Asigurări sociale. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 54
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna, sat R, județul D, împotriva sentinței civile nr.1915 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,- A, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul-reclamant personal asistat de avocat din cadrul Baroului D, în baza împuternicirii avocațiale nr. 6/18/01.2010, intimata-pârâtă reprezentată consilier juridic, în baza delegației nr. 84/18.01.2010.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței ca fiind nelegală și netemeinică și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Consideră că sentința pronunțată la fond este nelegală și netemeinică deoarece în opina sa această autoritate de lucru judecat nu funcționează pentru toate situațiile.
Mai arată că alte principii sunt prioritare atâta timp cât multe persoane au beneficiat de această practică judiciară și nu se poate ca unii să beneficieze și alții nu motiv pentru care consideră că se impune casarea acestei sentințe. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece în mod corect și legal instanța de fond a apreciat că este autoritate de lucru judecat între cele două litigii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 2857/120/26.06.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii D pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform disp. OUG 4/2005 în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, la plata diferențelor dintre pensia cuvenită de la 26.06.2006 și pensia încasată și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă în conformitate cu prevederile Legii 3/1977, drepturile inițiale de pensie fiindu-i stabilite prin decizia nr.-/22.02.2001 emisă de Oficiul de Pensii
A mai arătat acesta că, fiind o pensie stabilită anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000, pensia sa a intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG 1550/2004, HG 733/2005 și se încadrează în categoria pensiilor cărora li se aplică recalcularea conform dispozițiilor OUG 4/2005.
Reclamantul a apreciat că, în conformitate cu Legea nr. 3/1977 stagiul complet de cotizare utilizat este de 20 de ani și nu 30 așa cum a fost stabilit prin buletinul de calcul nr.-/18.10.2005, ce a stat la baza deciziei nr.-/06.12.2007 emisă conform disp. OUG 4/2005, având în vedere că reclamantul are o vechime în muncă de 41 de ani, 6 luni și 6 zile din care în grupa I de muncă 24 de ani, 8 luni și 5 zile, iar în grupa a treia de muncă 3 ani, 6 luni și 10 zile.
A susținut că la recalcularea pensiei trebuiau avute în vedere condițiile de stagiu și vârstă prevăzute de legea 3/1977 rezultă și din prevederile HG 1550/2004, care confirmă faptul că stagiul de cotizare ce trebuie reținut este de 20 de ani și nu 30 de ani.
Pârâta Casa Județeană de Pensii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat, respingerea contestației, arătând că, în fapt, reclamantul prin cererea ce a constituit obiectul dosarului nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovițaa chemat în judecată pe pârâtă pentru aceleași aspecte, cererea fiind respinsă prin sentința civilă nr.2138/11.12.2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului la Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în cazul reclamantului ale cărui drepturi de pensie s-au deschis în anul 2001, moment la care era în vigoare Legea nr.3/1977, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Lege 3/1977. Conform prevederilor art.8 din Legea 3/1977 stagiul complet de cotizare era de 30 de ani pentru bărbați conform normelor tehnice nr.5388/16.11.2004.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1915 din 29.10.2009, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat că prin decizia nr.-/06.12.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, petentului i s-a calculat pensie pentru limită de vârstă, în conformitate cu dispozițiile Legii 2/1995, în valoare de 424 lei.
Întrucât pensia astfel calculată este mai mică decât cea stabilită anterior, în sumă de 657 lei, s-a menținut în plată această din urma pensie, până la momentul la care noua pensie va ajunge la nivelul pensiei anterioare.
Mai arată instanța de fond că autoritatea de lucru judecat ca excepție de fond, peremptorie și absolută prevăzută de disp.art.166 Cod pr.civilă și ca prezumție legală absolută și irefragabilă, prev. de art.1201 Cod civil. presupune o triplă identitate de părți, obiect și cauză.
În prezenta cerere s-a formulat cerere privind recalcularea pensiei de asigurări sociale conform Legii 3/1977 stagiul complet de cotizare fiind de 20 de ani și nu de 30 de ani, în drept fiind invocate Legea 19/2000, Legea 3/1977, HG 1550/2004, OUG 4/2005 și decizia nr.40/22.09.2008.
Prin decizia civilă nr.2138/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, a fost soluționat irevocabil un alt litigiu între aceleași părți, având ca obiect recalcularea aceleași pensii de asigurări sociale, conform OUG 4/2005, acțiunea fiind respinsă.
Cu privire la identitatea de părți, în practica judiciară se are în vedere prezența lor juridică, iar nu fizică astfel încât această condiție este îndeplinită ambele părți figurând și în dosarul de față, în aceleași calități.
Și cu privire la obiectul acțiunii, prima instanță a apreciat că există identitate deoarece în ambele litigii se solicită recalcularea aceleași pensii, în temeiul acelorași dispoziții legale și, mai mult chiar, pe baza acelorași motive.
Referitor la identitatea de cauză, ca ansamblu de împrejurări și motive ce determină partea să acționeze în justiție, tribunalul a constatat că și această condiție este îndeplinită, în ambele litigii cauza fiind presupusa calculare eronată a pensiei în raport de un stagiu de cotizare de 30 de ani, în loc de 20 de ani.
