Asigurări sociale. Decizia 1772/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.1772
Ședința publică din data de 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimatul Ministerul Administrației și Internelor prin Direcția Juridică, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1120 din data de 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul, domiciliat în Târgoviște, str. - -, Bl.31,. A,.31, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul contestator, reprezentat de avocat, din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr.26, depusă la dosar, lipsind recurentul intimat Ministerul Administrației și Internelor prin Direcția Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Avocat, pentru intimatul contestator depune la dosar întâmpinare, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația apărătorului intimatului contestator, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, pentru intimatul contestator, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.
Apreciază că primul motiv de recurs cu privire la competența teritorială este inadmisibil.
In ceea ce privește al doilea motiv de recurs, de asemenea, consideră că este nejustificat, întrucât se persistă în susținerea de a se lua ca bază de calcul suma de 2708 RON, fără a se avea în vedere veniturile realizate în ultima lună, deși au fost depuse la dosar acte.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de contencios Administrativ Și Fiscal, reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, a solicitat anularea în parte a deciziei 146.638/2007, susținând că pensia de serviciu anticipată stabilită în sumă de 1500 lei lunar, avut o bază de calcul greșită, în sensul că nu s-a ținut cont de salariul de bază brut pe care l-a încasat pentru funcția îndeplinită prin detașare la Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor a județului D, salariul brut mai mare decât era pentru un polițist ce lucra în cadrul MAI.
Prin sentința nr.151/11.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ Și Fiscal în dosarul nr- a fost respinsă contestația ca neîntemeiată, reținându-se în esență că pe timpul incapacității temporare de muncă, polițistul detașat nu mai îndeplinește funcția civilă pe care este detașat, și, deci, acestuia nu i se mai cuvine un salariu de bază al funcției îndeplinite, adică funcția civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia nr.1243/25.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-a fost admis recursul, fiind casată sentința recurată și cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Prahova, care prin sentința nr. 1896/27.06.2008 pronunțată în dosarul nr- și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat emiterea unei adrese către pârâtă pentru a comunica veniturile pe ultimele 6 luni, obținute de reclamantul înainte de a intra în incapacitate temporară de muncă, respectiv înainte de luna octombrie 2006, urmând să aibă în vedere și adeverința nr. 162/30.01.2009 a Consiliului Județean D - Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor, în care se arată că petentul a deținut funcția de director executiv în perioada 01.02.2005 - 22.03.2007 și în luna anterioară perioadei de incapacitate temporară în muncă, respectiv luna octombrie 2006, avut un salariu brut de 3183 lei și un salariu net de 2410 lei, al cărei răspuns a fost înregistrat la dosar în data de 13.05.2009.
Pârâta nu s-a prezentat în instanță pentru a solicita administrarea de probatorii.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1120 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis acțiunea, a fost obligată pârâta să calculeze drepturile la pensie în raport de veniturile realizate de reclamant, conform adeverinței nr.- din 11 mai 2009, emisă de Ministerul Administrației și Internelor.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în fapt că prin decizia nr.- /2007 Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a stabilit ca pensie de serviciu anticipată, parțială, conform Legii 179/2004 pentru reclamantul o pensie de 1500 lei lunar la o vechime de 23 de ani 6 luni și 5 zile, din care efectiv ca polițist 16 ani, 10 luni si 27 de zile, având în vedere o bază de calcul de 2708 lei.
A mai reținut instanța de fond, că reclamantul a susținut că pensia stabilită este greșită sub aspectul cuantumului, în sensul că nu s-a avut în vedere salariul de bază brut din ultima lună de activitate pentru funcția pe care era încadrat, respectiv la Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor, ca detașat, căci, dacă s-ar fi procedat astfel cuantumul pensiei era mai mare, respectiv de 3183 lei, astfel cum rezultă din adeverința nr.162/30.01.2009 emisă de Consiliul Județean D - Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor, precum și din răspunsul primit de la pârâtă la relațiile solicitate - adeverința nr.-/11.05.2009 emisă de Ministerul Administrației și Internelor.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, vreme de 4 luni înainte de formarea dosarului de pensie, acesta fiind motivul pentru care pârâta a avut în vedere la calcularea dreptului de pensie salariul de bază și alte drepturi corespunzătoare funcției de polițist asimilate, că s-a apreciat de către pârâtă că pe timpul incapacității temporare de muncă, polițistul detașat nu mai îndeplinește funcția civilă pe care este detașat, și, deci, acestuia nu i se mai cuvine un salariu de bază al funcției îndeplinite, adică funcția civilă.
In drept, potrivit dispozițiilor art.37 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor "polițiștii, pe timpul cât se află în delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă. primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute". Potrivit acestor dispoziții legale, pe durata incapacității temporare de muncă, polițistul detașat își păstrează salariul de bază și celelalte drepturi bănești avute.
A mai reținut instanța de fond, că din adeverința nr.162/30.01.2009 emisă de Consiliul Județean D - Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor rezultă că salariul brut era de 3183 lei, astfel că acesta trebuia să fie avut în vedere la stabilirea pensiei anticipate parțiale.
