Asigurări sociale. Decizia 1957/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.1957
Ședința publică din 27 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Biberea
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C- împotriva sentinței civile nr.861/ 21.09.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor de la dezbateri, reține cauza pentru soluționare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.861/21.09.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul CSa admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C S și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.490 lei net, reprezentând ajutorul pentru decesul soțului ei, sumă ce va fi actualizată cu coeficientul de inflație, la data plății efective.
Instanța de fond a constata că demersul reclamantei a fost determinat de decesul soțului reclamantei, defunctul, care a fost angajat în calitate de profesor la Școala cu clasele I-VIII Sacu, până la data de 18.01.2007 - data decesului.
Potrivit art.106 alin.2 din 128/1997 privind statutul personalului didactic, în caz de deces al unui cadru didactic, cei îndreptățiți beneficiază de un ajutor în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, ajutor ce va fi plătit din bugetul asigurărilor sociale.
Totodată, potrivit art.162 alin.2 Codul muncii, în caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate până la data decesului sunt plătite, în ordine, soțului supraviețuitor, copiilor majori ai defunctului sau părinților acestuia și, deși a solicitat plata ajutorului de deces prev. de 128/1997, prin adresa nr.2171/16.04.2007, pârâta i-a comunicat reclamantei că refuze să efectueze această plată.
Prin întâmpinare, pârâta a cerut respingerea acțiunii, arătând că acordarea ajutorului de deces este reglementată de art.126 din 19/2000, cuantumul ajutorului de deces urmând a fi stabilită anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, iar pentru perioada 2007-2009 s-a stabilit prin legile anuale ale acestor bugete că ajutorul de deces este egal cu salariul mediu pe economie.
Din probele administrate în cauză, tribunalul a constatat că reclamanta are calitatea de soție supraviețuitoare a defunctului, fost angajat în calitate de profesor la Școala cu clasele I-VIII Sacu, până la data de 17.01.2007 - data decesului.
În această calitate, reclamanta a formulat cerere pentru a-i fi acordat ajutorul prevăzut de 128/1997, privind statutul personalului didactic, pentru decesul soțului.
Prin Adresa nr.2171/16.04.2007, pârâta i-a comunicat refuzul său de a-i achita acest ajutor, în cuantumul prevăzut de art.106 alin.2 din 128/1997, cu motivarea că aceste prevederi legale sunt abrogate implicit.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că potrivit art.106 alin.2 din 128/1997 privind statutul personalului didactic, în caz de deces al unui cadru didactic, cei îndreptățiți beneficiază de un ajutor în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, ajutor ce va fi plătit din bugetul asigurărilor sociale.
Totodată, instanța de fond a observat că potrivit art.126 din 19/2000, cuantumul ajutorului de deces urmând a fi stabilită anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, iar pentru perioada 2007-2009 s-a stabilit prin legile anuale ale acestor bugete că ajutorul de deces este egal cu salariul mediu pe economie, însă prin art.106 alin.2 din 128/1997, legiuitorul a reglementat un regim juridic diferit, sub aspectul cuantumului ajutorului de deces în cazul cadrelor didactice, în raport cu categoriile socio-profesionale care se supun prevederilor Legii generale nr.19/2000, diferența de tratament fiind justificată de complexitatea, responsabilitatea și importanța pentru societate a activității personalului didactic și didactic auxiliar, cu referire la Decizia nr.248/2008 a Curții Constituționale referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.106 alin.2 din 128/1997.
De aceea, tribunalul a constatat că așa cum rezultă din adeverințele nr.468/12.03.2009 și 484/04.05.2009 emisă de Școala cu clasele I-VIII Sacu, la data decesului, soțul reclamantei era încadrat ca și profesor titular la această unitate școlară și ava un salariu net de 898 lei/lună, care înmulțit cu 5 determină o sumă totală de 4.490 lei, ce trebuie plătită de pârâtă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii C S, motivat în drept cu disp.art.304 pct.8 și 9.pr.civ. prin care s-a solicitat admiterea recursului și ca efect, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei, determinat de ignorarea de către tribunalul a disp.art.126-127 din 19/2000 rap.la art.17 din 19/2009, care prevede că ajutorul de deces se prevede în cuantum fix, care se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
În același context, recurenta a criticat referința instanței de fond la Decizia nr.248/2008 a Curții Constituționale, privind respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.106 alin.2 din 128/1997 și susținând că numai Înalta Curte de Casație și Justiție are dreptul să interpreteze și să aplice unitar legea, prin intermediul recursului în interesul legii, nu însă și Curtea Constituțională.
Prin întâmpinare, reclamanta - intimată a solicitat respingerea recursului pârâtei și menținerea soluției tribunalului, opinând că Legea 128/1997 care un caracter special în raport cu Lega nr.19/2000, aspect confirmat și prin decizia nr.248/2008 a Curții Constituționale, care are un caracter obligatoriu, aceasta decizând menținerea ca și constituțională a normei speciale menționată în art.106 alin.2 din 128/1997.
Curtea, analizând recursul pârâtei, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind incidente motivele de modificare prev. de art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
În acest sens, în primul rând, curtea va constata că motivul prev. de art.304 pct.8 pr.civ. deși indicat de către recurentă, nu a fost susținut și dezvoltat în raport cu exigențele disp.art.302 ind.1 pr.civ. și în plus, acest text nu este aplicabil întrucât ceea ce este în dispută nu este o clauză dintr-o convenție a părților, în sens de negotium juris, care să fi fost interpretată greșită de către instanța de judecată, controversa fiind determină de raportul dintre art.106 alin.2 din 128/1997 și disp.art.126-127 din 19/2000 rap.la art.17 din 19/2009, cea ce se traduce printr-o posibilă interpretare și aplicare eronată a legii, supusă analizei doar din perspectiva art.304 pct.9 pr.civ.
Sub acest aspect însă, curtea va constata că instanța de fond a interpretat și aplicat corect raportul dintre art.106 alin.2 din 128/1997 și disp.art.126-127 din 19/2000 rap.la art.17 din 19/2009, dând prioritate normei prev. de art.106 alin.2 din 128/1997, care se prezintă ca și "specialia" în raport cu disp.art.126-127 din 19/2000 rap.la art.17 din 19/2009, care reprezintă norma generală, or în acest caz se aplică principiul"specialia generalibus derogant",adică legea specială derogă de la legea generală și se aplică cu prioritate.
De altfel, această interpretare este consonantă cu cea dată de Curtea Constituțională a României, care prin Decizia nr.248/2008 a respins excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.106 alin.2 din 128/1997 și a constatat cu caracter obligatoriu că drepturile conferite de art.106 alin.2 din 128/1997 urmașilor cadrelor didactice decedate li se cuvin a fi acordate, cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun reprezentat de Legea pensiilor, determinat de complexitatea, responsabilitatea și importanța pentru societate a activității personalului didactic și didactic auxiliar, iar această decizie a Curții Constituționale are u caracter obligatoriu, inclusiv pentru instanțele de judecată, alături de toate celelalte autorități ale statului, potrivit art.31 din 47/1992-republicată rap.la art.1-3 și 11 alineat ultim din același act normativ.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. rap.la art.304 pct.8 și 9.pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii CSî mpotriva sentinței civile nr.861/21.09.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 și urm. pr.civ. întrucât intimata - reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C- împotriva sentinței civile nr.861/ 21.09.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 noiembrie 2009
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.-/07.01.2010
Tehnored.DR/13.01.2010
2 ex.
Prima instanță: Trib.C-
Judecători:;
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Biberea, Cristian Pup
