Asigurări sociale. Decizia 2219/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2219
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în V de M,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1043 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant prin avocat din cadrul Baroului P, intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii P prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic pentru intimata-pârâtă depune întâmpinare, un exemplar al acesteia comunicându-l avocatului recurentului-reclamant.
Avocat pentru recurentul-reclamant, consilier juridic pentru intimata-pârâtă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul obligării intimatei-pârâte la plata daunelor morale în cuantum de 1000 lei, obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că recurentul-reclamant nu și-a primit pensia cuvenită timp de 24 de luni, nu s-a făcut nici o recalculare a acesteia, fiind culpa intimatei-pârâte pentru acest lucru.
Precizează că la filele 64-69 dosar fond se află înscrisurile doveditoare ale cheltuielilor de judecată efectuate de recurentul-reclamant.
Mai solicită obligarea intimatei-pârâte și la plata cheltuielilor de judecată din faza de recurs, depunând și concluzii scrise.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata-pârâtă, arată că recurentul-reclamant nu a fost prejudiciat de plata tuturor diferențelor de pensie, recalcularea acestor diferențe nu se poate efectua potrivit disp.Legii 19/2000, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate, recurentul-reclamant nu a făcut dovada acestora.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii P, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata diferențelor de pensie dintre pensia încasată și cea cuvenită, obligarea pârâtei la plata pe viitor a pensiei corecte, daune morale și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în luna iunie 2007, i s-a stabilit o pensie în cuantum de 514 lei pentru un punctaj mediu anual de 1,29590, însă pensia o primește diminuată, luându-se în calcul un punctaj mediu de 1,17822.
A apreciat reclamantul că, această situație constituie un abuz din partea Casei Județene de Pensii
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a solicitat proba cu acte și a depus la dosarul cauzei copie de pe decizia de pensionare, talonul de pensie.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Paf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepția tardivității, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 30.05.2008, pârâta Casa Județeană de Pensii a învederat instanței că nu înțelege să mai susțină excepția autorității de lucru judecat și excepția tardivității, ci solicită soluționarea pe fond a cauzei.
Prin sentința civilă nr.1549/30.05.2008 a Tribunalului Prahova, a fost respinsă acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții, reclamantul a formulat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr.14/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Prin această decizie s-a dispus casarea sentinței menționate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Prahova, în considerentele deciziei menționându-se necesitatea efectuării în cauză a unei expertize de specialitate.
Cu ocazia rejudecării, reclamantul a fost citat cu mențiunea dacă înțelege să solicite proba cu expertiză și dacă este de acord să achite onorariul, dar nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosar nici o cerere din care să reiasă că solicită administrarea de probatorii în cauză.
Prin sentința civilă nr.1043 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta să achite reclamantului pensie potrivit deciziei nr.-/2007, respectiv corespunzător unui punctaj mediu anual de 1.29590, începând cu luna iunie 2007 și până la încetarea efectelor deciziei menționate; a fost obligată pârâta să calculeze și să achite reclamantului diferențele dintre pensia achitată începând cu luna iunie 2007 și pensia la care are dreptul, potrivit deciziei menționate.
Prin aceeași sentință s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale și totodată, s-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.-/15.06.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii P s-a stabilit în favoarea reclamantului o pensie corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 1.29590 și o valoare a punctului de pensie de la acea dată de 396,20 lei.
S-a mai reținut de instanța de fond că, din copia cuponului de pensie din luna ianuarie 2008 (fila 4 dosar inițial fond), reiese că pensia pe care reclamantul a primit-o a fost calculată în funcție de un punctaj mediu anual mai mic, respectiv de 1,17822, și de asemenea, nu reiese că pârâta a revocat sau modificat în vreun fel decizia de pensionare care stabilea punctajul anual de 1.29590, acest punctaj fiind de altfel încă o dată recunoscut de pârâtă prin întâmpinare.
De asemenea, instanța de fond a reținut că, cu ocazia primei judecări a cauzei, pârâta a depus la dosar un tabel din care reiese care au fost sumele plătite reclamantului cu titlu de pensie, conform dosarului de pensie -.
