Asigurări sociale. Decizia 405/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.405
Ședința publică din data de 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, împotriva sentinței civile nr.1435 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat de,-, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-contestator prin avocat din cadrul Baroului D, lipsă fiind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru și declarat în termen, cât și faptul că pentru termenul de astăzi prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-contestator.
Avocat pentru intimatul-contestator, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-contestator, arată că la acest moment intimatul-contestator a făcut demersuri pentru opținerea unei noi decizii de invaliditate.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației împotriva deciziei nr.593/02.05.2007 invocată de recurenta-intimată, arată că nu este adevărată susținerea acesteia în sensul că deși contestatorul a solicitat anularea deciziei nr.-/10.05.2007 de încetare a plății pensiei, nu a contestat și adresa emisă de Serviciul de Expertiză Medicală D, deși o deținea la momentul formulării contestației.
Astfel, din înscrisurile depuse de recurenta-intimată, respectiv confirmarea de primire a adresei-răspuns emisă de de Serviciul de Expertiză Medicală D, ca urmare a contestației administrative formulate de intimatul-contestator în termenul de 30 de zile prevăzut de art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000,
rezultă fără echivoc că adresa-răspuns în cauză i-a fost comunicată contestatorului la data de 06.07.2007, după două zile de la înregistrarea contestației în instanță.
În aceste condiții, intimatul-contestator a făcut dovada că la momentul înregistrării contestației în judecată, a respectat și procedura de contestare pe cale administrativă a deciziei de anulare a deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că acesta a fost în mod legal și corect soluționat de către instanța de fond, după cum a dezvoltat în motivele întâmpinării depuse în scris la dosar, astfel că solicită respingerea ca nefondat a recursului intimatei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de intimata Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr.1435 din data de 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, constată următoarele:
Contestatorul a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.-/10.05.2007, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii D și decizia nr.593/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că prin decizia nr.-/2002 i s-a acordat pensie pentru gradul II de invaliditate, că anual s-a prezentat în vederea revizuirii medicale cu dovezile emise de medicii de specialitate la termenele stabilite, dar la data de 10.05.2006 i s-a comunicat decizia contestată, prin care se dispune încetarea pensiei de invaliditate și recuperarea pensiei încasate în sumă de 11.548 lei, dar această decizie, întemeiată pe dispozițiile att.91 alin.1 lit. b din Legea nr.19/2000 și pe decizia de anulare nr.593/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M este nelegală întrucât a respectat toate obligațiile stabilite de legiuitor în sarcina beneficiarului pensiei de invaliditate, că responsabilitatea verificării documentației medicale la emiterea deciziei de acordare a pensiei de invaliditate revine serviciilor teritoriale de expertiză medicală din subordinea caselor teritoriale de pensii, așa cum este prevăzut prin Ordinul nr.340/2001 al
De asemenea, contestatorul a susținut că nu i s-a comunicat răspunsul referitor la contestația formulată împotriva deciziei nr.593/02.05.2007 prin care au fost anulate deciziile anterioare de încadrare în grad de invaliditate, că aceste decizii necontestate în termen, au devenit definitive, potrivit art.56, 87 și 88 din Legea nr.19/2000 și nu puteau fi anulate pe baza procedurii folosite de intimată, care nu se regăsește în reglementările legale în domeniu.
În dovedirea contestației au fost anexate în copie, deciziile nr.23495/10.05.2007, nr.593/02.05.2007, nr.2363/13.06.2006 asupra capacității de muncă, dovezile de comunicare prin poștă, scrisoarea medicală emisă de Spitalul Județean D, bilete de ieșire din spital și acte medicale.
Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, motivând că emiterea deciziei de încetare a plății pensiei și recuperare a pensiei încasate anterior a fost
consecința determinată de decizia nr.593/02.05.2007 prin care s-au anulat deciziile anterioare de încadrare în grad de invaliditate, că această decizie nu a fost contestată, astfel că a rămas definitivă, iar pe fond a susținut că în mod corect s-au emis deciziile contestate, întrucât prin nota de constatare nr.18781/25.04.2007 întocmită de Direcția audit Intern și Control a s-au constatat încălcări ale procedurii de expertizare medicală, prevăzute imperativ de art.55-56 și 62-63 din Legea nr.19/2000 și pct.1-35 secțiunea C din Ordinul nr.340/2001.
