Asigurări sociale. Decizia 345/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 345
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1642 din data de 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-contestator, personal, lipsind recurenta-intimata Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul se află la al doilea termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termen și că potrivit încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2010 cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod pr. civilă pentru lipsa nejustificată a părților. La data de 19 ianuarie 2010 cauza a fost repusă pe rol urmare cererilor formulate de părți.
De asemenea, se învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul cererilor de repunere a cauzei pe rol.
Intimatul-contestator având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că recurenta intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul-contestator având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatorul a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, contestație împotriva deciziilor nr. 637/10.06.2009 și 1200/09.07.2009 emise de Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, respectiv Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D.
În motivarea contestației s-a susținut de către contestator că fiind bolnav, a fost internat în mai multe spitale din Târgoviște și B, iar în urma internărilor, i s-au eliberat documente cu diagnosticele respective pe care le-a depus la dosarul ce a fost expertizat de Comisia de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, acordându-i-se gradul doi de invaliditate, motiv pentru care s-a formulat prezenta contestație, pensia fiind în mod corect și legal primită de contestator.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nelegală și netemeinică întrucât din nota de constatare a Direcției de audit Intern și Control, rezultă viciile identificate în decizia medicală revizuită, ce a fost eliberată în baza unor proceduri și documente neconforme, astfel că începând cu anul 2002 nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca petentul să poată beneficia de pensia de invaliditate.
Referitor la decizia emisă de către Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă, s-a susținut că aceasta a fost legal emisă având în vedere că decizia de anulare a deciziei medicale a fost eliberată ca urmare a modalității în care s-a obținut calitatea de invalid, printr-o procedură viciată.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1642 pronunțată la 5 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovița a admis contestația și a anulat deciziile nr. 637/10.06.2009 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și nr.1200/09.07.2009 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că decizia atacată nu respectă condițiile prevăzute de art. 39 alin. 1 și 3 din Ordinul nr. 340/2001, întrucât contestatorul nu a fost reexpertizat și decizia produce efecte pentru trecut.
S-a mai reținut că se invocă practic culpa intimatei în sensul că decizia de stabilire a capacității de muncă s-a emis pe bază de documente neconforme, iar contestatorul nu poate suporta consecințele culpei intimatei.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr.civilă. și art. 3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimatul-contestator la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-l pe intimat.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimatul-contestator nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză, însă prezent fiind în instanță la termenul din 23.02.2010, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Judecata cauzei a fost suspendată în recurs prin încheierea din 12.01.2010, în temeiul art.242 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă, pentru lipsa nejustificată a părților, fiind repusă pe rol la cererea părților pentru termenul din 23.02.2010.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr. 637/10.06.2009 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a revizuit decizia asupra capacității de muncă emisă pentru intimatul-contestator, având nr.1212/8.04.2002, reținându-se că aceasta a fost eliberată fără a fi respectată procedura de încadrare în grad de invaliditate și expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică.
Intimatul-contestator s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr. 637/10.06.2009 emisă de Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, în temeiul art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, primind decizia nr. 1200/9.07.2009 a Casei Județene de Pensii D -Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare Capacității de Muncă, prin care i s-a respins contestația pe motivul lipsei documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate și nerespectării procedurii legale de expertizare medicală.
În cuprinsul deciziei nr. 637/10.06.2009 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.7947/22.05.2009, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Controlul consemnat în nota de constatare nr.7947/22.05.2009 invocată de recurentă a fost efectuat de către Direcția Control și Combatere Fraudă a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, controlul vizând activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimatul-contestator nu a depus documente justificative, iar acesta nu a fost expertizat de medicul specialist deși nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus revizuirea deciziei asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiar.
În consecință, nu i se pot imputa intimatului-contestator neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica revizuirea deciziei asupra capacității de muncă.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1642 din data de 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - - -
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
reședintele instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red. /VS
4 ex./24.03.2010
nr- - Tribunalul Dâmbovița
G -
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
