Asigurări sociale. Decizia 338/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
omânia
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale cod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 338
Ședința publică din 26 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Trandafir
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către reclamantul și pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 2296 pronunțată la 20 noiembrie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii T cj., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că la 4 februarie 2010, prin serviciul registratură al instanței, reclamantul recurent a depus întâmpinare la recursul pârâtei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei recurente a solicitat respingerea recursului reclamantului, admiterea recursului pârâtei, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 10 iunie 2009 sub nr. 3651/30, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii T solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta să recalculeze pensia pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu 1 septembrie 1978 pentru valorificarea veniturilor cuprinse în adeverința nr. 681/6 martie 2009, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că este pensionat pentru limită de vârstă și că pensia i-a fost calculată fără a ține seama de veniturile suplimentare pe care le-a realizat cu caracter permanent specifice profesiei în perioada cât fost încadrat în muncă la SC SA T, conform adeverinței nr. 681/6 martie 2009.
Mai arată că s-a adresat pârâtei cu o cerere de recalculare a pensiei ținându-se seama și de aceste venituri suplimentare, însă pârâta cu adresa nr. 37623/1 iunie 2009 ca veniturile suplimentare nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual în procesul de recalculare al pensiilor.
Apreciază eronată susținerea pârâtei și invocă dispozițiile art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 modificată și republicată, conform cu care punctajul asiguratului este calculat la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale, dispozițiile pct. 7 din Ordinul nr. 680/1 august 2007, dispozițiile art. 2, 23 alin. 1 pct A din Legea nr. 19/2000, art. 1 din Decretul nr. 389/1972, pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005.
Prin sentința civilă nr. 2296 pronunțată la 20 noiembrie 2009, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 septembrie 1978 - 9 iunie 2006, admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului prin valorificarea sumelor menționate în adeverința nr. 681/6 martie 2009 emisă de SC SA T, începând cu data de 10 iunie 2006, potrivit art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, a respins acțiunea pentru perioada 1 septembrie 1978 - 9 iunie 2006 ca prescrisă, a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă.
Apreciază ca o soluție contrară presupune încălcarea principiului contributivității cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită de totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
A mai reținut că luarea în calcul a acestor venituri se impune și în temeiul art. 1 din OUG nr. 4/2005, art. 2 litera e din Legea nr. 19/2000, art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000.
Instanța a dat eficiență dispozițiilor alin. 5 al art. 7 din OUG nr. 4/2005 privind prescripția dreptului material la acțiune și a respins ca prescrise pretențiile aferente perioadei 1 septembrie 1978 - 9 iunie 2006.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs reclamantul și pârâta Casa Județeană de Pensii T, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, reclamantul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 septembrie 1978 - 9 iunie 2006 și să oblige pârâta la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea sumelor menționate în adeverința nr. 681/6 martie 2009 începând cu 1 septembrie 1978, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8, 9 cod procedură civilă.
Arata ca dreptul la acțiune pentru perioada 1 septembrie 1978 - 9 iunie 2006 nu poate fi supus termenului de prescripție, deoarece dreptul lui la pensie era deja stabilit, însă nu în cuantumul corespunzător care trebuie calculat cu includerea tuturor contribuțiilor făcute de el în perioada în care a fost angajat.
Mai arată că în acest caz termenul de prescripție se aplică doar asupra dreptului de a sesiza instanțele competente pentru soluționarea litigiului, nu și asupra perioadelor de contribuție, această soluție justificându-se și prin aceea că sumele cu titlu de contribuții la fondul de pensii se plătesc periodic însă doar împreună constituie baza de calcul a pensiei, motiv pentru care nu pot fi gestionate separat.
Prin recursul declarat, pârâta Casa Județeană de Pensii Tas olicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Arată că prima instanță a nesocotit prevederile pct. VI teza finală din anexa la OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prevederi care exclud de la luarea în considerare la calculul pensiei formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie, ori după timp, pe baza de tarife procentuale. Ori, veniturile dovedite cu adeverința în litigiu fac parte din categoria la care se referă textul legal mai sus amintit.
Reclamantul recurent a depus întâmpinare la recursul pârâtei prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca neîntemeiat, arătând că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, respectiv art. 78 din Legea nr. 19/2000, pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007, pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat neîntemeiat recursul reclamantului și întemeiat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamantului vizează recalcularea unor drepturi de pensie stabilite în baza Legii nr. 3/1977, cerere de recalculare căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din OUG nr. 4/2005.
Potrivit prevederilor art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005, decizia prevăzută la alin. 1 poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.
5 prevede că drepturile modificate se acordă de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție calculat începând cu luna înregistrării cererii.
Raportat la aceste dispoziții legale, în mod corect prima instanță a dat eficiență excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 septembrie 1978 - 9 iunie 2006.
