Asigurări sociale. Decizia 52/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 52
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1314 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în G,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns pentru recurenta-pârâtă consilier juridic, în baza delegației nr. 89/18.01.2010, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței, că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, s-a depus notă de ședință din partea intimatului-reclamant prin care solicită judecata cauzei și în lipsă.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Arată că în mod corect și legal a fost recalculată pensia avându-se în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor
dosarului reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată să-i emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă conform dispozițiilor OUG nr.4/2005, în care la stabilirea punctajului anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cu adăugarea perioadei lucrate conform actelor depuse.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este pensionar pentru limită de vârstă în conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977, potrivit deciziei nr. -/3.06.1999, pensia sa intrând în procesul de recalculare prevăzut de HG nr. 1550/2004, HG nr.733/2005 și se încadrează în categoria pensiilor cărora li se aplică recalcularea conform dispozițiilor OUG nr.4/2005.
În conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977 stagiul complet de cotizare utilizat este de 20 de ani și nu de 30 de ani cum în mod eronat a stabilit pârâta în decizia emisă.
Reclamantul a precizat că la data pensionării avea o vechime în grupa I de muncă de 13 ani, 2 luni și 13 zile și că după ce a depus adeverințe din care reiese că în perioada 01.07.1990-15.04.1998 a lucrat în grupa I de muncă i s-a recalculat pensia la data de 31.05.2007, rezultând o vechime de 21 de ani în grupa
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 3/1977, ale Legii nr. 19/2000, ale HG nr. 1950/2004 și OUG nr. 4/2005 și s-au anexat în copie: decizia nr. -/03.06.1999, adeverința nr. 97/20.02.2007, adeverința nr. 247/18.04.2005, procesul verbal nr.1433/10.03.2005, decizia nr. -/26.05.2008 de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă(filele 6-11).
Pârâta Casa Județeană de Pensii D, fiind legal citată, a depus întâmpinare(filele 17-19) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât în conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, astfel că drepturile reclamantului au fost calculate în mod corect și legal.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1314 pronunțată la 11 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea obligând pârâta să recalculeze pensia reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul este pensionar pentru limită de vârstă din anul 1999, conform deciziei nr. -/3.06.1999 emisă de Casa Județeană de Pensii D în care se menționează ca perioadă lucrată în grupa I de muncă este de13 ani, 2 luni și 13 zile.
Tribunalul a mai reținut că potrivit adeverinței nr. 2471/18.04.2005 emisă de SC SA G și tabelului cu salariații care au beneficiat de încadrare retroactivă în grupa I de muncă (fila 9) reclamantul a lucrat în grupa I de muncă în perioada 01.07.1990-15.04.1998.
Din cumularea perioadei prevăzute în decizia de pensionare nr. nr.-/3.06.1999, respectiv 13 ani, 2 luni și 13 zile și a perioadei de 7 ani și 10 luni prevăzută de adeverința emisă de SC SA reiese că reclamantul a lucrat o perioadă de 21 de ani în grupa I de muncă.
În temeiul art.2 alin.3 din HG nr.1550/2004 privind operațiunile de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977- 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, aceste principii desprinzându-se din interpretarea disp.art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000, în același sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 40/22.09.2008 publicata in MO nr. 334/20.05.2009.
În art. 14 din Legea nr.3/1977 se menționează că pentru o activitate desfășurată în grupa I de muncă de cel puțin de 20 de ani stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, reclamantul încadrându-se în aceste dispoziții legale, motiv pentru care acțiunea fost admisă în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică în sensul disp.art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
Recurenta, reluând apărările de la instanța de fond a susținut că în mod greșit a fost admisă cererea reclamantului întrucât potrivit art.2 din anexa HG nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediul anual îl reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, se arată că în cazul contestatorului, drepturile de pensie s-au deschis în anul 1993, când era în vigoare Legea nr.3/1997, stagiul complet de cotizare fiind cel reglementat de acest act normativ, iar potrivit art.8 din Legea nr.3/1977, stagiul complet de cotizare era de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
Potrivit Normelor Tehnice date în aplicarea unitară a prevederilor HG nr.1550/2004, în situația pensiilor de limită de vârstă stabilite în perioada cuprinsă între 1.07.1977 și 31.03.2001 inclusiv, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 25 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați.
Totodată, s-a mai arătat că există acte normative care prevăd condiții specifice de pensionare pentru anumite categorii de persoane, iar pentru aceste categorii, la recalcularea pensiilor, se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu, stagiul de cotizare prevăzut de aceste legi speciale, ceea ce nu este cazul reclamantului.
De asemenea, s-a arătat că în ceea ce privește perioada lucrată în grupa I de muncă, legiuitorul a considerat că aceasta trebuie remunerată diferit, apărând în aceste condiții OUG nr.100/2008, de modificare a Legii nr.19/2000, care prevede un număr suplimentar de puncte pentru perioada lucrată în condițiile grupei I sau II de muncă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii și menținerii deciziei emise de recurentă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce succed:
Reclamantului, pensionar pentru limită de vârstă, i-a fost recalculată pensia, ultima dată la 26 mai 2008, prin decizia nr.- din 26 mai 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii D (fila 10).
