Asigurări sociale. Decizia 584/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 584
Ședința publică din data de 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Ana Roxana Tudose
JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Maria Stoicescu Adriana
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaCasa Județeană de Pensii D,cu sediul în Târgoviște,str. - -, nr. 1A, jud. D, împotriva sentinței civile nr.87 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în com. G,Săcuieni, . G, nr. 122, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta -pârâtă Casa Județeană de Pensii D, prin consilier juridic și intimatul-reclamant, personal.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care:
Părțile prezente, pe rând, având cuvântul, învederează instanței că nu au alte cereri de formulat și excepții de invocat în cauză, sens în care solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că în prezenta cauză nu se formulează alte cereri și nu se invocă alte excepții și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul respingerii acțiunii și menținerii deciziei emise de către instituția recurentă, potrivit motivelor de recurs.
Intimatul-reclamant, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița sub nr-, contestatorul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, să se dispună anularea deciziei nr.179 din 20.04.2007 emisă de M, în baza căreia i-au fost anulate deciziile asupra capacității de muncă și s-a emis decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate, fiindu-i imputată suma de 9430 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate, întrucât nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare, situație de care contestatorul nu se consideră responsabil, de fiecare dată el s-a prezentat cu actele originale emise de medicii de specialitate, iar pensia a fost încasată în mod legal.
La termenul din 13 ianuarie 2009 contestatorul a precizat că înțelege să conteste și decizia nr.- din 25 aprilie 2007 emisă de către intimată, prin care i-a fost imputată suma de 9430 lei, reprezentând suma încasată cu titlu de pensie de invaliditate.
Prin întâmpinarea formulată de către intimată, s-a invocat excepția tardivității contestației, întrucât aceasta a fost depusă cu mult peste termenul de 30 de zile, precum și excepția inadmisibilității contestației, întrucât nu a contestat în instanță și adresa prin care i s-a respins contestația, atacând doar decizia de anulare a deciziilor medicale.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința civilă nr. 87 din 13.01.2009, prin care a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității invocate de către intimată, a admis contestația promovată de, a anulat decizia nr.179 din 20.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, precum și decizia nr. - din 25.04.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această soluție, a reținut prima instanță că adresa nr. 662 din 31.05.2007 nu îmbracă forma cerută de lege, a unei decizii, nu indică unde poate fi contestată și în ce termen, astfel că nu se pune problema nerespectării termenului de 15 zile, în care trebuia formulată contestația, iar excepția tardivității nu este întemeiată, nefiind întemeiată nici excepția inadmisibilității, ce reprezintă o apărare de fond.
În ceea ce privește decizia emisă de CJP D, s-a reținut că prin aceasta au fost anulate deciziile asupra capacității de muncă emise în favoarea contestatorului, iar, după numai 5 zile de la emiterea deciziei nr.179 din 20.04.2007, fără a se respecta termenul legal de contestare a acesteia, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a contestatorului începând cu 1 mai 2004 și recuperarea sumei încasate necuvenit cu acest titlu, în cuantum de 9430 lei, încălcându-se prevederile art. 56 din Legea nr.19/2000. S-a mai reținut de instanța de fond că nu au fost respectate nici prevederile art. 56 alin.3 din același act normativ, potrivit cărora trebuia solicitat avizul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, numai după emiterea unui astfel de abuz putându-se emite o decizie și nu o adresă, cum, de altfel, s-a procedat, nefiind respectate nici dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul 340/2001, ce stabilesc că deciziile emise de oficiile de expertiză, în urma unui autocontrol, se aplică de la data emiterii, neputându-se anula deciziile de încadrare în grad de invaliditate anterioare, așa cum s-a procedat.
De asemenea, s-a concluzionat că anularea deciziilor nu a avut la bază motive medicale, ci motive de procedură, faptul că ar fi fost emise în baza unor documente și înscrisuri neconforme, întocmite de asistenta medicală de la Cabinetul de expertiză medicală, fără a exista vreo culpă în sarcina contestatorului, nu îi este imputabilă acestuia, dovada prezentării la consultația medicală nu trebuia produsă de, care, fiind beneficiarul unei pensii de invaliditate, se prezumă că a parcurs toate etapele prevăzute de lege.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs intimata, criticând sentința nr.87 din 13.01.2009, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond, respingerea contestației și menținerea deciziilor emise de recurentă, ca fiind legale și temeinice.
