Asigurări sociale. Decizia 1693/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr.4759,- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1693
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul G, cu domiciliul în P, Cartier, nr. 153, jud. D împotriva deciziei civile nr. 645 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul -, în contradictoriu cu intimata în revizuire Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns revizuientul G personal și intimata în revizuire Casa Județeană de Pensii D reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Cerea de revizuire este scutită de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s- atașat dosarul - al Curții de APEL PLOIEȘTI în care fost pronunțată decizia care se solicită fi revizuită.
Revizuientul G depune la dosar în copie, un set de acte, respectiv: buletin de calcul nr. -/27.09.2005 emis de Casa de Pensii a municipiului B, decizia nr. - din 30 aprilie 2009 emisă de Casa de Pensii a municipiului B, sentința civilă nr. 3204/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosar -, decizia civilă nr. 269/R/20.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar -, decizia 3241/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul -, decizia nr. 3929/R/14.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul -, decizia civilă nr. 4019/R/20.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul -, sentința civilă nr. 671/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul -, extras din Codul d e proc.civilă unde este evidențiat art. 322, după care având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra cererii de revizuire.
Consilier juridic depune la dosar note de ședință, după care, având cuvântul arată de asemenea că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Revizuientul G având din nou cuvântul în susținerea cererii de revizuire arată că aceasta este formulată în temeiul art. 322 alin. 5 Cod proc.civilă, în sensul că prezintă ca și înscris nou care nu au putut fi prezentat la pronunțarea cauzei în recurs, Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin această decizie s-a decis ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinare punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă să fie cel reglementat de art. 4 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Se arată de asemenea, de către revizuient că prezenta cerere de revizuire este formulată și în temeiul dispozițiilor art. 322 alin alin. 7 întrucât în cauze similare acesteia au fost pronunțate hotărâri diferite de cele pronunțate de instanță în ceea ce-l privește pe revizuient.
În concluzie, solicită admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei nr. 645 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și pe fond menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică.
Revizuientul depune la dosar în copie, deciziile -/24.11.2008 și -/23.07.2009 emise de Casa Județeană de Pensii
Consilier juridic având din nou cuvântul pentru intimata în revizuire, solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, întrucât documentele depuse de revizuient ca fiind documente noi au fost examinate de instanța de recurs, ele fiind depuse de acesta încă de la fondul cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.-, contestatorul Gaf ormulat contestație împotriva deciziilor de recalculare a pensiei nr.- din 18 ianuarie 2008 și respectiv din 17 aprilie 2008 ambele emise de intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând emiterea unei noi decizii cu respectarea dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 și obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie începând cu septembrie 2005 la zi.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că a fost pensionat la data de 16 februarie 1996 prin decizia nr.78123, după un stagiu de cotizare de 29 ani lucrați în grupa I de muncă, fiindu-i aplicabile dispozițiile art.4 din OUG 4/2005, art.2 alin.3 din 1550/2004 și art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977, care nu au fost avute în vedere de intimată deoarece împărțirea punctajului total realizat s-a făcut la 30 ani, iar nu la 20-așa cum consideră că era corect.
La data de 6 ianuarie 2009, contestatorul și-a precizat contestația (filele 15-16).
Intimata Casa Județeană de Pensii D, a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiate cu motivarea că stabilirea cuantumului pensiei contestatorului s-a făcut pentru un stagiu de cotizare de 30 ani, deoarece stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, reprezintă potrivit art.2 din anexa 1550/2004, vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, adică anul 1996 când în vigoare era Legea nr.3/1977 ce stabilea în art.8 un stagiu de cotizare de 30 ani pentru bărbați.
Prin sentința civilă nr.89 pronunțată la 13 ianuarie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a dispus recalcularea pensiei contestatorului cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 ani, obligând intimata să-i plătească acestuia diferențele de pensie rezultate, începând cu luna septembrie 2005- la zi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 4 din OUG nr.4/2005 și art.2 alin1 și 3 din Anexa nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare care trebuia utilizat la determinarea punctajului mediu anual al contestatorului era cel reglementat de Legea nr.3/1977, întrucât dreptul său la pensie s-a deschis sub imperiul acestei legi.
A mai reținut tribunalul că în conformitate cu art.14 din acest act normativ, prin derogare de la art.8, stagiul complet de cotizare este de 20 ani pentru persoanele ce au fost încadrate în grupa I de muncă, acesta fiind aplicabil și contestatorului care a lucrat în astfel de condiții timp de 29 ani.
A argumentat instanța de fond că prin art.14, legiuitorul a urmărit nu doar reducerea vârstei de pensionare pentru salariații care au lucrat în grupele I și II de muncă ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare, așa încât 20 ani lucrați în condiții speciale de muncă echivalează cu 30 ani lucrați în condiții normale.
