Asigurări sociale. Decizia 339/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.339
Ședința publică din 26 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Biberea
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr.2156 din 9 noiembrie 2009, dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta pârâtă consilier juridic, lipsă fiind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se con stată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 4.02.2010 întâmpinare din partea reclamantului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului modificarea sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 2156 din 9 noiembrie 2009, dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii T, cu sediul in T, și a fost obligată pârâta să recalculeze pensia pentru munca depusa si limita de vârsta cuvenita reclamantului prin valorificarea veniturilor cuprinse in adeverințele nr. 1744, 1746/13.05.2009 emise de SC SA
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.4838/30/30.07.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Judeteana de Pensii T, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la recalcularea pensiei pentru munca depusă si limită de vârstă pentru valorificarea veniturilor cuprinse in adeverințele nr.1744, 1746/13.05.2009 eliberate de SC SA, cu cheltuieli de judecată.
Pe toată perioada cât a fost angajat și-a achitat contribuțiile de asigurări sociale, in funcție de toate veniturile obținute.
S-a adresat pârâtei cu o cerere de recalculare a cuantumului pensiei ținându-se cont de veniturile suplimentare, insă aceasta i-a comunicat cu adresa nr.14988/08.07.2009, că veniturile stipulate în adeverințele susmenționate nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual in procesul de recalculare al pensiilor.
Potrivit art.78 alin.4 din Legea 19/2000 modificată si republicată, punctajul asiguratului este stabilit conform alin.1 si 2 și se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care aceștia au plătit contribuții de asigurări sociale.
Pentru perioada înscrisă in adeverință, reclamantul a realizat venituri suplimentare pentru care a achitat lunar cotele CAS, inclusiv contribuția la pensia suplimentară.
Venitul brut realizat, conform punctajului 7 din Ordinul Ministrului, Familiei și Egalității Sociale nr.680/01.08.2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a Legii 19/2000, reprezintă venitul brut echivalent în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând printre altele salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat in program normal si suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări, alte drepturi care potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază.
Refuzul pârâtei încalcă nu numai textul de lege sus-menționat, dar si disp. art.23 alin.1 pct.A, art.78 din Legea 19/2000, cât și cele prevăzute la art.1 din Decretul nr.389/1972.
La pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005, se menționează că se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 01.04.1992, sporurile prevăzute la pct.V -alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele de muncă atât cele colective, cât și cele individuale.
În drept: art.23 alin.1 pct.A, art.78, art.87 din Legea nr.19/2000, art.1 din Decretul nr.389/1972 și pct.7 din nr.680/01.08.2007.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut:
Prin Decizia nr.-/07.10.2005, reclamantului i-a fost acordată pensia pentru limită de vârstă începând cu data de 06.09.2005 in condițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.
În scopul recalculării pensiei, reclamantul a solicitat pârâtei a avea în vedere adeverințele nr. 1744, 1746/13.05.2009 emise de SC, prin care se adeverește că pentru perioada martie 1979 - august 1992, reclamantul a realizat venituri suplimentare reprezentând acord global, pentru care s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale, cererea acesteia fiind respinsă prin adresa nr.14988/08.07.2009.
Instanța a reținut că art. 1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat cu modificările ulterioare dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 stabilește prin art.1 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001 se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000. Prin art.4 al.2 și al.3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord se menționează în anexa 1 Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
S-a mai reținut de către prima instanță că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr.19/2000 prin art.2 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Așadar în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Or, chiar în explicitarea motivelor de adoptare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.4/2005 se reține că se impune a fi respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
În conformitate cu dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, iar la aliniatul al doilea se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă însă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare, atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia dintre principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
Prin urmare parata trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și sancționării sistemului public (formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr. 3/1977 - deci anterior datei de 01.04.2001- era constituită din contribuții tarifare însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale or acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor art.1 din nr.OUG 4/2005 enunțate anterior și a adeverinței eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor. Nu se poate admite ca baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei ca prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare, deoarece ar echivala cu o vădită disproporționalitate între prestație și prețul plătit, ceea ce ar fi inechitabil.