De altfel, și temeiul juridic al acțiunii este identic, reclamantul întemeindu-și pretențiile pe aceleași acte normative.
În ceea ce privește decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de ICCJ intr-un recurs în interesul legii, tribunalul a reținut că scopul deciziilor în interesul legii este acela de a asigura o interpretare și aplicare unitară a dispozițiilor legale, ce au fost interpretate diferit în practica instanțelor judecătorești. Prin pronunțarea unei asemenea decizii, nu se adaugă la lege, instanța supremă dând doar îndrumări în vederea aplicării unitare a legii.
Faptul că de la momentul pronunțării sentinței, în raport de care pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat, și până la introducerea acestei acțiuni, s-a pronunțat decizia amintită cu privire la modul de interpretare a dispozițiilor referitoare la durata stagiului complet de cotizare, nu este o împrejurare de natură a schimba cauza acțiunii sau împrejurările de fapt ale speței.
Decizia ICCJ nu poate constitui cauza, în sensul definit mai sus, pentru care reclamantul s-a adresat instanțelor judecătorești, cauza fiind de fapt nemulțumirea sa cu privire la modul de calcul al pensiei, efectuat de pârâtă.
Prin pronunțarea acestei decizii nu înseamnă că s-au schimbat împrejurările de fapt ale litigiului, ceea ce s-a schimbat de la momentul pronunțării primei sentințe, până la acest moment, fiind modul de interpretare a dispozițiilor legale.
Aceasta nu înseamnă însă că se pot anihila efectele autorității de lucru judecat pentru că, în caz contrar, ar putea fi afectată securitatea raporturilor juridice, părțile unui litigiu definitiv soluționat, având posibilitatea ca ori de câte ori ICCJ pronunță o decizie în interesul legii în privința unor aspecte care le interesează să se poată adresa din nou, instanțelor judecătorești pentru ca, în baza acestei decizii, să primească o altă soluție decât cea inițială.
Pentru considerentele sus-arătate, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Astfel, arată recurentul că în mod greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat deoarece decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de ICCJ are putere de lege de la care instanțele nu pot deroga, tribunalul neținând cont de ea întrucât nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
Mai arată că instanța era însă obligată să soluționeze fondul cauzei raportat la măsurile dispuse prin decizia pronunțată de ÎCCJ, care este asimilată normelor imperative de drept, având astfel putere de lege, situație în care, în opinia recurentului, nu se mai află în prezența autorității de lucru judecat, nemaiexistând tripla identitate de părți, obiect și cauză, în concret fiind vorba de o altă cauză și anume cea determinată de decizia 40/2008.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii D la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform disp. OUG 4/2005 în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, la plata diferențelor dintre pensia cuvenită de la 26.06.2006 și pensia încasată și la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea, reținând că prin decizia civilă nr.2138/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, a fost soluționat irevocabil un alt litigiu între aceleași părți, având ca obiect recalcularea aceleași pensii de asigurări sociale, conform OUG 4/2005, acțiunea fiind respinsă.
Potrivit art. 1201 civ. "este lucru judecat atunci cand a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Din punct de vedere al efectului negativ al puterii de lucru judecat, care împiedică reeditatarea aceleiași hotărâri, potrivit art. 1201 cod civil și art. 166 proc. civ. conținutul primei hotărâri va fi comparat cu obiecul, cauza și părțile celei de a doua cereri și, în cazul în care se constată tripla identitate, instanța, neavând căderea să se pronunțe cu privire la niciun aspect al pricinii, urmează a da o hotărâre de respingere a cererii, exclusiv în temeiul excepției peremptorii și absolute a puterii de lucru judecat.
Recurentul -reclamant nu a contestat faptul existenței identității de părți și obiect între prezenta cauză și cauza ce a facut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Dâmbovița în care s-a pronunțat decizia civilă nr.2138/11.12.2008, dar a susținut că nu există putere de lucru judecat întrucât prezentul dosar are o altă cauză, respectiv cea determinată de pronunțarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 40/22.09.2008.
Curtea apreciază că în materia puterii de lucru judecat, prin cauză se înțelege faptul juridic sau material care constituie temeiul direct și imediat al dreptului subiectiv ce urmează a fi valorificat. Ori este evident că ambele cereri au fost întemeiate pe aceeași cauză, respectiv dispozițiile legale din Legea nr. 3/1977 care reglementează stagiul complet de cotizare pentru persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, dispoziții care, în opinia recurentului, prevăd un stagiu de cotizare de numai 20 de ani, și nu 30 de ani, cum în mod greșit a calculat intimata.
Nici pronunțarea deciziei în interesul legii invocată nu este de natură să modifice cauza juridică a acțiunii și să conducă la respingerea excepției puterii de lucru judecat invocată, întrucât, în plus față de motivele invocate de instanța de fond, decizia în interesul legii nr. 40/22.09.2008 exista și la momentul judecării primei cauze, judecata fiind finalizată prin respingerea recursului la data de 10.03.2009, Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna, sat R, județul D, împotriva sentinței civile nr.1915 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,- A, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
/FA
2 ex.- 11.02.2010
Trib. nr-
,
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