După administrarea probatoriilor prin sentința civilă nr.1435 din 21 decembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția inadmisibilității contestației împotriva deciziei nr.593/02.05.2007 invocată de intimată, a admis contestația formulată de contestator, a anulat deciziile nr.-/10.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D și nr.593/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității contestației împotriva deciziei nr.593/02.05.2007, este de menționat că în cuprinsul cererii de chemare în judecată se precizează că s-a formulat contestație împotriva acestei decizii, adresată Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, că răspunsul privind modul de soluționare a acestei contestații a fost comunicat contestatorului, așa cum rezultă din confirmarea de primire prin poștă a recomandatei nr.87377/02.07.2007, la data de 06.07.2007, situația fiind recunoscută și de către intimată.
A apreciat instanța de fond că, în momentul înregistrării contestației la instanța de judecată, contestatorul respectase și procedura de contestare pe cale administrativă a deciziei de anulare a deciziilor de încadrare într-un grad de invaliditate, motiv pentru care a respins excepția inadmisibilității cererii invocată de intimată cu privire la decizia nr.593/2007.
Pe fondul, tribunalul a reținut că prin decizia nr.-/10.05.2007 emisă de intimată s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate acordată contestatorului începând cu data de 18.07.2003 și recuperarea sumei de 11548 lei, reprezentând pensia de invaliditate încasată în perioada 1.06.2004-1.06.2007, avându-se în vedere decizia nr.593/02.05.2007 emisă de medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, prin care s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă nr.2195/10.06.2003, 2674/11.06.2004, 2401/14.06.2005, 2363/3.05.2007, reținându-se că prin controlul consemnat în nota de constatare nr.20219/3.05.2007 s-a stabilit că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Conform prevederilor art.56 al. (6) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
A apreciat instanța de fond că se poate constata că deciziile asupra capacității de muncă, menționate în cuprinsul deciziei nr.593/02.05.2007, au devenit
definitive prin necontestare și au intrat în circuitul civil, producând efecte depline, astfel că nu este posibilă revocarea acestora în mod unilateral.
Este de principiu că un act administrativ jurisdicțional, care a intrat în circuitul civil, nu poate fi anulat decât în baza unei hotărâri penale prin care s-a constatat săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu actul respectiv sau a unei legături civile prin care s-a dispus anularea acesteia.
Anularea deciziei asupra capacității de muncă în mod unilateral de către emitentă nu este posibilă întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, iar procedura folosită de către intimată care nici nu este prevăzută de Legea nr.19/2000 și de Ordinul nr.340/2001 aduce atingere securității raporturilor din ramura dreptului asigurărilor sociale.
Este adevărat că CNPAS - prin Serviciul de audit și control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, însă această activitate se desfășoară în baza art. 39 din Ordinul 340/2001 invocat în nota de constatare, iar rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive.
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
A apreciat instanța de fond că, deoarece deciziile asupra capacității de muncă emise anterior deciziei nr.593/02.05.2007 au devenit definitive, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, anularea lor fiind posibilă numai în condițiile expres prevăzute de lege, ori dispozițiile Legii nr.19/2000 și ale Ordinului nr.340/2001 nu prevăd anularea cu efecte retroactive, astfel că se impune anularea deciziei nr.593/02.05.2007.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M aflat în subordinea intimatei nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act. Numai în situația constatării săvârșirii unei fapte penale de către contestator sau salariatul intimatei se poate solicita în cadrul procesului penal anularea deciziilor și înscrisurilor nereale, precum și obligarea la plata despăgubirilor civile către persoanele vinovate de săvârșirea faptelor penale.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate, deoarece odată cu contestarea deciziei nr.-/10.05.2007 emisă de recurentă contestatorul nu a contestat și adresa emisă de Serviciul de Expertiză Medicală D care potrivit art. 56 Legea nr. 19/2000 trebuia contestată în termen de 30 de zile de la comunicare.