Împotriva acestei decizii, potrivit art.87 din Legea pensiilor nr.19/2000, reclamantul avea drept de contestație la instanța competentă în termen de 45 zile de la comunicare.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada datei la care această decizie a fost comunicată reclamantului, prezenta acțiune care constituie în realitate o contestație a actului emis de pârâtă, a fost considerată ca fiind exercitată în termenul legal, deși instanța de fond avea obligația legală de a-i verifica natura juridică și a stabili în raport de aceasta, calitatea părților și procedura aplicabilă.
Astfel, potrivit art. 95 alin.2 și art.169 alin.2 din legea nr.19/2000, cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.
În egală măsură, posibilitatea legală de contestare și a deciziilor de recalculare a pensiei reprezintă una din componentele dreptului de acces la justiție, prevăzut și garantat de art.21 alin.1 și 2 din Constituția României și de art.6 prf.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind edictat în favoarea cetățenilor pentru neîngrăditul exercițiu al dreptului lor de a se adresa instanțelor judecătorești.
Drept urmare, natura juridică a acțiunii reclamantului nu este aceea a unei obligații de a face iar instanța de fond avea obligația prevăzută de art.129 alin.4 cod pr.civ. să o califice corect, fiind de netăgăduit că orice eroare modificare sau schimbare intervenită în decizia de pensionare inițială ori în cele emise ulterior pensionării sub aspectul modalității de calcul, a cuantumului sau plății efective a drepturilor din pensie, inclusiv urmare prezentării unor noi acte doveditoare referitoare la vechime și perioadele de muncă și cotizare pot fi supuse controlului de legalitate și temeinicie al instanțelor de judecată prin intermediul contestației la care asiguratul are dreptul în termen de 45 zile de la comunicarea respectivei decizii.
Curtea constată însă că pârâta, la rândul său, avea dreptul de a se apăra invocând excepția tardivității depunerii contestației, pe care nu l-a exercitat.
În aceste circumstanțe, Curtea va analiza soluția primei instanțe în fondul său, reținând că aceasta a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii, fiind incident astfel cazul de recurs prev. de art.304, pct.9 cod pr.civ.
Prin Decizia în interesul legii nr.40 din 22 septembrie 2008 Secțiilor Unite ale ICCJ s-a decis că ispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
În considerentele acesteia s-a arătat că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 stagiul de cotizare, în vederea determinării punctajului mediu, este cel prevăzut de legea în vigoare la data pensionării.
În acest sens, instanța supremă a reținut că, pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual, astfel cum se dispune prin art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004.
Potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.
De asemenea, alin. (3) al aceluiași articol prevede că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Ca atare, este lipsită de relevanță împrejurarea că, potrivit dispozițiilor art. 43 și art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, stagiul de cotizare complet a fost stabilit la 20 de ani pentru aceste grupe de muncă.
Prin aceeași decizie, care este obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, s-a mai constatat că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977 iar prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare (art. 3 din normele metodologice).
Numai asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare și este stabilit de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
În raport de această dezlegare, Curtea constată că soluția primei instanțe este greșită fiindcă reclamantul căruia i s-a deschis dreptul la pensie în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, nu și-a desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, pentru care sunt incidente acte normative cu caracter special((zona I și II de radiații, persoanele cu handicap, personalul navigant și cel artistic) și drept urmare a beneficiat de dispozițiile Legii nr.3/1977 în sensul facilităților acordate de acest act normativ persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă adică:
- acordarea sporului de grupă și
- posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
ajorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare și respectiv reducerea acestuia la 20 ani, pe care a reclamat-o intimatul, iar prima instanță a considerat-o îndreptățită, nu este un beneficiu pe care Legea nr.3/1977 l-a acordat decât categoriilor socio-profesionale arătate în actele normative cu caracter special, astfel cum au fost nominalizate de recurentă(fila 18 dosar fond) și în care nu se încadrează reclamantul care a lucrat ca mecanic la fostul P și apoi ca tehnician la SC SA așa cum rezultă din adeverințele depuse la filele 7-8 dosar fond) iar pentru această activitate desfășurată în grupa I de muncă i-a fost stabilit atât sporul de grupă cât și dreptul de a se pensiona înaintea împlinirii vârstei standard, având în vedere că este născut la data de 20 februarie 1947 (fila 6 dosar fond).
În aceste circumstanțe, Decizia în interesul legii nr.40/2008 a ICCJ a fost greșit interpretată și aplicată de prima instanță, ceea ce impune admiterea recursului, conform art.312 cod pr.civ. și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1314 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în G,-, județul D și în consecință:
Modifică în tot sentința și rejudecând în fond acțiunea o respinge ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 19 ianuarie 2010, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
red.
tehnored.VS
4 ex. /2010-02-15
Trib.D nr-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
