Asigurări sociale. Decizia 1794/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1794
Ședința publică din data de 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 950 pronunțată la data de 29 mai 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul domiciliat în comuna, sat,-, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul contestator personal, lipsind recurenta intimată Casa Județeană de pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei prin serviciul registratură la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatului contestator.
Intimatul contestator, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Intimatul contestator, având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr-, contestatorul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii D, formulând contestație împotriva deciziei de imputare nr. - din 14.11.2007, emisă de Casa Județeană de Pensii D, prin care a fost obligat să plătească suma de 9314 lei, reprezentând pensie pentru incapacitate de muncă pe perioada 01.12.2004 - 01.12.2007, decizii ce au fost apreciate ca fiind emise cu nerespectarea prevederilor legale în materie.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că este pensionat din motive de sănătate din anul 2000, iar deciziile emise de comisiile de expertiză
medicală s-au datorat stării sale de sănătate, confirmată prin internări și examinări de către medicii primari și specialiști a căror competență profesională nu poate fi contestată.
A mai arătat petentul că începând cu anul 2004, prezentându-se la comisia medicală a prezentat asistentei medicale acte medicale pentru prelungirea duratei de pensionare.
Ulterior, în urma unui control efectuat s-a constatat că asistenta medicală nu avea nicio abilitate din partea comisiei să procedeze în acest mod, și atât el cât și alte persoane s-au văzut în situația anulării deciziilor de stabilire a gradului de invaliditate și imputarea pensiilor pe perioada 2004-2007.
Cum procedura de obținere a deciziilor a fost viciată printr-o activitate infracțională, a apreciat că acest aspect nu îndreptățește Casa Județeană de Pensii D să procedeze la anularea deciziilor.
Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
A apreciat intimata că decizia emisă de instituția sa este legală și temeinică deoarece conform art.62 alin.1 din legea nr. 19/2000, pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale la intervale de 6-12 luni până la împlinirea vârstelor standard de pensionare.
Astfel, a arătat intimata, contestatorul trebuia să se prezinte la comisia de expertiză medicală în vederea revizuirii medicale pentru a beneficia în continuare de pensie de invaliditate.
S-a emis astfel decizia medicală nr. 1639 din 01.11.2007 prin care s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă, decizie ce a fost trimisă contestatorului cu confirmare de primire.
În aceste condiții, în urma emiterii deciziei nr.1639 din 01.11.2007, s-a emis și decizia de încetare nr. - din 14.11.2007, decizie prin care s-a stabilit un prejudiciu în valoare de 9314 lei.
Cum contestatorul nu a făcut dovada că a urmat procedura de contestare a deciziilor, intimata aconsiderat decizia de anulare a deciziilor medicale ca rămasă definitivă, iar decizia de încetare a plății pensiei fiind un accesoriu al acesteia nu mai suportă modificări.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.950 din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D și s-a anulat decizia nr.-/ 14.11.2007, emisă de Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art.56(6) din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificată ulterior, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate necontestată în termen este definitivă.
Existența unor deficiențe în activitatea Oficiului Județean de Expertiză medicală a Capacității de Muncă Târgoviște subordonat unității intimate constatate prin nota de constatare nr. 51430/ 01.11. 2007 (fila 14) a Direcției de audit Intern și Control, nu reprezintă un motiv întemeiat pentru suspendarea plății pensiei de invaliditate a contestatorului.
Din cuprinsul deciziei contestate rezultă că s-a dispus încetarea plății pensiei contestatorului pe perioada 01.02.2004-01.12.2007 cu obligarea plății pensiei încasate, în cuantum de 9.314 lei.
A mai reținut instanța de fond că, petentul se află în incapacitate permanentă de a muncii, potrivit deciziei nr. 2566 din 21.06.2005, fiind declarat nerevizuibil datorită bolii și vârstei.
