Asigurări sociale. Decizia 1685/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1685
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței civile nr.1004 din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, domiciliată în M,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul neobligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform motivelor de recurs depuse în scris la dosar.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 3.900 lei reprezentând pensie de invaliditate, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 313/2008, definitivă și irevocabilă, a fost admisă contestația acesteia și anulată decizia prin care se dispunea cu privire la pensia sa de invaliditate și deși reclamanta a efectuat numeroase demersuri la pârâtă pentru recuperarea sumelor de bani restante, totuși se refuză punerea în executare a sentinței.
La data de 28.04.2009, reclamanta, prin apărător, a precizat, pe calea unei cereri depuse prin Serviciul Registratură al Tribunalului Dâmbovița, că a primit suma datorată la data de 24.04.2009 solicitând acordarea cheltuielilor de judecată deoarece a primit suma după notificarea pârâtei și introducerea prezentei acțiuni în instanță.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1004 din 28.04.2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea reclamantei ca fiind rămasă fără obiect, pârâta fiind obligată la plata sumei de 500 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 313/04.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei nr. 997/2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, reclamanta a obținut anularea deciziilor nr. 1628/01.11.2007 și nr. 2572/22.12.2007 emise de către pârâta Casa Județeană de Pensii.
S-a mai reținut că pârâta datora reclamantei suma de 3900 lei reprezentând drepturile sale de pensie de invaliditate începând cu luna noiembrie 2007, la zi și deși reclamanta a făcut demersuri la pârâtă, concretizate în adresa nr. 750/20.01.2009, pârâta nu a executat de bunăvoie sentința, reclamanta fiind obligată să apeleze la calea unei noi acțiuni în justiție.
În condițiile în care pe parcursul derulării procesului, la data de 24.04.2009, reclamanta a achitat debitul datorat, s-a concluzionat că prezenta cerere a rămas fără obiect, fiind respinsă ca atare.
Cu privire la cererea reclamantei, de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată, fiind admisă întrucât pârâta era obligată să execute de bunăvoie sentința irevocabilă nr. 313/04.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, fără aștepta ca reclamanta să facă noi cheltuieli pentru punerea în executare și fiind vorba de o culpă a pârâtei, culpă care a determinat cheltuielile făcute de reclamantă în prezentul proces, tribunalul a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp. art. 304 pct.8 și pct.9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod eronat a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată încălcându-se prevederile art. 275 Cod pr.civilă întrucât a recunoscut de la primul termen de înfățișare pretențiile reclamantei, solicitând termen pentru soluționarea pe cale amiabilă a cauzei, adică pentru primirea efectivă a sumei de bani solicitată de către reclamantă.
Se mai arată că soluționarea cazului intimatei-reclamante a început în urma cererii acesteia având nr. 750/20.01.2009, când intimata-reclamantă a solicitat punerea în executare a hotărârii judecătorești, în urma cererii respective, Compartimentul Legislație, contencios și Executare silită din cadrul recurentei transmițând, spre a fi pusă în executare, hotărârea judecătorească către M și către Direcția Stabiliri și Plăți Prestații.
Se învederează în continuare că direcția sus-menționată a emis decizia nr. -/2.04.2009, prin care a anulat decizia nr. -/16.11.2007, drepturile restante fiind plătite intimatei-reclamante în 23-26.04.2009, reieșind astfel că recurenta a recunoscut de la primul termen de judecată pretențiile intimatei, demersurile de plată fiind începute încă din luna ianuarie 2009, numai plata efectivă fiind făcută în luna aprilie 2009.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Deși legal citată cu această mențiune, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art. 275 din Codul d e procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Susținerea recurentei potrivit căreia prin soluția pronunțată prima instanță ar fi încălcat disp.art. 275 Cod.pr.civilă întrucât recurenta a recunoscut la primul termen de înfățișare pretențiile intimatei-reclamante nu poate fi primită în condițiile în care recurenta-pârâtă fusese pusă, anterior promovării acțiunii, în întârziere.
Astfel, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, prin sentința civilă nr. 313/4.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 997/2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, a fost admisă contestația formulată de intimata-reclamantă din prezenta cauză, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii D, fiind anulate deciziile nr. 1628/1.11.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M- decizie prin care se anulaseră deciziile asupra capacității de muncă emise intimatei pe perioada 2004, 2005- și nr. 2572/22.12.2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, prin care fusese respinsă contestația formulată de intimata-reclamantă împotriva deciziei nr. 1628/1.11.2007 a
De asemenea, prin sentința civilă nr. 1333/9.02.2008 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă irevocabilă prin decizia Curții de APEL PLOIEȘTI din data de 12.12.2008, s-a dispus, tot la solicitarea intimatei-reclamante formulată în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii D, anularea deciziei nr. -/16.11.2007 Casei Județene de Pensii D, prin care se dispusese de către această instituție încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatei-reclamante și recuperarea unei sume reprezentând pensie de invaliditate considerată ca fiind încasată necuvenit.
Recurenta-pârâtă era datoare să execute de bunăvoie titlul executoriu și nu să aștepte ca intimata -reclamantă să facă noi cheltuieli pentru punerea în executare, așa cum justificat a reținut și prima instanță, situație în care soluția tribunalului, prin care recurenta-pârâtă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, apare ca fiind corectă, chiar dacă pe parcursul procesului, respectiv în luna aprilie 2009, după notificarea pârâtei de către reclamantă prin cererea înregistrată sub nr. 750/20.01.2009 și formularea acțiunii de față, înregistrată pe rolul primei instanțe la 9.02.2009, pârâta a achitat reclamantei suma de bani datorată.
Deși recurenta a invocat în recurs și disp.art. 304 pct. 8 Cod pr.civilă potrivit cărora modificarea unei hotărâri se poate cere când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, se constată că acest motiv de modificare nu a fost dezvoltat sub nicio formă în cuprinsul motivelor de recurs.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței invocate de recurentă în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii, cu sediul în Târgoviște,-, județul împotriva sentinței civile nr. 1004 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -,domiciliată în M,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 septembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
Grefier
/VS
4 ex./ 07. 10.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