Astfel, în luna iunie 2007, reclamantul a încasat o pensie de 467 lei, deși din decizia de pensionare reiese clar cuantumul pensiei, corespunzător valorii punctului de pensie de la acea dată, respectiv suma de 514 lei (acest cuantum a fost calculat chiar de către pârâtă).
Prin urmare, instanța de fond a constatat că pârâta nu a achitat pensia reclamantului în cuantumul calculat chiar de către ea, în acțiunea de față reclamantul necontestând decizia de pensionare, ci pur și simplu modul în care aceasta a fost adusă la îndeplinire.
A apreciat instanța de fond că este evident că pârâta datorează reclamantului diferențe de pensie, care însă nu pot fi determinate clar de instanță, în lipsa unei expertize contabile, de care însă reclamantul nu a înțeles să se folosească.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, acesta a fost respins de instanța de fond, față de împrejurarea că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu de natură morală prin neplata cuantumului exact al pensiei, nefiind întrunite cerințele necesare angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei.
De asemenea, instanța de fond respins și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, deoarece acesta nu a făcut dovada acestora, în condițiile în care acțiunea este scutită de taxă de timbru și nu a beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, considerând că pârâta a refuzat cu rea credință să-i plătească pensia în cuantum corect, încălcând dispozițiile Legii 19/2000.
De asemenea, recurentul a criticat faptul că nu i s-au acordat cheltuielile de judecată la instanța de fond și a mai arătat că punctajul calculat de casa de pensii nu este cel real.
În recurs nu au fost formulate probe noi.
Legal citată intimata-pârâtă a formulat întâmpinare la recurs și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate pentru următoarele aspecte:
Verificând actele dosarului de fond, Curtea constată că pârâta a căzut în pretenții astfel încât, potrivit art.274 Cod procedură civilă urmează să-i fie returnate reclamantului cheltuielile de judecată efectuate conform actelor depuse la dosarul de recurs, filele 14-19, 23.
În ceea ce privește restul motivelor de recurs, Curtea consideră că acestea sunt nefondate, reținând că prin decizia nr.-/15.06.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii P s-a stabilit în favoarea reclamantului o pensie corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 1.29590 și o valoare a punctului de pensie de la acea dată de 396,20 lei.
Din copia cuponului de pensie din luna ianuarie 2008 (fila 4 dosar inițial fond), reiese că pensia pe care reclamantul a primit-o a fost calculată în funcție de un punctaj mediu anual mai mic, respectiv de 1,17822 și, de asemenea, nu reiese că pârâta a revocat sau modificat în vreun fel decizia de pensionare care stabilea punctajul anual de 1.29590, acest punctaj fiind de altfel încă o dată recunoscut de pârâtă prin întâmpinare.
Cu ocazia primei judecări a cauzei, pârâta a depus la dosar un tabel din care reiese care au fost sumele plătite reclamantului cu titlu de pensie, conform dosarului de pensie -.
Astfel, în luna iunie 2007, reclamantul a încasat o pensie de 467 lei, deși din decizia de pensionare reiese clar cuantumul pensiei, corespunzător valorii punctului de pensie de la acea dată, respectiv suma de 514 lei (acest cuantum a fost calculat chiar de către pârâtă).
Prin urmare, instanța de fond a constatat că pârâta nu a achitat pensia reclamantului în cuantumul calculat chiar de către ea, în acțiunea de față reclamantul necontestând decizia de pensionare, ci pur și simplu modul în care aceasta a fost adusă la îndeplinire.
Cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, se constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu de natură morală prin neplata cuantumului exact al pensiei, nefiind întrunite cerințele necesare angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei.
Așa fiind, văzând și disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea urmează a admite recursul, să modifice în parte sentința în sensul că va acorda recurentului suma de 310 lei cheltuieli de judecată.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în V de M,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1043 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că acordă recurentului 310 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./07.12.2009
dosar fond- -- Tribunalul Prahova
judecători fond- -;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
