Asigurări sociale. Decizia 240/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 240
Ședința publică din data de 04 martie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în T,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1297 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G domiciliat în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației nr. 299/3.03.3008, lipsind intimatul-reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și că s-a depus întâmpinare și concluzii scrise formulate de intimatul-reclamant G, însoțite de împuternicire avocațială.
Curtea, înmânează recurentei-pârâte Casa Județeană de Pensii D un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate, în sensul respingerii acțiunii, iar, pe fond, menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică, conform motivelor pe larg detaliate în recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatorul Gaf ormulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, a solicitat instanței anularea răspunsului nr.1717/19.07.2007 emisă de Oficiul județean de expertiză medicală a capacității de muncă
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin răspunsul primit a reieșit că deciziile medicale asupra de muncă au fost anulate ca urmare a concluziilor din nota de constatare a Direcției de audit Intern al CNP, fără însă să existe un temei legal care să îndrituiască pârâta să anuleze aceste decizii și, mai ales, pentru o perioadă anterioară, cu toate că actele medicale se află atașate la dosarul de pensionare în fiecare an și, mai mult, răspunsul este incomplet și total confuz, nefiind suficient de clar pentru a se putea răspunde față de concluziile acestuia.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând în esență că deciziile contestate au fost emise în condiții de legalitate, contestatorul neprezentându-se la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente contrafăcute, invocându-se lipsa efectuării procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, s- susținut că nota de constatare nr.20189/3.05.2007 întocmită de Direcția de Audit Intern și Control din cadrul CNPAS, în baza căreia s-a concluzionat că la dosarul medical există documente medicale, formularul privind concluziile medicului expert este o fotocopie a concluziei autentice, pe care s-au efectuat modificări ale anului, deciziile existând în două exemplare dar sunt redactate diferit, iar în registrul unic de activitate a fost emisă decizia pentru o altă persoană.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri adminJ. în cauză, prin sentința civilă nr. 1297/5.12.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat răspunsul nr.1717/19.07.2007 emis de Oficiul județean de expertiză medicală a capacității de muncă
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență că CNPAS - Direcția de Audit Intern și control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă - Cabinetul Medical M, în baza HG nr.13/2004 Secțiunea C, pct.III, art.39 din Ordinul nr.340/2001, în urma căruia s-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute, acest serviciu de audit având dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă și că, cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad de încadrare, în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu puteau avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive, iar pe de altă parte contestatorul susține în mod întemeiat că deciziile sale de încadrare în grad de invaliditate sunt definitive, nefiind contestate, iar conform art.56 (6) din Legea 19/2000 decizia de încadrare în sau neîncadrare în grad de invaliditate necontestată în termen este definitivă.
Totodată, a mai reținut că existența unor deficiențe în activitatea cabinetului de expertiză aflat în subordinea pârâtei nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act sau, astfel spus, nimeni nu-și poate invoca propria culpă, neputând fi imputabilă contestatorului nerespectarea procedurilor medicale de către persoanele competente să efectueze aceste proceduri, iar faptul că reclamantul și-a îndeplinit obligațiile ce-i incumbau în calitate de pensionar de invaliditate rezultă din actele medicale depuse la dosar.
Prin art.56 alin.2 din Legea 19/2000 este instituită obligația comunicării unui răspuns, care acordă un termen de 45 de zile pentru rezolvare, urmând a se emite o decizie, cu consultarea obligatorie a, procedura pe care pârâta nu a respectat-o, neputându-se menționa de către aceasta că este vorba despre o situație atipică, câtă vreme și-a întemeiat decizia contestată pe disp.art.53-56 și 62-63 Legea 19/2000 și a indicat drept temei al contestației art.56 alin.2 Legea 19/2000, cale pe care contestatorul a urmat-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat disp.art.304 pct.8, 9 și art.3041Cod pr.civilă.
A arătat recurenta că prima instanță în mod eronat a reținut ca temei al soluției sale disp.art.39 din Ordinul 340/2001 întrucât dispozițiile legale corecte sunt prevăzute de art.41 din același ordin.
A mai arătat că în mod eronat s-a reținut că în cazul în care reclamantul a depus la dosarul cauzei documentele medicale sau faptul că deține aceste documente duce la concluzia că acestea au fost depuse și la.
Aceste documente nu au fost depuse și nici nu au fost analizate de către medicul specialist.
Un ultim motiv de recurs privește susținerea instanței de fond conform căreia era obligat să consulte, legea instituind numai o posibilitate, nu o obligație.
Față de aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea contestației.
Curtea examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate în recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului în anii 2005-2006, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului conform căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Cu privire la faptul că intimatul-reclamant nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanța reține că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru și nu s-a conformat și că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate.
Nu este întemeiat nici ultimul motiv de recurs întrucât potrivit art. 56 alin.3 din Legea nr. 19/2000, la soluționarea contestației, Casa Teritorială de Pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și avizul acestuia este obligatoriu și rămâne definitiv, ori din formularea textului nu rezultă caracterul facultativ al consultării institutului, ci dimpotrivă textul conține o normă imperativă, consultarea acestui institut în cazul soluționării contestației împotriva deciziei de încadrare în grad de invaliditate fiind obligatorie.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge conform art.312 Cod pr.civilă recursul ca nefondat, în cauză nesubzistând motive de casare sau modificare a sentinței conform art.304,3041Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în T,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1297 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G domiciliat în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 4 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
2 ex.
2008-03-26
Trib. nr-
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
