Asigurări sociale. Decizia 1686/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1686
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.986 din 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, sat, nr.389, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-intimată reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata-contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-contestatoare a depus la dosar întâmpinare, un exemplar fiind comunicat reprezentantei recurentei.
Consilier juridic având cuvântul arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-intimată solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și pe fond menținerea deciziilor emise de recurentă.
Curtea
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe roul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 1019/120/06.03.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, formulând contestație împotriva deciziei nr. 275 din 21.01.2009, emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestația la decizia nr. 997 din 10.12.2008, emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
În motivarea acțiunii se arată că anularea deciziei de stabilire a capacității de muncă este o măsură nelegală întrucât nu au fost respectate condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 și de Ordinul nr. 340/2001 cu privire la revizuirea deciziilor medicale de invaliditate.
Revizuirea medicală se face prin examinarea persoanei în cauză și a documentației medicale întocmită de unitatea sanitară care asigură asistența medicală de specialitate. Se suține că revizuirea deciziei reclamantei s-a făcut în mod abuziv, fără a fi supusă controlului medical și fără respectarea termenului legal de revizuire. De asemenea, la contestația reclamantei, pârâta era obligată să consulte Institutul Național de Expertiză Medicală, fiind obligatoriu și definitiv.
Mai arată reclamanta că prin măsurile abordate pârâta nu face decât să-și invoce propria culpă în emiterea deciziilor de stabilire a capacității de muncă și pentru care nu poate să răspundă reclamanta.
La dosarul cauzei s-au depus: decizia nr. 275 din 21.01.2009 cu dovada de primire, copie de pe contestația formulată împotriva deciziei nr. 997/10.12.2008, decizia nr. 997/10.12.2008, decizia asupra capacității de muncă nr. 3608 din 10.10.2006.
La 27.03.2009 reclamanta formulează o cerere completatoare prin care solicită anularea și a deciziei nr. - din 12.03.2009 emisă de către pârâtă. Se susține că prin această decizie s-a dispus și restituirea unei sume de bani și pe baza ei s-a procedat la executarea silită înainte de a se termina litigiul din prezenta cauză. De asemenea, pentru pornirea executării silite pârâta nu a respectat procedura prevăzută de art. 145 din OG nr. 192/2003 privind Codul d e procedură fiscală care presupunea emiterea unei somații anterior executării propriu-zise.
S-au mai depus la dosar: decizia nr. -/12.03.2009 cu dovada de comunicare.
La 13.04.2009 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivarea întâmpinării se susține că măsura luată este legală întrucât reclamanta nu s-a prezentat la revizuirea medicală în octombrie 2007 iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme. Dispozițiile legale în vigoare, respectiv art. 41 Cap. III secțiunea C din Ordinul 340/2001 prevăd posibilitatea revizuirii deciziilor definitive de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis.
Cât privește răspunsul la contestația reclamantei, și acesta a fost corect întrucât medicul șef al Serviciului de expertiză medicală nu avea competența de a efectua o reexpertizare a reclamantei deoarece decizia de revizuire s-a datorat modalității prin care s-a obținut calitatea de invalid și nu datorită afecțiunilor reclamantei.
Susține intimata că decizia de încetare a plății pensiei s-a emis ca o consecință a emiterii deciziei de revizuire a deciziilor medicale.
Intimata mai arată că deciziile medicale au fost emise în baza unor documente și înscrisuri neconforme întocmite de asistenta de la cabinetul de expertiză medicală, și astfel nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a beneficia de pensie de invaliditate, începând cu data de 20.11.2006, neexistând nicio dovadă că reclamanta s-a prezentat personal la termenele de revizuire.
S-au depus alăturat deciziile ce formează obiectul contestației, nota de constatare nr. 37175 din 04.12.2008 emisă de Direcția de audit Intern și Control din cadrul CNPAS și nota de relații din 04.04.2008, invitație prin care reclamanta este atenționată să se prezinte la casa de pensii pentru clarificarea situației sale.
Prin sentința civilă nr. 986 din 8 aprilie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat deciziile nr.275/21.01.2009 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, decizia nr. 997/10.12.2008, emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și decizia nr. -/12.03.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii
Intimata a fost obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta a procedat la anularea deciziei reclamantei de stabilire a capacității de muncă, în baza unei note de relații întocmită de Direcția Audit Intern și Control din cadrul CNPAS, în care au fost menționate vicii de procedură la stabilirea capacității de muncă, în deciziile medicale emise reclamantei.
Mai arată prima instanță că procedura prevăzută de art. 41, Cap.III, Secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001 implică întotdeauna verificarea medicală a bolnavului și chiar expertizarea acestuia, care implică și obținerea unui aviz din partea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, care nu a fost respectată de pârâtă.
Față de această situație, sancțiunea nulității absolute se poate stabili numai pe cale judecătorească în contradictoriu cu ambele părți și nu pe cale unilaterală așa cum a procedat pârâta.
Cum potrivit principiului " accesorium sequitur principale " soarta actului subsecvent urmează soarta actului principal, pe cale de consecință, a fost admisă și cererea completatoarea și anulată decizia de încetare plată pensie și recuperare sumă bani.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând modificarea în tot a hotărârii pronunțate, în sensul respingerii acțiunii, iar, pe fond, menținerea deciziei emise de către instituția intimată ca fiind legală și temeinică.
