Asigurări sociale. Decizia 190/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 190
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamantul-recurent împotriva sentinței civile nr. 1674/19.11.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Casa Județeană de Pensii A, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul-recurent personal, lipsă fiind pârâta-intimată.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 5 februarie 2010, intimata Casa Județeană de Pensii Aad epus întâmpinare.
Reclamantul-recurent depune la dosar concluzii scrise.
Instanța procedează la comunicarea exemplarului doi al întâmpinării cu reclamantul-recurent.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reclamantul-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 1674/19.11.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârât Casa Județeană de Pensii A, având ca obiect anularea deciziei de pensionare nr. -/25.11.2008, emisă de pârâtă, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în calcul a stagiului de cotizare de 20 de ani și la plata diferenței de pensie dintre pensia legal stabilită și cea efectiv achitată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 1-- din 29.11.2004, reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000, în baza căreia i-a fost deschis dreptul la pensie.
Conform acestei decizii, reclamantul a desfășurat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 22 de ani si 7 zile, iar stabilirea punctajului mediu anual s-a făcut prin raportarea la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 6 luni.
Instanța de fond a constatat că activitatea desfășurată de reclamant a fost aceea de electromecanic, după cum rezultă din carnetul de muncă, iar acesta nu a prestat activitate în locurile de muncă prevăzute de art. 20 din Legea nr.19/2000 pentru a i se lua în considerare un stagiu complet de cotizare de 20 ani. Totodată, a apreciat că dispozițiile Legii nr. 226/2006 nu sunt aplicabile în speță, deoarece perioada lucrată în grupa I nu este de minim 25 de ani.
Punctajul mediu anual i-a fost calculat reclamantului prin raportare la stagiul complet de cotizare de 30 de ani și 6 luni, în conformitate cu anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, întrucât acesta s-a pensionat în luna noiembrie 2004.
Reclamantul a solicitat revizuirea deciziei de pensionare nr. -/25.11.2008, invocând dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 1550/2004 și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, acte normative care nu sunt aplicabile în cauză, deoarece privesc recalcularea pensiilor, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Instanța de fond a reținut că reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1671din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia persoanele care au desfășurat activități în grupa I de muncă, conform legislației anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului 4. Astfel, pentru o vechime de peste 22 de ani în grupa I de muncă, reclamantul beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, cum corect a apreciat pârâta.
Art. 1671alin. 5 din Legea nr. 19/2000 prevede că reducerea vârstelor standard de pensionare în baza tabelului nr. 4 nu poate fi cumulată cu celelalte reduceri prevăzute de lege sau de legile cu caracter special, astfel încât reclamantul beneficiază doar de reducerea vârstei de pensionare, nu și a stagiului complet de cotizare.
Conform art. 77 din Legea nr. 19/2000, singurele situații în care se aplică un alt stagiu de cotizare decât cele prevăzut în anexele nr. 4 și nr. 5, sunt cele reglementate la art. 43 și art. 47 din lege, iar reclamantul nu se încadrează în aceste prevederi legale, întrucât nu a lucrat în unități miniere, radioactive sau în aviația civilă, nu a prestat activitate artistică sau în alte locuri de muncă în condiții speciale, nefiind nicio persoană cu handicap.
Dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.1025/2003, invocate de reclamant, stabilesc metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale și produc efecte pentru viitor, neavând ca efect transformarea perioadei lucrate sub imperiul Legii nr. 3/1977 în perioadă lucrată în condiții speciale de muncă și înlăturarea incidenței art. 1671din lege.
Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile art.14 din Legea nr. 3/1977, deoarece drepturile sale la pensie au fost stabilite conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000, iar Legea nr. 3/1977 nu ultraactivează, aplicându-se doar situațiilor juridice născute în timpul cât ea era în vigoare.
Stabilirea de către instanță a unei alte modalități de calculare a pensiei decât cea prevăzută de actele normative în vigoare reprezintă un exces de putere, săvârșit de către aceasta prin îndeplinirea unor atribuții care revin exclusiv puterii legislative.
