Asigurări sociale. Decizia 351/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 351
Ședința publică din data de 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Simona
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1376 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în Târgoviște, str. -, -.B,.21, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, reprezentată de consilier juridic, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 353/17.03.2008, lipsind intimata-contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimata-contestatoare.
Consilier juridic, pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, înmânează intimatei Casa Județeană de Pensii D un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimata-contestatoare, ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii excepției tardivității introducerii contestației și respingerea acțiunii ca fiind tardiv introdusă, respingerea acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond menținerea deciziei ca legală și temeinică, potrivit motivelor expuse pe larg în cererea de recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată la ribunalul Dâmbovița, sub nr-, a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii D anularea deciziei nr. 766/07.05.2007 emisă de Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă
Motivând contestația a arătat că a beneficiat de pensie de invaliditate, că i-au fost anulate deciziile asupra capacității de muncă emise pe perioada 1999- 2004 pe motiv că nu s-a respectat procedura de expertizare prevăzută de lege și că s-a dispus încetarea plății pensiei și restituirea sumei de 8422 lei.
S-au anexat contestației copii de pe deciziile contestate, de pe actele medicale depuse în dosarele medicale și de pe răspunsul nr.1211/16.06.2007 primit de la Cabinetul de expertiză medicală a capacității de muncă
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă motivat de faptul că petenta nu a respectat prevederile art. 56 alin.2 din Legea 19/2000 și anume contestarea deciziei în termen de 30 de zile de la comunicare la Cabinetul de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, iar ulterior la instanța de judecată.
Pe fond a arătat că petenta nu a respectat procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare, decizia medicală fiind emisă în baza unor documente și înscrisuri neconforme cu realitatea întocmite de către asistenta medicală și în lipsa unei dovezi că petenta s-a prezentat personal la termenele de revizuire.
S-au anexat întâmpinării copii de pe deciziile atacate de pe nota de constatare întocmită cu ocazia verificărilor efectuate la cabinetul de expertiză.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1376 din 14 decembrie 2007 respins excepția tardivității contestației invocată de intimata Casa Județeană de Pensii D, a admis contestația formulată de contestatoarea și a anulat decizia nr. 766 din 7 mai 2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
La termenul de judecată din 14.12.2007 s-a invocat de către intimată excepția tardivității formulării contestației susținând că decizia de anulare deciziilor medicale a fost primită în luna mai iar contestația a fost formulată în luna septembrie cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Intimata nu a mai stăruit în soluționarea excepției inadmisibilității solicitând ca tribunalul să se pronunțe asupra excepției tardivității.
Această excepție s- constatat a fi neîntemeiată deoarece intimata nu a făcut dovada datei comunicării răspunsului nr. 1211/ 16.06.2007 către contestatoare, la dosar fiind depusă doar dovada primirii deciziei de anulare a deciziilor medicale.
Tribunalul constatat că potrivit art.56 alin.2 din Legea nr. 19/2000 la data primirii deciziei privind încadrarea s-au neîncadrarea în grad de invaliditate pensionarul trebuie să se adreseze cu contestație la Casa Teritorială de Pensii, iar împotriva deciziei emisă de aceasta se face contestație la instanța de judecată.
Această procedură a fost parcursă de contestatoare care s-a adresat instanței de judecată la data de 18.09.2007, respectând termenul de 30 de zile prevăzut de art.56 alin.5 din Legea nr. 19/2001, intimata nefăcând dovada datei comunicării răspunsului către aceasta.
Pe fond instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 766/07.05.2007 Casa Județeană de Pensii D -Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă M a anulat deciziile asupra capacității de muncă emise pe perioada 1999-2004, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Prin decizia nr. -/14.05.2007, emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 8422 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.06.2004 - 01.06.2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.
Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale -Direcția de audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă - Cabinetul Medical
Controlul a avut loc în baza HG nr. 13 /08.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul 340 /2001.
S-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarei la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
S-a reținut de asemenea că s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală de la Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, suspectată de a fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor, însă nu sunt indicii că petenta ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată.
De asemenea nu s-a pronunțat instanța penală în legătură cu existența unor infracțiuni de fals material sau intelectual în înscrisuri oficiale și nici nu s-au anulat deciziile de încadrare în grade de invaliditate pe acest motiv.
În aceste condiții, anularea acestor decizii înainte ca instanța penală să se pronunțe în mod definitiv cu privire la sesizarea formulată de intimată împotriva salariatei este nelegală.
În mod cert CNPAS prin serviciul de audit și control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitate poate avea loc în baza art. 39 din Ordinul 340 /2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive.
Această concluzie rezultă din prevederile art. 39 alin. 3 din Ordinul 340 /2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive iar potrivit art.56(6) din. 19/2000 decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă.
Întrucât deciziile asupra capacității de muncă emise anterior deciziei nr.766/07.05.2007 au devenit definitive, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, anularea lor fiind posibilă numai în condițiile expres prevăzute de lege, dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale Ordinului nr.340/200l neprevăzând modalitatea de anulare cuprinsă în decizia contestată.