În motivarea recursului formulat se arată că în mod corect și legal s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate ca urmare a notei de constatare a CNPAS- Direcția Audit Intern și Control nr. 37175/04.12.2008 care a constatat anumite erori în ceea ce privește procedura de expertizare medicală, precum și în ceea ce privește documentele care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Apreciază ca neîntemeiată susținerea instanței în sensul că nu mai pot opera revizuiri asupra unei decizii intrate în circuitul civil, deoarece tocmai prevederile articolului mai sus menționat dau posibilitatea legală unității de expertiză medicală care le-a emis sa revizuiască deciziile definitive.
Se mai arată că, așa cum rezultă din nota de constatare reclamanta nu a fost expertizată de către medicul specialist, astfel că în mod greșit a reținut instanța de fond că, în cazul în care aceasta a depus la dosarul cauzei documente medicale sau faptul că deține documente medicale conduce la concluzia că acestea au fost depuse și la:
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se face mențiunea că în mod eronat și-a întemeiat instanța motivarea pe această obligație, căci în conformitate cu art. 56 din Legea nr. 92/2000, nu este obligat la consultarea institutului, ci există doar posibilitatea să consultării acestei instituții, iar în cazul în care o consultă avizul acestuia este obligatoriu.
Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării se arată că în mod corect prima instanță a admis cererea formulată și a anulat decizia nr. 275/21.01.2009 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, decizia nr. 997/10.12.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, precum și decizia nr. -/12.03.2009, revizuirea deciziilor de invaliditate făcându-se cu încălcarea evidentă a prevederilor din Normele din 4 mai 2001 de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul nr. 340/2001.
Mai arată pârâta că decizia nr. -/12.03.2009 reprezintă un titlu executoriu care se pune în executare, potrivit art. 145 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură Fiscală, în mod obligatoriu, prin comunicarea unei somații și numai dacă în 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită.
In pofida acestor norme cu caracter de protecție pentru debitor și menite să concilieze măsurile de executare silită cu exercitarea dreptului la apărare în componența sa procedurală, intimata a procedat pur și simplu la comunicarea titlului executoriu, fără efectuarea altei formalități.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, reclamanta a contestat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii D, decizia nr. 275 din 21.01.2009, emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestația la decizia nr. 997 din 10.12.2008, emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, solicitând și anularea deciziei nr. -/12.03.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii P (titlu executoriu) prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei pretins încasată necuvenit pe perioada 20.11.2006- 01.03.2009, în cuantum de 16017 lei.
Curtea reține că prin decizia nr. 997 /10.12.2009 Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M,având în vedere rezultatele controlului efectuat de organele de control ale consemnate în nota de constatare nr. 37175/04.12.2008, a revizuit decizia asupra capacității de muncă nr. 3608 din data de 10.10.2006 cu motivarea că aceasta ar fi fost emisă fără a fi respectată procedura de încadrare în grad de invaliditate și revizuire medicală.
In motivarea acestei decizii se mai menționează că intimata -contestatoare nu a primit aviz de pensionare, nu a fost consultată în vederea stabilirii gradului de invaliditate, decizia nu este emisă la indicațiile medicului expert, nu exista dosar medical.
Împotriva acestei decizii. intimata a declarat contestație, care a fost respinsă prin decizia nr. 275 /21.01.2009, cu motivarea că lipsesc documentelor conforme și necesare încadrării în grad de invaliditate
În această privință, recurenta a susținut că la dosarul medical, contestatoarea nu a depus documente justificative și nu sunt dovezi că s-a prezentat la expertizare, deși atât din conținutul deciziei nr. 997 /10.12.2009 cât si al notei de constatare a controlului nr. 37175/04.12.2008 (filele 24-26 dosar fond) rezultă fără putință de tăgadă că nu motive medicale ci nerespectarea procedurilor legale, datorate în principal unei angajate a cabinetului, față de care se efectuează cercetări penale, au determinat soluția contestată ulterior prin cele două decizii.
Drept urmare, în mod justificat a reținut prima instanță că nu i se pot imputa contestatoarei neregulile identificate la control în dosarul său medical, iar existența acestora nu poate produce consecința anulării deciziei de stabilire a pensiei de invaliditate nr. 3608 din data de 10.10.2006, dispozițiile legale evocate de tribunal fiind în mod corect interpretate.
Curtea nu poate reține motivarea invocată de către recurenta -intimată pentru fundamentarea soluției pronunțate, respectiv art. 41 Capitolul III Secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora " deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă care le-a emis, la sesizarea părții interesate sau a organelor de control ale CNPAS" pentru că în speță nu este vorba de o simplă eroare ci de nerespectarea procedurilor legale, din culpa cabinetului medical.
În consecință se impunea a se face aplicarea disp. art. 39 și urm. din același act normativ.In cazul acestei activități de control oficiul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă putea solicita avizul de specialitate al M, iar decizia emisă ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, cu efecte pentru viitor, indiferent de modalitatea de rezolvare, așa încât decizia de anulare a celei emise în anul 2006 este nelegală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că în mod legal și întemeiat instanța de fond a admis contestația și a dispus anularea deciziilor nr.275/21.01.2009 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, decizia nr. 997 /10.12.2009 Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M cât și a deciziei nr. - din 12 martie 2009 a Casei Județene de Pensii
În consecință, în baza disp. art. 312.pr.civ. urmează a se respinge ca nefondat recursul.
În temeiul art.274 cod pr.civ. recurenta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata-contestatoare, în sumă de 500 lei-reprezentând onorariul apărătorului ales conform chitanței avocațiale nr. 21 din data de 22.09.2009.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.986 din 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, sat, nr.389, județ
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 septembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
4 ex.
12.10.2009
/FA
Trib.D nr-
G -
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