Or, rolul instanțelor judecătorești se circumscrie doar aplicării și interpretării legii și nicidecum completării sau modificări acesteia. Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești reprezintă de fapt incursiunea autorității judecătorești în sfera activității executive sau legislative.
Prin urmare, instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege si de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție, precum si prevederile art. 61 alin. 1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126 alin. 1 din legea fundamentala, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Expertiza contabilă întocmită în speță nu a fost valorificată de către prima instanță, deoarece a luat în considerare un stagiu de cotizare de 20 de ani, care nu poate fi aplicat în cauză, întrucât contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr.19/2000.
Având în vedere considerentele menționate și dispozițiile art.43, art. 20 și art. 77 din Legea nr. 19/2000 și ale Anexei nr.3 la Legea nr. 19/2000, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât pârâta nu a căzut în pretenții.
Reclamantul a formulat, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 1674/19.11.2009 a Tribunalului Arad, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâtei la recalcularea pensiei reclamantului cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și a achitării diferenței de pensie începând cu 1.07.2005, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu de expert.
În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanța de fond nu a valorificat expertiza contabilă întocmită în cauză, invocând, într-o motivare ambiguă, principiul neretroactivității legii civile, deși expertul a motivat stabilirea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu cotizare de cotizare de 20 de ani, corespunzător duratei în care reclamantul a prestat muncă în condiții deosebite și a mențiunilor din carnetul de muncă al acestuia.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea recurată este temeinică și legală, fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv a prevederilor art. 76 alin. 1, art. 77 alin. 1 și ale art. 1671din Legea nr. 19/2000.
În drept, se invocă dispozițiile art. 115-118, art. 303 și art. 306 Cod procedură civilă.
Recurentul a depus concluzii scrise, prin care arată că în sprijinul afirmațiilor sale sunt prevederile Legii nr. 218/2008, prin care s-a dispus acordarea unui punctaj suplimentar asiguraților care au prestat activitate în grupa I de muncă, iar punctajul stabilit în baza prevederilor acestei legi este de 1,95070, fiind apropiat de cel stabilit prin expertiza judiciară efectuată în cauză, respectiv acela de 2,00599.
Totodată, susține că dispozițiile art. 1671din Legea nr. 19/2000 interzic cumularea reducerii vârstei standard de pensionare cu o altă reducere a vârstei de pensionare, iar nu cu reducerea stagiului complet de cotizare, solicitată prin acțiunea pendinte.
Recurentul arată că pensiile unor colegi care au lucrat în aceleași condiții ca și el, dar au beneficiat de reducerea stagiului complet de cotizare la 20 de ani, sunt mai mari, sens în care a anexat concluziilor scrise deciziile de pensionare ale acestora.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Dreptul la pensie al reclamantului s-a născut la 4.10.2004, în temeiul deciziei de pensionare nr. 1--/29.11.2004 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, emisă de Casa Județeană de Pensii
În această decizie de pensionare s-a reținut că stagiul complet de cotizare în cazul reclamantului este, conform Legii nr. 19/2000, de 30 de ani și 6 luni. Decizia a fost emisă în temeiul art. 1671alin. 1 din Legea nr. 19/2000, care, în tabelul nr. 4, prevede că pentru un stagiu de cotizare de 22 de ani, realizat efectiv în grupa I de muncă, asiguratul beneficiază de o reducere cu 13 ani a vârstei standard de pensionare, prevăzută în Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000. Reclamantul nu a contestat această decizie, astfel încât, potrivit art. 88 din Legea nr. 19/2000, ea a rămas definitivă prin necontestare.
Prin acțiunea pendinte, reclamantul a contestat decizia de recalculare a pensiei nr. -/25.11.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii A, în baza Legii nr. 19/2000, ca urmare a valorificării adeverințelor nr. 3495/26.06.2008, nr. 51281/25.01.2007 și nr. 246/14.06.2007, pentru greșita luare în considerare, la stabilirea punctajului mediu anual, a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, deși el a prestat activitate în grupa I de muncă timp de 22 de ani și 7 zile, fiind astfel îndreptățit la calcularea punctajului mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 1550/2004, ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, și ale Hotărârii Guvernului nr. 1025/2003.