În motivarea recursului, s-a arătat că, în mod eronat, instanța de fond a respins cererea de suspendare a judecății cauzei, în condițiile în care erau incidente dispozițiile art. 244 pr.civilă, împotriva asistentei medicale de la M dispunându-se începerea urmăririi penale.
S-a mai susținut că Tribunalul Dâmbovițaa reținut, în mod eronat, că la baza emiterii deciziilor au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr.340/2001, temeiul de drept al anulării fiind reprezentat de art. 41 Capitolul III, Secțiunea C din același ordin, ce prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS, recurenta procedând în mod corect la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS nr. 19163 din 26.04.2007, prin care s-au constatat anumite erori, în ceea ce privește procedura de expertizare medicală, existând posibilitatea legală ca unitatea de expertiză medicală să revizuiască deciziile definitive.
Recurenta a mai învederat că documentele depuse de reclamant la dosarul cauzei nu au fost analizate de medicul specialist în expertizare medicală, cum rezultă din nota de constatare, nu a fost expertizat de medicul specialist, cum rezultă și din nota de relații a acestui medic, iar consultarea obligatorie a B, cum a reținut instanța de fond, nu este prevăzută de lege cu acest caracter, ci cu caracter consultativ.
De asemenea, s-a susținut de recurentă că anularea deciziei de încetare a pensiei de invaliditate a fost emisă în mod corect de această instituție, în conformitate cu art. 91 alin.1 lit.b din Legea nr.19/2000.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și art. 3041.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Prin decizia nr.179 din 20.04.2007 emisă de către recurentă s-a dispus anularea deciziilor nr.227 din 4.02.2003, nr. 658 din 17.02.2004, nr. 864 din 22.02.2005, nr. 834 din 24.02.2006 emise pentru reclamantul-intimat, întrucât au fost eliberate fără a se respecta procedura de expertizare medicală și încadrarea într-un grad de invaliditate a acestei persoane, iar, prin decizia nr. - din 25.04.2007, aceeași instituție a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatului, cu consecința recuperării sumei încasate cu titlu de pensie de invaliditate, în cuantum de 9430 lei, aferentă perioadei 1 mai 2004 - 1 mai 2007.
Intimatul-reclamant a promovat contestație împotriva deciziei nr.179 din 20.04.2007, ce a fost respinsă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, prin adresa nr.662 din 31.03.2007, constatându-se că nu există documente conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate, fără ca recurenta să emită o decizie în acest sens.
Deciziile de încadrare în grad de invaliditate a contestatorului au fost anulate de către intimată, în urma controlului efectuat în baza secțiunii C pct.III art. 39 din Ordinul nr.340/2001, constatându-se anumite deficiențe, concluzionându-se că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Astfel, în mod corect, a constatat prima instanță că deciziile emise în baza controlului nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001 statuând că decizia emisă de Oficiul de Expertiză se aplică de la data emiterii indiferent de modul de rezolvare a autocontrolului, într-o astfel de situație recurenta pârâtă trebuia să emită noi decizii de menținere în același grad de încadrare, în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui motiv justificat de anulare a deciziilor emise, recurenta neputându-se prevala de propria culpă.
