecierea că o asemenea măsură nu se impune este corectă raportat la faptul că nu s-a stabilit că soluția ce urmează a fi dată în cauza penală ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra prezentei cauze, că nu s-a stabilit că reclamanta ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această salariată a pârâtei și nici nu s-a pronunțat o hotărâre privind existența unor infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale sau fals intelectual.
Față de aceste considerente, Curtea privește recursul ca nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să îl respingă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1205 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în comuna, sat, Calea nr. 378, județul D, prin procurator G domiciliat în B, sector 6,-, -.C,.2,.39.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
--- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex.
2008-02-26
IȚ/FA
Trib.D nr-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