O altă critică s-a referit la faptul că anularea deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate în cazul contestatorului s-a dispus în temeiul prev. art. 41 din Ordinul 340/2001, întrucât prin nota de control a Direcției de Audit Intern
nr.19436/2007 s-a constatat emiterea unor erori în procedura de expertizare medicală, caz în care decizia de anulare nr. 593/2007 a fost corect emisă.
Mai pretinde recurenta că documentele medicale de care se prevalează contestatorul nu au fost prezentate și pe cale de consecință nici nu au fost analizate de către medicul specialist.
În ce privește consultarea obligatorie a Institutului Național de Expertiză Medicală recurenta arată că potrivit art. 56 Legea nr. 19/2000 aceasta nu este obligatorie, ci facultativă, numai avizul emis de aceasta având caracter obligatoriu.
În fine soluția este criticată și pentru faptul că instanța de fond nu a ținut seamă de disp. art. 91 alin.1 lit. b Legea nr. 19/2000 potrivit cărora plata pensiei încetează în cazul în care beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale de acordare a pensiei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În mod corect instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate a contestației, deoarece concomitent cu contestarea deciziei de încetare a plății pensiei și de recuperare a sumei plătite pe ultimii trei ani a contestat și decizia nr.593/2.05.2007 emisă de prin care fuseseră anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate emise în perioada 2003-2006 cu respectarea procedurii administrative reglementate de art. 56 Legea nr.19/2000 așa cum rezultă chiar din susținerile recurentei care a arătat în motivele de recurs că prin contestație nu a fost atacată și adresa emisă de Serviciul de Expertiză Medicală
Chiar dacă în mod expres această adresă nu este menționată în contestație este limpede că a înțeles să conteste întreaga procedură declanșată de recurentă, iar faptul că în locul deciziei prevăzute de art. 56 alin.5 Legea nr. 19/2000 recurenta a emis o simplă adresă nu-i este imputabil contestatorului.
Referitor la cea de-a doua critică a recursului Curtea reține că instanța de fond ținut seamă de dispozițiile art. 41 din Ordinul nr. 340/2001 chiar dacă nu a făcut referire expresă la acestea atunci când a stabilit că unitatea de expertiză medicală are dreptul să revizuiască deciziile definitive care conțin erori, însă această situație nu are nici o relevanță în ceea ce privește efectele deciziilor de revizuire care se aplică de la data emiterii indiferent de modul de rezolvare.
Cu privire la dovezile medicale pe care contestatorul era dator să le prezinte, Curtea reține că această obligație există numai în măsura în care la revizuirea dosarului medical persoanei vizate i se solicită și alte acte medicale, ceea ce nu s-a întâmplat în speță, contestatorul depunând acte medicale cu scopul de a dovedi că gradul de invaliditate a fost corect stabilit prin deciziile medicale anulate.
Este adevărat că potrivit art. 56 alin.3 din Legea nr. 19/2000 la soluționarea contestației împotriva deciziei de încadrare sau neîncadrare în grad de invaliditate se poate consulta Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă, caz în care neconsultarea acestuia nu duce automat la anularea deciziei, numai că, în speță, recurenta a procedat la revizuirea
deciziei numai în baza Notei de constatare, fără a face nici un fel de alte investigații în urma cărora să se stabilească dacă încadrarea în grad de invaliditate a fost corect sau nu făcută.
Sub acest aspect instanța de fond a reținut corect că de fapt recurenta și-a invocat propria culpă, astfel că trimiterea la textul art. 91 alin. 1 lit.b din Legea nr. 19/2000 făcută în ultimul motiv de recurs este neîntemeiată întrucât nu s-au administrat probele necesare pentru a se putea stabili cu certitudine că beneficiarul, respectiv contestatorul nu mai îndeplinește condițiile legale pentru a primi pensie de invaliditate.
Așa fiind recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1435 din 21 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat de, nr.167, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex./9.04.2008
f-- Tribunalul Dâmbovița
-
- G
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
