Asigurări sociale.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR N R-
ECIZIA NR.1287
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. -. -, nr. 92, jud. D, împotriva sentinței civile nr.739 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți Casa Județeană de Pensii, cu sediul în Târgoviște,- A, jud. D și Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, cu sediul în Târgoviște, str. -, - 8, parter, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant, personal și intimații-pârâți Casa Județeană de Pensii D, prin consilier juridic și Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, prin consilier juridic.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, depune la dosarul cauzei întâmpinare, ce se comunică și părților adverse.
Se lasă dosarul la a doua strigare pentru ca părțile să ia cunoștință de conținutul întâmpinării depuse la dosarul cauzei la acest termen de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au răspuns recurentul-reclamant, personal și intimații-pârâți Casa Județeană de Pensii D, prin consilier juridic și Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, prin consilier juridic.
Recurentul-reclamant, personal, având cuvântul, arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Intimații-pârâți, prin apărători, pe rând, având cuvântul, arată instanței că nu au alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant, personal, având cuvântul, solicită admiterea recursului, conform motivelor de recurs, arătând că i-a fost îngrădit dreptul la muncă, nu au fost respectate dispozițiile art.155 din Legea nr. 19/2000 și art. 3 (1) Codul muncii, învederând instanței că, până în acest moment, contractul de asigurări sociale nr. 779/1993 nu a fost reziliat.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtâ Casa Județeană de Pensii D, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, învederând instanței că acel contract de asigurări sociale nu fost încheiat cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, arătând că susținerile recurentului privind îngrădirea dreptului la muncă nu sunt reale, iar la dosarul de fond a fost depusă o adeverință, eliberată de ITM D, din care rezultă că în perioada în care acesta a lucrat la SC SRL au fost virate contribuțiile de asigurări sociale. Cu privire la cererea recurentului privind daunele morale, arată că nu există o astfel de cerere formulată în dosarul de fond, fapt pentru care această nouă cerere nu poate fi primită în recurs.
Recurentul-reclamant, personal, având cuvântul, în replică, arată că a fost îndrumat de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă D către Casa Județeană de Pensii D, după ce i-a fost respinsă cererea de înscriere în carnetul de muncă a datelor respective.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să oblige pârâta să efectueze mențiunile corespunzătoare privind evidența și certificarea contribuțiilor de asigurări sociale care au fost virate conform contractului de asigurare nr. 779/26.07.1993 încheiat între reclamant și Direcția de Muncă și Ocrotire Socială D, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat contractul de asigurare nr. 779/26.07.1993 cu Direcția de Muncă și Ocrotire Socială D și, în baza acestui contract, a plătit cotizație de asigurare în perioada 04.07.1993 - 31.12.1997, iar pârâta refuză să treacă această perioadă în carnetul său de muncă deși are obligația legală de a ține evidența creanțelor și de a le înregistra în carnetul său de muncă.
La termenul de judecată din data de 03.03.2009, pârâta Casa Județeană de Pensii Das olicitat introducerea în cauză a ITM D motivat de faptul că reclamantul nu s-a aflat în relație contractuală cu Casa Județeană de Pensii D pe perioada solicitată, carnetul de muncă al acestuia se afla în posesia ITM, iar Casei Județene de Pensii D nu-i revenea obligația de a efectua mențiunile necesare în carnetul de muncă al reclamantului, cerere cu privire la care reclamantul nu s-a opus, dispunându-se introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a ITM
Casa Județeană de Pensii Daf ormulat și întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât reclamantul nu este asigurat al acestei instituții și nu a fost încheiată o declarație de asigurare în sensul art. 5 alin.1 pct. IV din Legea nr. 19/2000, astfel încât nu există în sarcina pârâtei Casa Județeană de Pensii D obligația completării în carnetul de muncă a stagiului de cotizare pentru perioada invocată.
A mai susținut pârâta că până în anul 2000, carnetul de muncă al reclamantului a fost deținut de către ITM D, instituție care avea și obligația completării carnetului de muncă al reclamantului cu toate înscrierile la zi, conform dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, iar obligația completării carnetului de muncă de către Casa Județeană de Pensii Daa părut ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, plata CAS-ului nefăcându-se în cazul de față în conturile Casei Județene de Pensii
S-a solicitat, pe cale de consecință, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii D și respingerea acțiunii față de aceasta.
