Asigurări sociale. Decizia 430/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.430
Ședința publică din data de 26 martie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul P, împotriva sentinței civile nr.1351 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic, intimata-reclamantă, personal.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
La solicitarea curții, intimata-reclamantă învederează că se numește, nu cum din eroare a fost trecută -.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D și intimata-reclamantă declară că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic solicită admiterea recursului potrivit motivelor detaliate pe larg în cererea de recurs, modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii, iar pe fond menținerea deciziei emise de instituția ce o reprezintă.
Având cuvântul în fond intimata-reclamantă lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul promovat de Casa Județeană de Pensii
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.-/03.05.2007 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia sus menționată s-a dispus încetarea plății pensiei de urmaș începând cu data de 01.11.2000 și restituirea sumei de 2943 lei, reprezentând sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de urmaș pe perioada 01.05.2004-01.05.2007, însă această decizie este netemeinică și nelegală întrucât reclamanta îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece reclamanta nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme, motiv pentru care s-a emis decizia nr.535/02.05.2007 prin care s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă, decizie trimisă reclamantei cu confirmare de primire. În urma emiterii deciziei nr.535/02.05.2007 prin care s-au anulat deciziile medicale, a fost emisă și decizia de încetare nr.-/03.05.2007, contestată în prezenta cauză, prin care s-a stabilit și prejudiciul în sumă de 2943 lei și cum reclamanta nu a făcut dovada că a urmat toată procedura prevăzută de Legea nr.19/2000, la care s-a făcut trimitere, decizia de anulare a deciziilor medicale a rămas definitivă și d ecizia de încetare a plății pensiei, fiind un accesoriu al acesteia, nu mai poate suporta modificări.
Aceeași pârâtă a depus la data de 12.12.2007 și note de ședință prin care a invocat excepția tardivității introducerii contestației, întrucât decizia a fost primită de reclamantă la data de 28.05.2007, iar contestația a fost formulată de aceasta cu depășirea termenului de 45 zile prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000.
Pe fondul cauzei, s-a mai învederat că deciziile nr.535/02.05.2007 și respectiv -/03.05.2007 au fost emise în mod corect și legal în raport de prevederile art.41 capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, care statuează că deciziile (medicale) rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, ce le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS, invocându-se nota de constatare nr.19489/02.05.2007 a Direcției audit Intern și Control a CNPAS, în baza căreia s-a procedat la anularea deciziilor medicale de încadrare în grad de invaliditate de către medicul expert de la
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la solicitarea ambelor părți, prin sentința civilă nr.1351 din 12 decembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtă și a admis în parte contestația formulată de reclamantă anulând în parte decizia nr.-/03.05.2007 emisă de pârâtă, numai în ceea ce privește recuperarea sumei încasate de reclamantă pe perioada 01.05.2004-01.05.2007, menținând restul dispozițiilor deciziei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtă, că aceasta este neîntemeiată deoarece decizia contestată a fost primită de către reclamantă, conform dovezii de la dosar, la data de 28.05.2007, iar contestația a fost introduă la instanță la data de 03.07.2007, în termenul de 45 de zile prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000.
Cât privește fondul cauzei, s-a reținut de către prima instanță că s-a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă de la Cabinetul Medical M, de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale- Direcția de Audit Intern și Control.
Controlul a avut loc în baza HG nr.13/08.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art.39 din Ordinul nr.340/2001, constatându-se deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară, precum și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
Totodată, s-a arătat că, în mod cert, CNPAS, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, în baza art.39 din Ordinul nr.340/2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive întrucât decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Astfel, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală, se pot emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Drept urmare, instanța a admis în parte contestația și a anulat în parte decizia nr.-/03.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, numai în ceea ce privește recuperarea sumei încasate pe perioada 2004-2007, menținând restul dispozițiilor deciziei.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod eronat prima instanță a reținut că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat dispozițiile art. 39 din Ordinul 340/2001, iar nu dispozițiile art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, conform cărora deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate ca urmare a notei de constatare a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control, având nr.19489/02.05.2007, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertizare medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
S-a mai învederat că instanța nu a cercetat cu atenție fondul cauzei și nu a pus în discuție administrarea de probe, încălcându-se prevederile legale întrucât decizia de încetare a pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate necuvenit a avut la bază decizia nr.535/02.05.2007, de anulare a deciziilor medicale asupra capacității de muncă și această decizie putea fi contestată, potrivit art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, în termen de 30 de zile, la casa teritorială de pensii, urmând a se emite o decizie sau un răspuns în ceea ce privește contestația, care putea fi contestat la instanța competentă în termen de 30 de zile de la comunicare, reclamanta neurmând această procedură și necontestând răspunsul la instanța judecătorească, situație în care decizia de anulare asupra capacității de muncă a rămas definitivă.
În acest context, susține recurenta, în mod eronat s-a anulat în parte decizia de incetare a pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate necuvenit, care a fost emisă în baza unei decizii definitive.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei și prezentă fiind în instanță la termenul din 26 martie 2008, arătat că lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește soluționarea recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.535/02.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă emise pentru intimata reclamantă, expres indicate în cuprinsul deciziei, reținându-se că acestea au fost emise fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Împotriva acestei decizii intimata-reclamantă s-a adresat cu contestație, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, la Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, care i-a transmis răspunsul nr.1266/18.06.2007 potrivit căruia deciziile de acordare și menținere a gradului de invaliditate au fost eliberate în lipsa derulării procedurii de expertizare și de revizuire medicală, situație în care s-a consemnat că rămân valabile elementele deciziei nr.535/02.05.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală M, iar instanța de fond a admis numai în parte contestația, practic, pe considerentul că decizia nr.535/02.05.2007 a rămas definitivă, fără ca reclamanta să declare recurs împotriva sentinței instanței de fond, cale de atac ce a fost promovată numai de pârâtă.
La numai o zi de la emiterea deciziei nr.535/02.05.2007, și fără a se aștepta ca această decizie să rămână definitivă, prin epuizarea căilor de atac expres prevăzute de art.56 din Legea nr.19/2000, prin decizia nr.-/03.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D s-a dispus, având în vedere decizia de anulare nr.535/02.05.2007, încetarea plății pensiei intimatei reclamante începând cu data de 01.11.2000, precum și recuperarea sumei de 2943 lei de la aceasta, reținându-se că este o sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.05.2004-01.05.2007.
În cuprinsul deciziei nr.535/02.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D- Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.19489/02.05.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr. 19489/02.05.2007 (filele 18-20 dosar fond), a fost efectuat un control, în baza Nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001 al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor, așa cum justificat a concluzionat și prima instanță, iar nu retroactiv, astfel cum a procedat în mod greșit recurenta.
Cum reclamanta nu declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, prin care i-a fost admisă în parte contestația și având în vedere considerentele ce preced, soluția tribunalului apare ca fiind legală și temeinică, neputându-se reține critica potrivit căreia instanța nu ar fi cercetat cu atenție fondul cauzei.
Sentința atacată se bazează pe probele cu înscrisuri, ce au fost administrate în cauză la solicitarea ambelor părți și deși se susține că instanța nu a pus în discuție administrarea de probe, nu se face trimitere la nicio altă probă care să fi fost pertinentă și concludentă cauzei, a cărei administrare să fi fost cerută de către recurentă.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident niciunul din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul P, împotriva sentinței civile nr.1351 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./23.04.2008
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
