Recalculare pensii. Decizia 342/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 342
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de contestatorul G, domiciliat în P,-,. 150,. B,. 2,. 49, județul P și cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în B,-, - 14 D,. 1,. 2,. 9, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2077 din data de 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII P, cu sediul în P,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata Casa Județeană de Pensii P, reprezentată de consilier juridic -, lipsind recurentul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termen și că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă.
Consilier juridic - pentru intimata depune la dosar delegația de reprezentare juridică nr. 16521 din data de 19 februarie 2010 și concluzii scrise. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că recurentul-contestator a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic - pentru intimată solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, conform susținerilor expuse în concluziilor scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorul solicitat instanței să dispună în contradictoriu cu intimata Casa Județeana de Pensii P emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârsta potrivit nr.OUG 4/2005 prin care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani și obligarea intimatei la plata diferențelor drepturilor de pensie de la data de 22.07.2006.
În motivarea contestației s-a arătat că pentru munca depusă și limită de vârstă contestatorul a fost pensionat conform decizia nr. -/25.11.1999 având un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 28 de ani, 9 luni și 4 zile; că la recalcularea pensei sale intimata a ignorat vechimea în grupa I de muncă și faptul că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în perioada 01.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementate de Legea nr. 3/1977.
Totodată, s-a mai arătat că potrivit Legii nr. 3/1977 persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I a de muncă sau cel puțin 25 ani în grupa a II a de muncă au dreptul la împlinirea vârstei de 52 ani pentru grupa I-a de muncă și 57 ani pentru grupa a II-a de muncă (bărbații) pentru activitatea desfășurată în grupa I-a de muncă la reducerea stagiului de cotizare la 20 ani iar intimata a nesocotit aceste dispoziții legale și i-a luat în considerare un stagiu de 30 ani. contrat deciziei nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii stabilindu-se că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementate de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Intimata a formulat întâmpinare (filele 45-51) prin care a invocat excepția tardivității contestației, susținând că aceasta a fost formulată tardiv, deoarece decizia nr. -/2007 și buletinul de calcul aferent prin care a fost recalculată pensia de asigurări sociale potrivit HG nr. 1550/2004 și nr.OG 4/2005 au fost înaintate contestatorului la 29.06.2007, iar acțiunea a fost formulată cu depășirea termenului de 45 zile de la data comunicării iar în fondul contestației intimata a cerut respingerea acesteia ca neîntemeiată deoarece prin decizia nr. -/2007 pensia a fost recalculată potrivit nr.OUG 4/2005 și nr.HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat fost cel prevăzut de Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2077 din 30.11.2009 a admis excepția tardivității invocată de intimată prin întâmpinare și a respins contestația ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit rezoluției de înregistrare a contestației, aceasta fost promovată la data de 25.08.2009, decizia nr. -/21.05.2007 și buletinul de calcul aferent prin care a fost recalculată pensia fiind comunicate contestatorului, potrivit extrasului din borderoul de evidenta al serviciului registratură, la data de 29.06.2007.
A rezultat în acest context, că termenul de 45 zile de la data comunicării prevăzut pentru contestarea deciziilor prin care sunt stabilite drepturile de pensie fost depășit, considerente față de care în baza art. 87 din Legea nr. 19/2000 și Decretului nr. 167/1958 și art. 283 din Codul muncii, tribunalul a admis excepția tardivității și a respins contestația ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal contestatorul a declarat recurs, criticând-o ca netemeinică și nelegală (filele 4-6).
A susținut recurentul că instanța de fond în mod ilegal și abuziv a invocat dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000 cu privire la termenul de contestație de 45 de zile, care nu avea relevanță în cauza de față, întrucât nu a formulat contestație împotriva deciziei emise de intimată ci o acțiune constând în obligația de a face care este supusă termenului de 5 ani, stabilit prin art.5 din Legea nr.268/2008 care a prelungit termenul de recalculare a pensiilor de la 3 la 5 ani.
Recurentul a mai susținut și încălcarea principiului disponibilității, tribunalul fiind obligat să soluționeze cauza în limitele învestirii, iar sub aspectul fondului, recurentul, reluând toate susținerile din contestație, a arătat în esență că decizia de recalculare este greșită și nu respectă decizia în interesul legii nr.40/22.09.2008, invocând cazul de recurs prev.de art.304, pct.9 Cod pr.civ.
Intimata Casa Județeană de Pensii a formulat și depus note scrise (filele 12-19) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond care este legală și temeinică.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041Cod pr.civ. constată că recursul exercitat de recurentul-contestator este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
Unul dintre principiile care guvernează procesul civil este cel al disponibilității care în conținutul său cuprinde, între alte drepturi și pe acela de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării.
Reclamantul este cel care stabilește prin acțiunea sa cadrul procesual în care se va desfășura judecata cu privire la obiect și la părți.
