Asigurări sociale. Decizia 433/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.433
Ședința publică din data de 26 martie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în comuna, județul D, împotriva sentinței civile nr.1339 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-contestator, personal, pentru intimata Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Recurentul-contestator și consilier juridic pentru intimata Casa Județeană de Pensii D declară că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond recurentul-contestator solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu se face vinovat de neregulile constatate în activitatea celor care aveau obligația să respecte procedura de revizuire medicală. Depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul în fond intimata Casa Județeană de Pensii D, prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, anularea deciziei nr.613/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin decizia sus menționată s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă nr.142/28.03.2000, 971/25.03.2002,
2704/30.07.2002, 263/11.07.2003, 3143/12.07.2004, 3091/26.07.2005, 2624/11.07.2006 privind încadrarea contestatorului într-un grad de invaliditate, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege.
S-a mai arătat de către contestator că în baza deciziei nr.613/02.05.2007 s-a emis o decizie de încetare a plății pensiei de invaliditate a acestuia, având nr.21803/10.05.2007, imputându-se contestatorului și suma de 11.918 lei, învederându-se în continuare de către contestator faptul că a contestat și această decizie în instanță, iar pe cale administrativă a contestat, în prealabil, decizia nr.613/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, însă prin răspunsul nr.940/2007 i s-a comunicat menținerea deciziei.
Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii contestației, solicitând respingerea acesteia ca tardiv introdusă și excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de care s-a cerut respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Referitor la excepția inadmisibilității, s-a susținut că petentul nu a urmat procedura expres prevăzută de lege pentru contestarea deciziei nr.613/02.05.2007, la care s-a făcut trimitere, acesta contestând direct la instanța judecătorească decizia nr.613/02.05.2007, iar în ceea ce privește excepția tardivității, s-a susținut că petentul a contestat decizia respectivă cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, termen ce se calculează de la comunicarea deciziei către contestator, care a avut loc la data de 18.05.2007.
Pentru situația în care instanța apreciază că s-a contestat răspunsul primit, intimata a arătat că și în acest caz contestația a fost promovată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că deciziile asupra capacității de muncă emise contestatorului au fost anulate pentru nerespectarea procedurii de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale, constatată prin nota de control nr.19434/27.04.2007 întocmită de Direcția audit Intern și Control din cadrul
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la solicitarea ambelor părți, prin sentința civilă nr.1339 din 11 decembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția tardivității contestației invocată de intimată și a respins ca tardiv formulată contestația.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr.613/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă eliberate contestatorului, ce au fost expres indicate, iar ca urmare a contestării deciziei, prin adresa nr.940/12.06.2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, s-a comunicat menținerea deciziei respective.
S-a mai reținut de către instanța de fond că din dovezile de comunicare prin poștă rezultă că decizia contestată a fost primită de către contestator la data de 16.05.2007, iar adresa nr.940/2007 a fost primită de acesta la data de 21.06.2007.
De asemenea, s-a arătat de către tribunal că potrivit dispozițiilor art.40 din Ordinul nr.340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevderilor Legii nr.19/2000, decizia emisă de medicul expert al asigurărilor sociale, de soluționare a
contestației cu privire la gradul de invaliditate, poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, fiindu-i comunicat contestatorului modul de soluționare a contestației împotriva deciziei la data de 21.06.2007, însă contestația acestuia a fost înregistrată la instanța de judecată la data de 23.10.2007, după împlinirea termenului de 30 de zile.
Împotriva sentinței primei instanțe contestatorul a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Arată recurentul că este susținerea intimatei- pârâte în sensul că nu a urmat procedura prevăzută de art.56 slin.2 din Legea nr.19/2000, întrucât prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada că a contestat mai întâi, pe cale administrativă, decizia nr.613/02.05.2007 prin care i-au fost anulate deciziile asupra capacității de muncă, iar prin adresa nr.940/12.06.2007 i s-a comunicat că deciziile respective au fost eliberate în lipsa derulării procedurii de revizuire medicală și că documentația pentru stabilirea gradului de invaliditate nu îndeplinește condițiile legale pentru încadrarea într-un grad de invaliditate.
Se susține în continuare de către recurent că în finalul adresei comunicată acestuia s-a afirmat că anularea deciziilor respective nu a avut la bază criterii medicale, fiind vorba de aspecte ce țin de procedura de revizuire, care nu-i sunt imputabile recurentului, iar în cuprinsul adresei nu este menționat dacă are dreptul la vreo cale de atac și nici nu se indică această cale și termenul de contestare.