Aceste dispoziții legale coroborate cu cele ale art. 14 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 3/1977, invocate ca temei de drept a cererii de chemare în judecată, nu-i sunt aplicabile reclamantului, întrucât pensia sa pentru limită de vârstă a fost stabilită în temeiul Legii nr. 19/2000, iar nu al Legii nr. 3/1977, care nu poate produce efecte după abrogarea sa. Pe cale de consecință, în speță, nu este incidentă nici decizia în interesul legii nr. 40/22.09.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 16/2008.
Art. 1671alin. 5 din Legea nr. 19/2000, în baza căruia a fost deschis dreptul la pensie pentru limită de vârstă al reclamantului, prevede că "reducerea vârstelor standard de pensionare în baza tabelului nr. 4 nu poate fi cumulată cu celelalte reduceri prevăzute de prezenta lege sau de legile cu caracter special". Prin urmare, reclamantului nu-i poate fi redus stagiul complet de cotizare, corespunzător perioadei de timp în care a prestat muncă în grupa I, cum corect a reținut prima instanță.
Decizia de pensionare contestată a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 218/2008, care reglementează procedura de acordare a unor punctaje suplimentare asiguraților care și-au desfășurat activitatea în grupa I și II de muncă.
Conform, art. 782alin. 1 din Legea nr. 19/2000, completată prin Legea nr. 218/2008, "asigurații care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum și cei care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale sau deosebite, potrivit legislației în vigoare după această dată, beneficiază de majorarea punctajelor realizate în perioadele respective, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiții speciale, potrivit legislației în vigoare după această dată".
Art. 782alin. 2 din Legea nr. 19/2000, completată prin Legea nr. 218/2008, dispune că: "prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3."
Prin urmare, reclamantului îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 218/2008, astfel cum acestea au fost modificate și completate prin actele normative ulterioare, nefiind îndreptățit la reducerea stagiului complet de cotizare corespunzător perioadei de timp în care a prestat muncă în grupa
În mod corect, prima instanță a înlăturat concluziile raportului de expertiză contabilă, întocmit în cauză de către expertul contabil, întrucât acestea se întemeiază pe dispozițiile anexei 4 la Legea nr. 19/2000, așa cum rezultă din răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de pârâta Casa Județeană de Pensii A (filele 133-134 dosar), dispoziții ce nu sunt incidente în speță, în condițiile în care reclamantul s-a pensionat în temeiul art. 1671din Legea nr. 19/2000, iar nu în baza art. 20 coroborat cu art. 44 din Legea nr. 19/2000, care trimit la anexa 4 Legii nr. 19/2000.
Împrejurarea că punctajul mediu anual stabilit de către expert se apropie ca valoare de cel calculat de către reclamant prin raportare la prevederile Legii nr. 218/2008 nu este de natură să justifice valorificarea concluziilor raportului de expertiză contabilă întemeiate pe prevederi legale care nu sunt aplicabile reclamantului.
Apărarea recurentului că unii colegi, care au lucrat în aceleași condiții ca și el au beneficiat de reducerea stagiului complet de cotizare la 20 de ani, nu poate fi luată în considerare, deoarece condițiile de pensionare nu sunt identice, legalitatea deciziei de pensionare fiind apreciată de la caz la caz în funcție de înscrisurile depuse la dosarul administrativ de pensionare și de prevederile legale în temeiul cărora s-a născut dreptul la pensie al asiguratului.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, astfel încât, în baza art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului ca nefondat, precum și cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul-recurent împotriva sentinței civile nr. 1674/19.11.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Casa Județeană de Pensii
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
GREFIER,
Red. /15.02. 2010
Tehnored.: M/ 4 ex./15.02. 2010
Prim inst.: și
Emis 2 comunicări
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