Cât privește obiectul, art.129 alin.6 Cod pr.civ. prevede că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii de judecății.
Drept urmare, instanța nu poate schimba sau depăși limitele obiectului fixate de reclamant.
Din examinarea cererii cu care Gaî nvestit prima instanță rezultă clar și neechivoc că acesta a solicitat "obligarea intimatei să îi emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform OUG nr.4/2005 începând cu data de 22 iulie 2006 și prin care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum și la plata cheltuielilor de judecată" (fila 2 dosar fond).
Este mai presus de orice îndoială că în acești termeni, natura juridică a cererii este aceea decontestațiea deciziei anterior emise de intimată și cu care beneficiarul nu este de acord în privința calculului cuantumului pensiei sale pentru limită de vârstă și vechime în muncă, câtă vreme, pe de o parte acesta solicită stabilirea unui alt punctaj mediu anual prin utilizarea unui alt stagiu de cotizare decât cel înscris în decizia de recalculare, iar pe de alta, este expres precizată și data de la
care trebuie efectuate respectivele modificări-22 iulie 2006-prin raportate la termenul general de prescripție de 3 ani.
În mod corect, prima instanță a stabilit că datorită acestor elemente, obiectul acțiunii este acela de contestație la decizia de recalculare nr.- emise de Casa Județeană de pensii P la 21 mai 2007. (fila 14 dosar fond).
Contestația trebuia adresată instanței judecătorești competente în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului în termen de 45 zile de la comunicare, așa cum prevede art.87 din Legea nr.19/2000, iar sancțiunea nerespectării acestui termen legal imperativ este decăderea din exercițiul dreptului de contestație.
Recurentul-contestator a susținut în recurs că dispozițiile sancționatorii ale art.87 din legea pensiilor nu sunt aplicabile, ele fiind incidente doar în cazul deciziilor de admitere sau respingere a cererilor de pensionare la care se referă art.86 din același act normativ.
Această critică nu este întemeiată.
Curtea constată că într-adevăr asiguratul Gaf ost pensionat inițial prin decizia nr. - din 22 noiembrie 1999(fila 7) iar decizia emisă cu același număr la 21 mai 2007 privește recalcularea pensiei, însă potrivit art. 95 alin.2 și art.169 alin.2 din legea nr.19/2000, cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.
În egală măsură, posibilitatea legală de contestare și a deciziilor de recalculare a pensiei reprezintă una din componentele dreptului de acces la justiție, prevăzut și garantat de art.21 alin.1 și 2 din Constituția României și de art.6 prf.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind edictat în favoarea cetățenilor pentru neîngrăditul exercițiu al dreptului lor de a se adresa instanțelor judecătorești.
Drept urmare, în mod nejustificat recurentul a susținut, ca și critică în recurs, că natura juridică a acțiunii sale este aceea a unei "obligații de a face"-instituție juridică inexistență în materia asigurărilor sociale iar instanța de fond a schimbat în mod nepermis obiectul cererii sale, fiind de netăgăduit că orice eroare modificare sau schimbare intervenită în decizia de pensionare inițială ori în cele emise ulterior pensionării sub aspectul modalității de calcul, a cuantumului sau plății efective a drepturilor din pensie, inclusiv urmare prezentării unor noi acte doveditoare referitoare la vechime și perioadele de muncă și cotizare pot fi supuse controlului de legalitate și temeinicie al instanțelor de judecată prin intermediul contestației la care asiguratul are dreptul în termen de 45 zile de la comunicarea respectivei decizii.
Nici susținerea că prin decizia în interesul legii nr.40 din 22 septembrie 2008 Secțiilor Unite ale instanței supreme depusă în copie ca înscris nou în recurs (fila 29) constituie actul doveditor pentru admiterea căii de atac exercitate și modificarea în tot a sentinței tribunalului în sensul admiterii acțiunii contestatorului-recurent, nu este întemeiată.
Potrivit art.329 alin.3 Cod pr.civ. soluțiile de dezlegare a unor probleme de drept se pronunță exclusiv în interesul legii și nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.
În plus, recalcularea pensiei prin adăugarea unor stagii de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia este condiționată de acte doveditoare ale respectivelor stagii pe care asiguratul trebuie să le depună odată cu cererea, la casa
teritorială de pensii, ori decizia în interesul legii sus-citată nu este un asemenea înscris.
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul, conform art.312 Cod pr.civ. hotărârea primei instanțe fiind în totalitate legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul exercitat de recurentul G, domiciliat în P,-,. 150,. B,. 2,. 49, județul P și cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în B,-, - 14 D,. 1,. 2,. 9, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2077 din data de 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII P, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red.
4 ex./23 martie 2010
nr- - Tribunalul Prahova
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