Mai mult, reclamantul este pensionar în baza deciziei nr. -/28 octombrie 1999, decizie definitivă, astfel că nu i se pot acorda drepturi de pensie pentru perioada anterioară emiterii acestei decizii, iar pentru perioada ulterioară au incidență așa cum am arătat dispozițiile art. 7 din OUG nr. 4/2005.
La soluționarea recursului reclamantului, instanța are însă în vedere și aspectele care țin de fondul litigiului.
Sub aspectul fondului, instanța constată că veniturile rezultate din adeverința de care se prevalează reclamantul reprezintă, potrivit celor menționate de către fostul angajator, prime și suplimentări salariale obținute în urma retribuirii muncii în acord global, pentru care s-a reținut, la data plății, contribuția de asigurări sociale. Cu toate acestea, instanța apreciază că veniturile in discuție nu se pot valorifica pentru calculul pensiei, raportat la dispozițiile din art. 4 alin. 2 ale OUG nr. 4/2005 și din anexa nr. 1 la aceeași ordonanță, potrivit cărora nu se iau in considerare la calculul pensiei . formele de retribuire in acord sau cu bucata,in regie,ori după timp,pe bază de tarife sau cote procentuale, textul instituind prezumția legală că aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației in vigoare înainte de anul 2000.
Nu se poate reține că omisiunea de valorificare la acest calcul a veniturilor suplimentare reprezentând premii ori sume obținute în acord global contravine dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv, principiului contributivității conform căruia"fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite". În fapt, principiul astfel consacrat presupune doar faptul că drepturile de asigurări sociale nu pot fi acordate fără a se fi contribuit anterior la constituirea fondurilor aferente, dar nu implică și o proporționalitate între sumele cu care s-a contribuit și prestațiile de asigurări sociale ulterior acordate.
O atare proporționalitate nu ar fi de conceput în primul rând datorită faptului că întinderea unor astfel de prestații nu poate fi cunoscută anterior stabilirii lor, dat fiind că diferă în funcție de durata vieții beneficiarului, iar pe de altă parte pentru că ele se stabilesc și pe baza principiului solidarității sociale, consacrat în art. 2 lit. c al Legii nr. 19/2000, presupunând că toți participanți la sistemul public își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege. În alți termeni, din contribuțiile de asigurări sociale achitate de unii asigurați se realizează și prestațiile cuvenite altor persoane, chiar în situațiile în care acestea din urmă au contribuit mai puțin la constituirea fondurilor de asigurări, în ipoteza anumitor riscuri sociale asigurate, cum ar fi incapacitatea de muncă determinată de boli sau accidente de muncă, de sarcină și lăuzie, etc.
Așadar, luând în considerare doar acest principiu, nu se poate conchide că este necesar a se valorifica, la calculul pensiilor, în sistemul instituit prin Legea nr. 19/2000, toate veniturile obținute pe perioada desfășurării activității în muncă, putând fi valorificate doar acele venituri care aveau caracter permanent și care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, cele două condiții instituite prin art. 164 alin.3 din lege, corelat cu partea finală a Anexei nr. VI din OUG nr. 4 /2005, fiind in mod evident cumulative.
Împrejurarea că art. 23 alin. 5 din Legea nr. 19/2000 stabilește ca bază de calcul a contribuției de asigurări sociale venitul brut realizat lunar, detaliat în pct. 7 din Ordinul 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, de modificare a Ordinului nr. 340/2001, prin care s-au adoptat normele metodologice de aplicare a acestei legi, nu prezintă relevanță în speță deoarece, așa cum s-a observat mai sus, este vorba de o perioadă de cotizare anterioară intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000,care nu se aplică retroactiv.
In fine, un rol important in orientarea instanței spre soluția pronunțată l-a avut dezlegarea dată prin Decizia nr.30/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de Conducere al Curții de Apel Craiova cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit. "a" din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii. Aceasta este obligatorie pentru instanțele judecătorești de la momentul redactării și publicării sale in Monitorul Oficial.
Prin conținutul considerentelor,instanța supremă a statuat in sensul că prevederile G nr.4/2005,pct.VI din anexă, potrivit cărora formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sunt clare și lipsite de echivoc și nu trebuie interpretate.
Art. 329/pr.civ. nu face distincție intre soluțiile de admitere a recursului in interesul legii și cele de respingere atunci când statuează asupra efectelor lor obligatorii.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va admite recursul declarat de către pârâtă și va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului n totalitate. Pe cale de consecință, va respinge recursul declarat de către reclamant ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2296 pronunțată la 20 noiembrie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea reclamantului de valorificare a veniturilor menționate în adeverința nr. 681/6 martie 2009 eliberată de SC SA
Menține dispozițiile de respingere în rest a acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 26 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
8.04.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Trandafir