În același timp, prin decizia ICCJ nr.40/2008 s-a stabilit că dispozițiile art.77 alin.2 rap.la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
În termen legal împotriva acestei sentințe, intimata Casa Județeană de Pensii Dae xercitat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că hotărârea este greșită deoarece au fost eronat interpretate și aplicate prevederile art. 4 din OUG nr.4/2005 și art.2 alin.1 și 3 din Anexa nr.1550/2004, inclusiv Normele tehnice de aplicare a acestui din urmă act normativ, stagiul diferit de cotizare utilizându-se numai în cazul pensionării inițiale pe baza unei legi speciale, ceea ce nu este cazul pentru contestatorul
Invocând cazul de recurs prev.de art.304 pct.8 și 9 cod pr.civ. precum și practică judiciară (filele 28-34) recurenta-intimată a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și în fond, respingerea contestației ca neîntemeiate.
Intimatul-contestator a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe.
Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia civilă nr. 645 din 2 aprilie 2009 admis recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii B, modificat în tot sentința recurată, iar pe fond respins acțiunea sub toate capetele de cerere ca neîntemeiată.
Pentru pronunța această decizie instanța de recurs reținut următoarele:
Sub un prim aspect s- constat că prima instanță a primit și judecat o contestație a cărei natură juridică nu a stabilit-o, fiindcă Gaî nvestit instanța cu o cerere de recalculare a pensiei sale, stabilite prin deciziile cu același număr: - emise la 18.01.2007 și respectiv la 17.04.2008, pentru ambele, termenul legal de contestare de 45 zile fiind cu mult depășit.
Sub un alt aspect, dispozițiile legale în materie de asigurări sociale nu permit pensionarului a se adresa direct instanței specializate cu o cerere de recalculare a cuantumului pensiei, atât procedura instituită de art.87 din Legea pensiilor nr.19/2000 cât și cea prevăzută de art.19 din 1550/2004, stabilind dreptul persoanei de a contesta decizia emisă de organul teritorial d e pensii în caz de recalculare a acesteia la cerere sau din oficiu ori după caz, când pensionarul prezintă acte doveditoare din care rezultă stagii suplimentare, salarii sau sporuri și acestea nu-i sunt valorificate, în condițiile legii.
Drept urmare, cererea de chemare în judecată a Casei Județene de Pensii sau contestația pentru recalcularea pensiei și a cărei natură juridică nu a fost lămurită de instanța de fond, apare fie inadmisibilă, fie tardivă în condițiile în care procedurile legale speciale de contestare sau de recalculare a pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă nu permit pensionarului să se adreseze direct instanței de judecată oricând, punând astfel în discuție principiul securității juridice, ceea ce nu poate fi îngăduit.
De asemenea odalitatea în care prima instanță a dezlegat pricina, dispunând recalcularea pensiei, fără a anula deciziile emise, inclusiv după sesizarea instanței și intrate în circuitul civil și care își produc legal efectele, este în afara legii, dar niciunul din aceste aspecte nu au făcut obiectul criticii recurentei, astfel încât Curtea a examinat fondul raporturilor juridice deduse judecății.
Intimatul-contestator Gaf ost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu data de 1 martie 1996, astfel cum rezultă din decizia nr.78123/16.02.1996 (fila 4 dosar fond) la această dată deschizându-se dreptul său la pensie.
Ulterior pensia sa a fost recalculată succesiv la 19.oct.2006,(fila 5) la 18 ian.2007 și 17 apr.2008 și respectiv pe parcursul judecății, la 24 noiembrie 2008(fila 27 dosar fond).
Deciziile emise de intimată la 18 ian.2007 și 17 apr.2008 și care au făcut obiectul judecății din cauza de față, nu au fost depuse la dosar de contestator, pentru a verifica legalitatea lor, Curtea constatând că în disputa părților este stagiul de cotizare de 30 ani, respectiv 20 ani ce se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
În conformitate cu art.2 (3) din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor în vederea recalculării-Anexă la nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, iar potrivit art.3 din același act normativ, prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază -.
Drept urmare, în situația contestatorului G, pentru care dreptul de pensie s-a deschis la 1 martie 1996, sunt incidente prevederile legale sus-citate.
În temeiul art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este pentru bărbați de 30 ani- singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă si posibilitatea pensionarii înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art.14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare, utilizat la recalcularea pensiei.
Pe de altă parte, Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, prevedea în art.14 alin.1 că, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei, de un spor la vechimea în muncă de un an și șase luni pentru grupa I de muncă și, respectiv, un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
În acest context, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr.50 din 5 martie 1990 și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, au beneficiat, atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție (denumită de actuala reglementare, stagiu de cotizare), conform art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977.
Folosirea unui alt stagiu de cotizare decât cel prevăzut de dispozițiile legale sus-citate se aplică persoanelor care inițial au fost pensionate în baza unei legi speciale, or contestatorul nu se află într-o asemenea situație, actul normativ în temeiul căruia acesta a fost pensionat fiind Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, care constituia dreptul comun în materie la data de 1 martie 1996.