În concretizarea aceluiași principiu art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform alin.1 și 2 se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Potrivit prevederilor aliniatului 3 apartenent art.7 din OUG nr.4/2005 "decizia prevăzută la alin. (1) poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001".
Astfel in mod eronat, la calcularea pensiei pentru limita de varsta, Casa de Pensii T, de altfel, așa cum recunoaște si prin întâmpinarea depusa la dosar, nu a luat in considerare veniturile suplimentare cu caracter permanent, neinscrise in carnetul de munca, dar, rezultate din adeverintele nr.1744, 1746/13.05.2009 eliberate de SC SA.
In raport de aceste adeverinte rezulta ca reclamantul a beneficiat de venituri suplimentare la retributia tarifara de incadrare, cu caracter permanent si au fost incluse in baza lunara de calcul a contributiei de asigurari sociale.
Având în vedere cele expuse si tinand cont si de dispozitiile art.23 alin.1 lit.e din Legea nr.19/2000, raportat la art.5 alin.1 din aceiasi lege si la disp.art.19 lit. - h din Normele de aplicare a Legii nr.19/2000 aprobate prin ordonanta nr.304/2001, dispozitiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, precum si de faptul ca perioadele contributive pot fi dovedite si cu inscrisuri eliberate de angajator in cazul in care nu sunt mentionate in carnetul de munca potrivit art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, art.40 din Normele de aplicare a legii nr.19/2000,prima instantă a constatat actiunea intemeiată, a admis-o și a obligat pârâta la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului prin valorificarea sumelor menționate în adeverintele nr. 1744, 1746/13.05.2009 emise de SC SA
Pârâta Casa Județeană de Pensii Taf ormulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 2156/09.11.2009 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.
În motivarea recursului, se arată că reclamantul-intimat beneficiază de pensie anticipată parțială stabilită prin decizia nr.-/7.10.2005, emisă în temeiul Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere că sumele menționate în adeverințele nr. 1744, 1746/13.05.2009 eliberate de SC SA T, au fost realizate în acord, sunt incidente prevederile cuprinse la mențiunea de la pct. VI din anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Adeverințele nr. 1746/13.05.2009 și nr. 1744/13.05.2009, eliberate de SC SA B nu precizează denumirea veniturilor suplimentare la salariul de bază, conform cerinței de la pct. VI din anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Pe de altă parte, veniturile cu titlu de acord, evidențiate în adeverințe, nu se regăsesc în categoria sporurilor, indemnizațiilor și a majorărilor de retribuții tarifare prevăzute în anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor art. 164 alin. 1 - alin. 3 din Legea nr. 19/2000, iar împrejurarea că art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000 stabilește ca bază de calcul a contribuției de asigurări sociale venitul brut realizat lunar nu prezintă relevanță în speță, întrucât nu vizează modul de calcul al pensiei și nu este aplicabil reclamantului pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Reclamantul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, reluând argumentele de fapt și de drept expuse în cererea de chemare în judecată.
Examinând recursul pârâtei prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, C apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamantului-intimat i-a fost stabilită pensia anticipată parțială, prin decizia nr. -/7.10.2005, emisă în temeiul Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 08.07.2009, pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii Tac omunicat reclamantului că nu este întemeiată cererea sa de recalculare a pensiei în temeiul adeverințelor nr. 1744/13.05.2009 și nr. 1746/13.05.2009, întrucât sumele menționate în aceste adeverințe reprezintă "prime, acord și venituri suplimentare" și nu se încadrează în prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea punctajului mediu anual, deoarece nu au făcut parte din baza de clacul a pensiilor conform legislației anterioare.