Pârâtul ITM D nu și-a trimis reprezentant în instanță și nici nu a formulat cereri sau apărări scrise.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri adminJ. în cauză, prin sentința civilă nr. 739 din 17 martie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația precizată și a obligat pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă D la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Prin aceeași sentință, a fost admisă lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii D și s-a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Casa Județeană de Pensii D este întemeiată întrucât această pârâtă nu a avut atribuția de a face completări în carnetul de muncă al reclamantului sau al altor persoane asigurate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000. S-a mai arătat că, în condițiile în care reclamantul a încheiat un contract de asigurare și a virat contribuțiile corespunzătoare în baza contractului încheiat anterior anului 2000, ITM D era instituția obligată a face mențiunile corespunzătoare. Așa fiind, s-a concluzionat că nu există identitate între persoana acestui pârât și persoana ce ar trebui obligată a face mențiunile corespunzătoare, admițându-se excepția invocată, iar cererea îndreptată împotriva Casei Județene de Pensii Daf ost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la pârâtul ITM D, tribunalul a reținut că, până în anul 2000, carnetul de muncă al reclamantului a fost deținut de către acest pârât, instituție care avea și obligația completării carnetului de muncă al reclamantului cu toate înscrierile la zi, conform dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.De asemenea, s-a arătat că reclamantul a făcut dovada că în perioada 04.07.1993 - 31.12.1997 a avut contract de asigurare socială nr. 779/26.07.1993, contract încheiat cu D, în baza căruia a plătit, prin intermediul SC SRL, contribuția de asigurări sociale și pensie suplimentară.
S-a mai reținut că perioada respectivă nu a fost cuprinsă în carnetul de muncă al reclamantului, înregistrările fiind făcute până la data de 04.07.1993, când acesta apare ca fiind patron al SC SRL, carnetul de muncă fiind neîncheiat. În aceste condiții, s-a arătat că potrivit dispozițiilor legale, la momentul încetării perioadei pentru care s-a plătit asigurarea socială și contribuțiile respective, revenea pârâtului ITM D obligația completării corespunzătoare a carnetului de muncă.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis contestația, astfel cum a fost precizată, împotriva pârâtului ITM D, în sensul celor sus-arătate, iar ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii D, cererea față de această pârâtă a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamantul a declarat recurs solicitând admiterea recursului prin care cere completarea acțiunii și obligarea pârâtului ITM D la acordarea de daune morale și materiale întrucât acesta i-a îngrădit dreptul la muncă prevăzut de art.3 alin.1 Codul muncii, nu a respectat dispozițiile art.155 lit.c și e din Legea nr.19/2000, a încălcat dreptul recurentului de a beneficia de prestații de asigurări sociale conform art.4 alin.3 din Legea nr.19/2000, contractul de asigurări sociale nr.779/26.07.1993 nefiind reziliat de părți.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și obligarea ITM D la despăgubiri corespunzătoare prejudiciului suferit de recurent din anul 1993 până în anul 2000, în sumă de 50.000 lei.
Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
Intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă D nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat, însă reprezentat fiind în instanță la termenul din 10.06.2009, prin consilier juridic, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Recurentul-reclamant nu a învestit prima instanță, în termen legal și cu respectarea dispozițiilor legale procesuale, cu soluționarea unui capăt separat de cerere prin care să fi solicitat obligarea pârâtului ITM D la plata de daune materiale și morale, arătând și motivele de fapt și de drept pentru care ar fi formulat o asemenea cerere, așa cum impun disp.art.112 Cod pr.civilă.
Prima instanță s-a pronunțat în mod corect prin sentința atacată în recursul de față numai cu privire la cererile reclamantului, cu a căror soluționare a fost legal învestită, recurentul neputându-și completa acțiunea cu o nouă cerere formulată pentru prima dată în recurs, a cărei judecare pe fond o solicită cu prilejul soluționării acestei căi de atac, cu admiterea recursului prin care cere completarea acțiunii, după cum însuși recurentul a indicat expres în cuprinsul motivării recursului.
De menționat, că potrivit art.316 Cod pr.civilă, dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul privitor la recurs, iar conform art.294 alin.1 Cod pr.civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, prevedere legală aplicabilă, în raport de disp.art.316 Cod pr.civilă, și în recurs.
Așa fiind, constatând că în recurs se formulează, de fapt, o cerere nouă, cu a cărei soluționare nu a fost învestită în mod legal prima instanță, Curtea privește recursul reclamantului ca nefondat, urmând ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă să îl respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. -. -, nr. 92, județul D, împotriva sentinței civile nr. 739 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimații-pârâți Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, jud. D și Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, cu sediul în Târgoviște, str. -, - 8, parter, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi, 10 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - --- -
Grefier
-
/VS
2 ex./30.06.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