În asemenea condiții, se aplică dispozițiile art. 56(6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În consecință, nu există motive întemeiate pentru ca unitatea intimată să procedeze la suspendarea plății pensiei contestatorului și nicidecum la recuperarea pensiei achitată pe 3 ani înainte, întrucât potrivit art. 39 din Ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, decizia emisă de Oficiul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă, ca urmare a unei actiuni de control, se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Pe de altă parte, din actele dosarului și nota de constatare nr. 51430 din 01.11.2007 a Direcției de Audit Intern și Control, rezultă că există anumite neconcordanțe între compartimentele unității intimate, o lipsă de comunicare și rezolvare eficientă a sarcinilor, întrucât nu sunt dovezi de verificare a contestatorului la intervale de 6-12 luni în perioada analizată, în funcție de afecțiunea acestuia, adrese, notificări ori somații pentru prezentarea la control medical a capacității de muncă.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că procedura încetării plății pensiei este nelegală, în cazul în care se constatau deficiențe în legătură cu stabilirea gradului de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad de invaliditate, în alt grad, ori de încetare a invalidității cu efecte doar pentru viitor, nicidecum pentru trecut.
De asemenea, unitatea intimată nu a făcut dovada vreunei atitudini culpabile a contestatorului în stabilirea și menținerea gradului de invaliditate a capacității de muncă, cu atât mai mult cu cât aceasta dovedește cu acte medicale că este nerevizuibil medical din cauza bolii de care aceasta suferă încă din anul 2001 și în prezent.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod proc.civilă.
Recurenta a învederat faptul că intimatul-contestator nu a urmat procedura legală sens în care necontestând decizia la Cabinetul de expertiză medicală și nici la instanța judecătorească, decizia de anulare asupra capacității de muncă a rămas definitivă. În aceste condiții, decizia de anulare a rămas definitivă iar instanța nu putea să dispună anularea deciziei de încetare a plății pensiei care a fost emisă în baza deciziei de anulare care era definitivă.
Pe fondul cauzei, a susținut recurenta, în mod greșit prima instanță a reținut ca temei legal al soluției disp. art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, întrucât în mod corect și legal, dispozițiile aplicabile sunt cele prevăzute de art. 41, cap. III, secțiunea din Ordinul menționat, care precizează că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză care le-a
emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS, ori în cauză au fost constatate erori, așa cum rezultă din Nota de constatare nr.51430/01.11.2007.
Pentru aceste considerente, s- solicitat admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziilor emise de către recurentă ca fiind legale și temeinice.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la data de 1.11.2007 recurenta a emis decizia 1639 prin care a anulat deciziile asupra capacității de muncă emise începând cu anul 2001 pentru intimat, cu motivarea că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege. În această decizie este prevăzută și calea de atac a contestației ce poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Fără să respecte termenul legal de exercitare a căii de atac a deciziei, la data de 14.11.2007, recurenta emite decizia nr.- prin care dispune încetarea plății de invaliditate începând cu 01.07.2000 și recuperarea de la intimată a sumei încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate în cuantum de 9314 lei, pentru perioada 01.12.2004 - 01.12.2007. În această decizie se menționează că reprezintă titlu executoriu și poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare la instanța competentă.
În aceste condiții, este de netăgăduit că dispozițiile art. 56 din Legea nr. 19/2000 nu au fost respectate chiar de către recurentă, care nu putea emite decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate decât după expirarea termenului de 30 de zile de contestare a deciziei de anulare asupra capacității de muncă.
Pentru aceste considerente nu se poate reține așa cum în mod greșit susține recurenta, că intimatul nu a respectat procedura legală, neputându-se transfera culpa nerespectării legii de către recurentă, cu toate efectele pe care le-a produs, în sarcina contestatorului.
Curtea reține totodată, faptul că intimatul-contestator se află în incapacitate de a munci, fiind declarat nerevizuibil datorită bolii și a vârstei și că recurenta nu a fpcut dovada unei atitudini culpabile a acestuia în stabilirea și menținerea gradului de invaliditate.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului anterior, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu
derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului conform căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Față de aceste considerente, Curtea reține că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art. 312 Cod proc.civilă să îl respingă ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 950 pronunțată la data de 29 mai 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul domiciliat în comuna, sat,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./14.10.2008
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Alexandru Bobincă Ioana Cristina