Din adeverințele depuse de către reclamant la dosarul de pensie rezultă că pentru veniturile suplimentare, reprezentând acord global, s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale. Susținerea recurentei că adeverințele nr. 1744/13.05.2009 și nr. 1746/13.05.2009, eliberate de SC SA B, nu precizează denumirea veniturilor suplimentare la salariul de bază, conform cerinței de la pct. VI din anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, este nefondată, întrucât în adeverința nr. 1744/13.05.2009 se arată că veniturile atestate prin adeverința nr. 1746/13.05.2009 s-au acordat în baza Legii nr.57/1974.
În virtutea principiului neretroactivității legii, dispozițiile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile persoanelor care au realizat stagii de cotizare și se vor pensiona după intrarea în vigoare a legii. În privința perioadei anterioare intrării sale în vigoare, acest act normativ cuprinde dispoziții tranzitorii speciale în art. 164.
Drepturile bănești obținute în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției și nu au fost înscrise în carnetele de muncă, astfel încât nu se pot lua în calcul la determinarea punctajelor anuale, potrivit dispozițiilor art. 164 alin. 2 și alin.3 din Legea nr. 19/2000.
La pct. VI al anexei la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 se prevede, cu referire la recalcularea drepturilor la pensie, că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Așadar, potrivit dispozițiilor art. 164 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 19/2000 coroborate cu cele ale punctului VI al anexei la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aplicabile atât la stabilirea drepturilor de pensie, cât și la recalcularea acestora, criteriile determinante pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul acestora sunt următoarele: aceste venituri să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă până la data de 1 aprilie 1992, care este data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, iar ulterior acestei date, să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Or, formele de retribuire în acord au fost exceptate de legiuitor, în mod expres, de la calculul privind stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Art. 1 din Decretul nr. 389/1972 referitor la contribuția pentru asigurările sociale de stat prevedea că angajatorii trebuie să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, fără a statua dreptul salariaților de a obține o pensie proporțională sumele virate la fondul asigurărilor sociale de stat. Prin urmare, salariaților nu li s-a reținut contribuția de asigurări sociale pentru veniturile în acord global, așa cum prevăd art. 2 lit. e și art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, pentru a se aprecia că nu au fost respectate dispozițiile art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005.
De altfel, potrivit dispozițiilor legale în materie, pentru perioada anterioară datei de 1.04.2001, se iau în calcul, la stabilirea pensiei, salariile înregistrate în carnetul de muncă și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, iar nu veniturile care au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, plătită de către angajator.
Prin Decizia nr. 736/2006 a Curții Constituționale a României, s-a statuat că ține de libera opțiune a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru cuantificarea pensiilor.
Pe cale de consecință, susținerea reclamantului că refuzul pârâtei de a valorifica veniturile înscrise în adeverințele menționate anterior contravine prevederilor art. 2, art. 23 alin. 1 pct. A și art. 78 din Legea nr. 19/2000 și punctului 7 din Ordinul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității Sociale nr. 680/1.08.2007 este nefondată.
În acest sens, este și decizia nr. 30/16.11.2009, pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr.15/2009, având ca obiect recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și sesizarea Colegiului de conducere al Curții de Apel Craiova cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit. "a" din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii. În considerentele acestei hotărâri se reține că, în privința perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, sunt incidente dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 164 din acest act normativ, care permit valorificarea, în procesul de stabilire a punctajelor anuale, doar a veniturilor obținute de asigurați și care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Pe de altă parte, s-a apreciat că, în privința recalculării drepturilor la pensie, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 prevede, la pct. VI, al anexei că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Având în vedere cele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 - alin. 3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii T ca fiind întemeiat și va modifica în tot hotărârea recurată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr.2156 din 9 noiembrie 2009, dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința civilă recurată și, în fond, respinge acțiunea.
26 februarie 2010, în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.-/29.04.2010
Tehnored.DR/29.04.2010
4 ex.
Prima instanță-Trib.
Judecători::
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Biberea, Trandafir Purcăriță