Este real că prin aplicarea acestor dispoziții legale, la determinarea punctajului mediu anual, persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 sunt dezavantajate, întrucât bonusul acordat la stagiul de cotizare, recunoscut de legislația în vigoare la data de 1 aprilie 2001, nu reprezintă o perioadă contributivă, însă acesta este motivul pentru care, prin OUG nr.100/2008 s-a introdus în Legea nr.19/2000, art.782ce stabilește un număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor din perioadele lucrate în grupele I și/sau II de muncă, iar plata sumelor rezultate din aplicarea acestui act normativ să se facă eșalonat, în etape, potrivit art.III al OUG nr.100/2008 și la care este îndreptățit și intimatul-contestator.
În aceste circumstanțe s- apreciat a fi lipsită de relevanță dezlegarea dată de instanța supremă, în Secțiile Unite problemei de drept referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000, fiindcă această decizie nu a fost motivată și publicată, pentru a avea caracter general obligatoriu conform art.329 (2) cod pr civ.pe de o parte, iar pe de alta, după pronunțarea sa, a intrat în vigoare OUG 100/2008 care lămurește inadvertențele legislative și de interpretare și aplicare a textelor supuse recursului în interesul legii.
Împotriva acestei decizii formulat cerere de revizuire reclamantul
Astfel, in cuprinsul cererii de revizuire se arată ca in temeiul disp.art.322 pct.5 prezintă ca inscrisuri doveditoare care nu au putut fi infatisate instantei de recurs, decizia nr.40/2008 a Inalte Curti de Casatie și Justitie publicată in Of. nr.334/2009 in care sunt precizate cum se stabileste stagiul complet de cotizare pentru persoanele care au desfășurat activități in condiții deosebite in gr.I si II si si-au deschis dreptul la pensie in perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001.
Aceasta decizie, arată revizuentul stabileste ca trebuiesc respectate art.77 alin.2 raportat la art.43 si anexa nr. 4 din Legea pensiilor nr.19/2000, la art.4 alin.1 din. 4/2005, la art.2 alin.1 si 3 din Normele Metodologice a Hotărârii 1550/2004 a art.14 alin.1 si 3 din Legea nr.3/1977.
Aceasta decizie, insă nu a fost luata in considerare de catre instanta de recurs, deoarece nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
Deasemenea, revizuentul a mai atașat 3 hotărâri judecătorești ca practică judiciară în aceleași pricini, având aceeași calitate, date de Curtea de Apel București, prezentate in ședința de judecată, dar fara a fi luate in considerare si nemenționate in motivarea Curții.
Examinând hotărârea atacata prin prisma motivelor de revizuire formulate, precum si a dispozițiilor legale incidente in speță, Curtea va retine ca cererea de revizuire întemeiata pe disp.art.322 pct.5 si 7 pr.civilă este inadmisibila pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, nedevolutivă, comună și nesuspensivă de drept de executare.
Spre deosebire de recurs, care are in vedere in primul rand erorile de drept, revizuirea vizează îndreptarea erorilor de fapt.
Fiind o cale extraordinara de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute in art.322 pr.civilă.
In ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 pr.civilă, acesta se referă strict la înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Înscrisul considerat de revizuent ca fiind determinant pentru soluționarea pricinii il reprezintă decizia nr.40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată in Of. nr.334/2009.
Ori, asa cum a retinut si instanța de recurs, decizia data in interesul legii este lipsita de relevanță deoarece, după pronunțarea sa a intrat in vigoare OUG nr.100/2008 care la art.782din Legea nr.19/2000 stabileste un număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor din perioadele lucrate in grupele I si/sau II de muncă.
de aceste considerente, nu reiese ca decizia mai sus menționata nu a fost avuta in vedere de către instanța de recurs doar datorita nepublicării textului integral al acesteia in Oficial, ci si pentru cele mai sus expuse, astfel ca nu poate fi aplicabil disp.art.322 pct.5 pr.civ.
In ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art-322 pct.7 pr.civilă, acesta se referă strict la hotărâri pronunțate în aceeași pricină, respectiv să existe triplă identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat.
De asemenea, revizuirea nu este admisibilă dacă hotărârile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac exercitate de părți.
Ori, așa cum reiese din hotărârile depuse de către revizuent, acestea se referă la alte persoane, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal mai sus menționat.
de aceste considerente, Curtea, in baza disp.art.322 pct.5 si 7 pr.civilă, urmează a respinge cererea de revizuire formulata de revizuent ca inadmisibilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul G, cu domiciliul în P, Cartier, nr. 153, jud. D împotriva deciziei civile nr. 645 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul -, în contradictoriu cu intimata în revizuire Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored. VD/MD
Red.VD
2 ex/07.10.2009
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
