Asigurări sociale. Decizia 302/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 302
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Alexandru Bobincă Ioana
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1647 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare C, domiciliată în comuna, sat, nr.50, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-contestatoare a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.4016/120/01.07.2008 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarea Cac ontestat decizia nr. -/17.04.2008 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii D și a solicitat anularea acestei decizii, repunerea în dreptul de a beneficia de pensia de invaliditate, precum și obligarea intimatei la plata sumelor de bani cuvenite cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada de la data încetării plății pensiei și data repunerii efective în drepturi.
Motivând în fapt cererea, contestatoarea a arătat că prin decizia contestată s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și s-a declanșat executarea silită a sumei de 12.617 lei reprezentând pensia încasată necuvenit în perioada 01.05.2005-01.05.2008, iar prin decizia nr. 271/04.04.2008 s-a anulat în mod nelegal decizia asupra capacității de muncă pe motiv că nu ar fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare
De asemenea a mai arătat că decizia contestată este lovită de nulitate absolută.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 87, art. 155 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, art. 2 pct. 7 din Legea nr.500/11.07.2002 privind finanțele publice, art.145 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
A fostă anexată cererii, în copie, decizia contestată și decizia nr. 271/04.04.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației motivat de faptul că nu s-a făcut dovada urmării procedurii prevăzute de lege, de asemenea, contestatoarea nu s-a prezentat la termenele de revizuire, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1647 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis contestația formulată de contestatoarea C, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, s-a anulat decizia nr.-/17.04.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D și s-a dispus reluarea plății pensiei de la data încetării plății.
Pentru a pronunța această sentință. Instanța de fond a reținut că prin decizia nr.271/04.04.2008 Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă emise contestatoarei pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Prin decizia nr. -/17.04.2008 Casa Județeană de Pensii Dad ispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 12.617 lei, reprezentând sumă încasată necuvenit pe perioada 01.05.2005-01.05.2008, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.
Contestatoarea a făcut dovada atacării deciziei nr.271//04.04.2008 emisă de M prin care s-a anulat decizia nr.1425/19.03.2004 privind încadrarea în grad de invaliditate la Cabinetul de Expertiză Medicală care prin decizia nr. 822/24.05.2008 a menținut ca valabilă decizia de anulare.
A mai reținut instanța de fond, că prin decizia nr. 271/04.04.2008 Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat decizia de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a rezultatului unui controlul al S, după care la numai 13 zile a fost emisă decizia nr. -/17.04.2008 de către Casa Județeană de Pensii D prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumelor încasate anterior cu titlu de pensie, în total 12.617 lei, cu toate că decizia anterioară de anulare nr. 1425/19.03.2004 nu rămăsese definitivă, având termen de contestare 30 de zile de la data comunicării.
Potrivit dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare, încadrarea sau reîncadrarea în grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat - denumit medic expert al asigurărilor sociale, în termen de 30 de zile de la data formulării cererii.
Împotriva acestei decizii se poate face contestație la Casa Teritorială de Pensii în termen de 30 de zile de la comunicare, iar rezolvarea contestației trebuia să aibă loc în 45 zile de la înregistrarea acesteia și după consultarea Institutului Național
de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă care emite un aviz obligatoriu care rămâne definitiv.
Decizia Casei Teritoriale de Pensii date în soluționarea contestației, poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
În speță, Cabinetul de Expertiză Mae mis decizia nr. 271/04.04.2008 fără a solicita avizul obligatoriu al Institutului și a dispus încetarea plății pensiei prin decizia contestată în prezenta cauză, fără a expira termenul de 30 de zile de la comunicarea către contestatoare a deciziei de anulare, deci înainte de rămânerea definitivă a acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care invocat dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă.
Recurenta a învederat faptul că în mod greșit prima instanță a reținut ca temei legal al soluției disp. art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, întrucât în mod corect și legal, dispozițiile aplicabile sunt cele prevăzute de art. 41, cap. III, secțiunea din Ordinul menționat, care precizează că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză care le-a emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS, ori în cauză au fost constatate erori.
A mai arătat recurenta că, intimata-contestatoare, nu a urmat procedura prev. de art.56 al.2 din Legea nr.19/2000 și întrucât nu a contestat la instanță răspunsul întocmit de Serviciul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, decizia de anulare asupra capacității de muncă a rămas definitivă, iar instanța în mod greșit a anulat decizia de încetare a pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate necuvenit, emisă, deci, în baza unei decizii definitive.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziilor emise de către recurentă ca fiind legale și temeinice.
Intimata-contestatoare Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la data de 04.04.2008 recurenta a emis decizia nr.271 prin care a anulat deciziile asupra capacității de muncă emise începând cu anul 2004 pentru intimata-contestatoare, cu motivarea că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege.
În această decizie este prevăzută și calea de atac a contestației ce poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Fără să respecte termenul legal de exercitare a căii de atac a deciziei, la data de 17.04.2008, recurenta emite decizia nr.- prin care dispune încetarea plății pensiei de invaliditate începând cu 19.03.2004 și recuperarea de la intimata-
contestatoare a sumei încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate în cuantum de 12617 lei, pentru perioada 01.05.2005 - 01.05.2008.
În această decizie se menționează că reprezintă titlu executoriu și poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare la instanța competentă.
Astfel, este de netăgăduit că dispozițiile art. 56 din Legea nr. 19/2000 nu au fost respectate chiar de către recurentă, care nu putea emite decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate decât după expirarea termenului de 30 de zile de contestare a deciziei de anulare asupra capacității de muncă.
Pentru aceste considerente nu se poate reține așa cum în mod greșit susține recurenta, că intimata-contestatoare nu a respectat procedura legală, neputându-se transfera culpa nerespectării legii de către recurentă, cu toate efectele pe care le-a produs, în sarcina contestatorului care a înțeles să conteste decizia asupra capacității de muncă.
Curtea reține totodată, faptul că intimata-contestatoare se află în incapacitate de a munci datorită bolii și că recurenta nu a făcut dovada unei atitudini culpabile a acesteia în stabilirea și menținerea gradului de invaliditate.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatoarei anterior, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-intimată ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului conform căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Față de aceste considerente, Curtea reține că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă să îl respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D,-, județul D, împotriva
sentinței civile nr.1647 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare C, domiciliată în comuna, sat nr.50, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Alexandru Bobincă Ioana
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.03.2009
dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Alexandru Bobincă Ioana