Se mai arată că în mod greșit instanța de fond a admis excepția tardivității introducerii contestației invocată de intimată și nu a dat posibilitatea recurentului de a combate această excepție, neavând în vedere faptul că din confimările de primire depuse la dosar reiese că acestea nu sunt semnate de el, nu rezultă indubitabil că documentul ce i s-a comunicat este adresa nr.940/12.06.2007, neputând să primească acest document la data de 16.05.2007 din moment ce adresa a fost emisă la data de 12.06.2007, cu mult după data la care se susține că i-a fost comunicată.
De asemenea, se învederează că nu s-a avut în vedere faptul că nu există niciun temei legal în Legea nr.19/2000 și nici în Normele metodologice de aplicare a acestei legi, care să dea dreptul Oficiului de Expertiză a Capacității de Muncă să anuleze toate cele șapte decizii asupra capacității de muncă emise recurentului în intervalul 2000-2006.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, depunându-se la dosar și concluzii scrise.
Intimata Casa Județeană de Pensii D nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul contestatorului, însă reprezentată fiind în instanță, la termenul din 26 martie 2008, prin consilier juridic, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.613/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile medicale asupra capacității de muncă emise pe numele recurentului-contestator, expres enumerate în cuprinsul deciziei, pe motiv că acestea au fost eliberate fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
În conformitate cu disp.art.56 alin.1 din Legea nr.19/2000 încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, denumit medic expert al asigurărilor sociale, iar potrivit art.56 alin.2 din același act normativ, împotriva deciziei emise în condițiile alin.1 se poate face contestație la Casa Teritorială de Pensii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Respectând aceste dispoziții legale, recurentul-contestator s-a adresat în termen legal cu contestație la Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D din cadrul Casei Județene de Pensii
Art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000 stipulează că decizia casei teritoriale de pensii, dată în soluționarea contestației prev. la alin.2, poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, la instanța judecătorească competentă.
Ordinul nr.340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.19/2000 cuprinde, la rândul său, în cadrul secțiunii C, capitolul III, dispoziții detaliate referitoare la procedura contestării deciziei medicale, prevăzând că medicii experți ai asigurărilor sociale de la oficiile județene de expertiză medicală rezolvă contestația într-un anumit termen de la înregistrarea acesteia, prin emiterea unei decizii, care poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 30 de zile de la comunicare.
Intimata a încălcat dispozițiile legale sus-menționate referitoare la procedura de soluționare a contestației și nu a emis o decizie, care să poată fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la instanța judecătorească competentă, ci a comunicat recurentului-contestator doar o adresă, având nr.940/12.06.2007 (fila 9 dosar fond).
Prin adresa sus-menționată, recurentul a fost înștiințat că deciziile medicale asupra capacității de muncă, care i-au fost anulate prin decizia contestată, având nr.613/2.05.2007, au fost eliberate în lipsa derulării procedurii de revizuire medicală privind prezentarea la consultația medicală cu documentația necesară și stabilirea gradului de invaliditate de către medicul expert, încadrarea în grad de invaliditate, schimbarea și menținerea gradului de invaliditate efectuându-se pe baza unor documente neconforme pensionării, specificându-se că anularea dispusă de Cabinetul de Expertiză Medicală M prin decizia nr.613/2.05.2007 nu a avut la bază criterii medicale asupra cărora ar fi avut competența să se pronunțe medicul șef de serviciu expertiză medicală, care a semnat însă adresa de răspuns nr.940/12.06.2007.
În raport de cele mai sus arătate, este evident că nu se poate imputa recurentului că nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000, așa cum a concluzionat prima instanță prin sentința atacată în recursul de față, termenul respectiv fiind aplicabil în cazul contestării unei decizii emise conform dispozițiilor legale, intimata Casa Județeană de Pensii D prevalându-se, practic, de propria culpă în susținerea excepției tardivității formulării contestației, care în mod greșit fost admisă de tribunal, cu consecința respingerii ca tardive a contestației și nesoluționării pricinii pe fond.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2,3 și 5 Cod pr.civilă va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul, domiciliat în comuna, județul D, împotriva sentinței civile nr.1339 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D și în consecință:
Casează sus menționata sentință și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./3.ex./22.04.2008
Dosar fond - -- Tribunalul Dâmbovița
Judecători fond- G -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