Conform art.39 din capitolul III al Ordinul nr.340/2001, oficiile de expertiză medicală și recuperarea a capacității de muncă județene au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite, prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS, precum și la sesizarea părții interesate, în cadrul activității de control oficiile putând solicita avizul de specialitate al Institutului Național de Expertizare medicală și recuperare a capacității de muncă. Decizia emisă ca urmare a acțiunii de control, se aplică, potrivit alin.3 din același articol de la data emiterii indiferent de modul de rezolvare.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aflat în subordinea intimatei nu poate constitui un temei de anulare a deciziilor suficient, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act. Numai în situația constatării săvârșirii unor fapte penale de către contestatoare sau de către salariați ai intimatei se poate solicita în cadrul procesului penal anularea deciziilor și a înscrisurilor nereale precum și obligarea la plata despăgubirilor civile de către persoanele vinovate de săvârșirea faptelor penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod proc.civilă.
Recurenta a arătat că prima instanță în mod greșit a respins excepția tardivității în raport de dovada de comunicare a deciziei, care poartă data de 27.06.2007, contestația fiind depusă la instanță la 18.09.2007.
Pe fondul cauzei, a susținut recurenta, în mod greșit prima instanță a reținut ca temei legal al soluției disp. art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, întrucât în mod corect și legal, dispozițiile aplicabile sunt cele prevăzute de art. 41, cap. III, secțiunea din Ordinul menționat, care precizează că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză care le-a emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS, ori în cauză au fost constatate erori, așa cum rezultă din Nota de constatare nr. 202 67/03.05.2007.
altă critică vizează reținerea, în mod eronat, de către instanță a faptului că reclamantul a depus alte acte medicale la precum și a împrejurării că era obligatorie consultarea B, legea instituind în acest sens numai o posibilitate consultării.
Pentru aceste considerente, s- solicitat admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziilor emise de către recurentă ca fiind legale și temeinice.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la data de 07.05.2007 recurenta a emis decizia 766 prin care a anulat deciziile asupra capacității de muncă emise începând cu 1999 pentru intimată, cu motivarea că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege. În această decizie este prevăzută și calea de atac a contestației ce poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Fără să respecte termenul legal de exercitare a căii de atac a deciziei, la data de 14 mai 2007, recurenta emite decizia nr. 2152 48 prin care dispune încetarea plății de invaliditate începând cu 01.12. 1999 și recuperarea de la intimată a sumei încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate în cuantum de 8422 RON, pentru perioada 01.06.2004 - 01.06.2007. în această decizie se menționează că reprezintă titlu executoriu și poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare la instanța competentă.
Contestatoarea s- adresat Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, cu contestație împotriva deciziei nr. 766/07.05.2007, privind numărul de înregistrare 963/12.06.2007.
Față de dovada de comunicare a deciziei aflată la fila 24 dosar fond (21.05.2007) rezultă că intimata a respectat termenul legal de 30 de zile de contestare așa cum prevăd dispozițiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
În soluționarea acestei contestații, Oficiul Județean de Expertiză Medicală emis răspunsul nr. 1211/16.06.2007 prin care informează pe contestatoare că rămân valabile elementele deciziei nr. 766/07.05.2007.
În aceste condiții, este de netăgăduit că dispozițiile art. 56 din Legea nr. 19/2000 nu au fost respectate chiar de către recurentă, care nu putea emite decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate decât după expirarea termenului de 30 de zile de contestare a deciziei de anulare asupra capacității de muncă.
Pentru aceste considerente nu se poate reține așa cum în mod greșit susține recurenta, că intimata nu a respectat procedura legală, neputându-se transfera culpa nerespectării legii de către recurentă, cu toate efectele pe care le-a produs, în sarcina contestatoarei.
Rezultă din actele dosarului că și în aceste condiții de nerespectare a dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 19/2000, contestatoarea as formulat contestație în legătură cu anularea încadrării în grad de invaliditate, care însă nu a fost soluționată legal, prin decizia vizată de art. 56 alin. 5 din legea mai-sus menționată. Curtea reține că adresa, răspunsul comunicat contestatoarei nu constituie decizie în sensul legii, decizie care în speță nici nu fost emisă astfel că nu se poate reține critica potrivit căreia nu fost contestată în termen la instanța judecătorească, sens în care contestația ar fi tardivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține:
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului în anii 1999-2004, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin. 3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului conform căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Cu privire la faptul că intimatul-reclamant nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanța reține că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru și nu s-a conformat și că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate.
Nu este întemeiat nici ultimul motiv de recurs întrucât potrivit art. 56 alin.3 din Legea nr. 19/2000, la soluționarea contestației, Casa Teritorială de Pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și avizul acestuia este obligatoriu și rămâne definitiv, ori din formularea textului nu rezultă caracterul facultativ al consultării institutului, ci dimpotrivă textul conține o normă imperativă, consultarea acestui institut în cazul soluționării contestației împotriva deciziei de încadrare în grad de invaliditate fiind obligatorie.
Față de aceste considerente, Curtea reține că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art. 312 Cod proc.civilă să îl respingă ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1376 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în Târgoviște, str. -, -.B,.21, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Simona
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. /MD
3 ex./02.04.2008
Dosar fond - al Trib.
G
Președinte:Ioana Cristina Țolu
Judecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Simona