In acest sens art.22 alin. 1 din Legea nr.179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor prevede că "baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei polițiștilor este salariul de bază brut avut în vedere în ultima lună de activitate, care include salariul pentru gradul profesional deținut la data încetării raporturilor de serviciu".
Tribunalul a apreciat că nu poate reține susținerea pârâtei că pe durata incapacității temporare de muncă drepturile salariale ale reclamantului ca salariat civil au fost suspendate, motiv pentru care se trece la asimilarea cu drepturile salariale ale polițiștilor, acestea fiind astfel mai mici decât cele efectiv primite de către reclamant, întrucât art.37 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor nu stabilește o asemenea distincție, iar unde legea nu distinge nici cel care o aplică nu trebuie să facă o asemenea distincție.
Tribunalul a mai reținut, că în mod greșit s-a luat în calcul la stabilirea pensiei de serviciu pentru reclamant o bază de calcul de 2708 lei, corespunzătoare funcției de polițist asimilată din statul M și nu baza de calcul de 3183 lei, corespunzătoare salariului de bază brut avut în ultima lună de activitate pentru funcția efectiv îndeplinită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat recurentul sub un prim aspect că, instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul București, în raport de disp. art.156 din Legea nr.19/2000, întrucât acțiunea formulată vizează o decizie a Casei de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, unitate specializată a ministerului, cu sediul în
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul a învederat că în cauză au fost respectate prevederile legale pentru determinarea modului de constituire a bazei de calcul folosită pentru stabilirea pensiei de stat, respectiv Legea nr.179/2004.
Intimatul a fost salarizat conform funcției de polițist asimilată din statul M, întrucât acesta a fost în incapacitate de muncă.
Intimatul, care a fost detașat la Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor D - nu a avut modificări, în ultimele 6 luni de activitate, ale funcției de polițist asimilată din statul M. A precizat recurenta că, pentru aceste considerente, baza de calcul pentru stabilirea pensiei s-a constituit cu respectarea art.2 alin.1 din Legea nr.179/2004, respectiv salariul de bază avut în ultima lună de activitate, care include salariul pentru gradul profesional deținut la data încetării raporturilor de serviciu.
A mai precizat recurentul că, în cazul polițistului detașat aflat în incapacitate temporară de muncă, al cărui raport de serviciu a fost suspendat conform art.49 alin.2 din Codul Muncii, drepturile de natură salarială de la angajatorul respectiv nu se mai acordă. A precizat recurentul că, în această situație, polițistul detașat intră potrivit punctului 3 din Anexa 4 din OG nr.38/2003 sub incidența reglementărilor specifice polițiștilor.
Prin urmare, a mai precizat recurentul, pe timpul incapacității temporare de muncă, polițistul detașat nu mai îndeplinește funcția civilă pe care este detașat și deci, acestuia nu i se cuvine un salariu de bază al funcției îndeplinite la care face trimitere punctul 2 din Anexa nr.4 la OG nr.38/2003, care stabilește elementele care se iau în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Mai mult decât atât, a precizat recurentul, în cauză nu s-a făcut dovada faptului că anterior datei de 14.11.2006, intimatul ar fi deținut funcția de director executiv, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și a dispozițiilor art.3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea reține că excepția invocată este neîntemeiată în raport de disp.art.155, 156 din Legea nr.19/2000, conform cărora instanța competentă în cazul de față este instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform actelor dosarului, rezultă că intimatul reclamant a avut calitatea de funcționar public cu statut special, fiind angajat în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și detașat în perioada 01.04.2005-21.03.2007 la Consiliul Județean D pe o funcție publică.
În această situație, sunt aplicabile dispozițiile punctului 2 din Anexa nr.4 la OG nr.38/2003 privind aspecte ce țin de salarizarea polițiștilor care îndeplinesc funcții în afara Ministerului Administrației și Internelor, conform cărora salariul de bază, sporul de vechime acordate de către unitatea unde a fost detașat, respectiv salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acesta sunt drepturi care se iau în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
În aceste condiții, Curtea constată că prima instanță, în mod corect a apreciat că dispozițiile art.37 din OG.nr.38/2003 nu se interpretează în sensul instituirii unei distincții în cazul polițiștilor detașați și aflați în incapacitate temporară de muncă, aceștia neputând fi considerați ca având raporturi de muncă suspendate, astfel încât nu se pot aplica dispozițiile punctului 3 din Anexa nr.4, care se referă numai la situația polițiștilor aflați în incapacitate temporară de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile invocate și că sentința recurată a fost pronunțată în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și având suport probator în actele dosarului, așa cum au fost analizate de prima instanță, sens în care, în conformitate cu disp.art.312 pr.civilă, urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor prin Direcția Juridică, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1120 din data de 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. - -, Bl.31,. A,.31, județul
Ia act că intimatul-reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./MI
4 ex./6.11.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