De asemenea, în mod corect a concluzionat Tribunalul Dâmbovița că nu au fost respectate dispozițiile art. 56 din Lege 19.2000, potrivit cărora împotriva deciziei nr.179 din 20.04.2007 se poate promova contestație la intimată, iar după rămânerea definitivă a unei astfel de soluții, se putea emite decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate, însă, în prezenta cauză, o astfel de decizie a fost emisă la numai 5 zile de la data celei prin care se anulaseră deciziile privind încadrarea în grad de invaliditate, respectiv la 25.04.2007.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia, în mod eronat, instanța de fond a respins cererea de suspendare a judecății cauzei, în conformitate cu art. 244 pr.civilă, Curtea constată că nu este întemeiat, întrucât, prin încheierea din 30.10.2007, în mod legal, instanța de fond a respins o astfel de cerere, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele legale, iar măsura suspendării nu este oportună. Pentru a opera suspendarea în condițiile prevăzute de art. 244 alin.1 pct.2 pr.civilă este necesar să se fi început urmărirea penală pentru o infracțiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce se va da, condiție ce este îndeplinită, conform adresei nr. 30576/2007, împotriva asistentei medicale - s-a început urmărirea penală, însă acest caz de suspendare a judecății este unul facultativ și nu obligatoriu, judecătorul apreciind asupra oportunității măsurii. În condițiile în care instanța de fond a dispus anularea deciziilor precizate mai sus pentru nerespectarea mai multor prevederi legale și fără a exista o culpă în sarcina contestatorului, împrejurarea că împotriva asistentei medicale de la Cabinetul medical M s-a început urmărirea penală, cu privire la fapte ce vizează modalitatea de obținere a deciziilor de pensionare, nu justifică măsura suspendării judecății prezentei cauze.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia temeiul legal al anulării deciziei de încadrare în grad de invaliditate a lui este art. 41 din Ordinul nr.340/2001 și nu art. 39 din același act normativ, Curtea constată că nu este fondat, întrucât deciziile emise de Oficiul de Expertiză, ca urmare a unui autocontrol efectuat, se aplică de la data emiterii lor și nu retroactiv, erorile constatate în actul de control depus la dosar nu sunt imputabile intimatului beneficiar, ci unui angajat al CJP D - Cabinetul de Expertiză Medicală M, suspectat de săvârșirea unor fapte cu caracter penal.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de recurs potrivit căruia, actele depuse de către intimat nu au fost analizate de către medicul specialist, neexistând nicio dovadă în acest sens, întrucât nu s-a făcut dovada că recurenta a solicitat lui să depună respectivele înscrisuri, iar intimatul nu s-a conformat, acesta fiind motivul pentru care au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate, Casa Județeană de Pensii D invocând propriile greșeli în aplicarea prevederilor legale și gestionarea documentelor medicale, în sarcina contestatorului neexistând obligația dovedirii împrejurării depunerii acestor documente medicale.
Nici motivul de recurs, potrivit căruia avizul de specialitate al este unul consultativ și nu obligatoriu, nu este întemeiat, întrucât, prin Ordinul nr.340/2004 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale, s-a prevăzut o anumită procedură de modificare a deciziei de stabilire a capacității de muncă, ce nu a fost respectată de către recurentă, în cadrul acestei proceduri putându-se solicita avizul de specialitate al instituției menționate mai sus, în acest sens reținându-se și de către instanța de fond, și nu cum s-a arătat de către recurentă.
Referitor la motivul de recurs, potrivit căruia emiterea deciziei de încetare a pensiei de invaliditate a fost corectă și legală, în conformitate cu dispozițiile art. 91 alin.1 lit.b din Legea 19/2000, Curtea constată că nu este fondat, decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate nr. - din 25.04.2007 este accesorie deciziei nr.179 din 20.04.2007, ce este afectată de nulitate, iar, potrivit principiului "actul accesoriu urmează soarta actului principal", sancțiunea anulării este aplicabilă și acesteia.
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Dâmbovițaa concluzionat că se impune anularea deciziei nr. 179 din 20.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M, a deciziei nr.- din 25.04.2007 emisă de către recurentă, cât și a adresei nr.662 din 31.03.2005 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, ce nu îmbracă forma unei decizii conform legii, deciziile conțin prevederi cu aplicabilitate retroactivă, care contravin dispozițiilor art. 39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001, au fost emise fără respectarea procedurii de modificare a deciziei de stabilire a capacității de muncă reglementată de art. 36-39 din același act normativ, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinice, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtaCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D,cu sediul în Târgoviște,str. - -, nr. 1A, jud. D, împotriva sentinței civile nr.87 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în com. G,Săcuieni, . G, nr. 122, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Maria Stoicescu Adriana
--- - - - -- -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./1.04.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
-,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Ana Roxana TudoseJudecători:Ana Roxana Tudose, Maria Stoicescu Adriana
