Asigurări sociale. Decizia 647/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.647
Ședința publică din data de 9 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.282 din 26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în comuna, sat Lazuri, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-contestatoare a depus la dosar întâmpinare, fila 8, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarea a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, anularea deciziei nr.1558/30.06.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Oficiul Județean de Expertiză a Capacității de Muncă D, care a menținut ca valabile dispozițiile deciziei nr.758/07.05.2007 emise de Cabinetul de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin decizia nr.758/07.05.2007 i-au fost anulate nelegal deciziile asupra capacității de muncă emise pe perioada 2002 - 2005 pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare, că a atacat această decizie la Cabinetul de Expertiză M, însă i s-a respins contestația pe motiv că anularea nu ar fi avut la bază criterii medicale, ci faptul că nu mai sunt îndeplinite condițiile legale pentru a beneficia de pensie de invaliditate.
A mai arătat contestatoarea că și-a respectat obligațiile legale și de fiecare dată i s-a eliberat o decizie corespunzător afecțiunilor de care suferă, că intimata trebuia să consulte Institutul Național de Recuperare a Capacității de Muncă și nu putea în mod unilateral să anuleze deciziile asupra capacității de muncă.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat contestația pe prevederile art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea contestației ca tardiv formulată, deoarece adresa emisă de medicul expert a fost primită la 05.07.2007, iar contestația a fost formulată peste termenul de 30 de zile.
Pe fond, intimata a arătat că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările în vigoare, decizia medicală fiind emisă în baza unor documente și înscrisuri neconforme cu realitatea întocmite de către asistenta medicală și în lipsa unei dovezi că petenta s-a prezentat personal la termenele de revizuire.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la solicitarea ambelor părți, prin sentința civilă nr.282/26.02.2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția tardivității formulării contestației invocată de intimată, a admis contestația și a anulat decizia nr.758/07.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr.758/07.05./2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă M, s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă emise contestatoarei pe perioada 2002 - 2005, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Prin decizia nr.-/15.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 8422 reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.06.2004 - 01.06.2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, fiind respinsă, deoarece comunicarea răspunsului nr.1558/30.06.2007 la contestația formulată de petentă la Cabinetul de Expertiză M, s-a făcut la data de 05.07.2007, astfel cum atestă dovada de comunicare aflată la fila 13, iar contestația a fost adresată instanței de judecată la data de 23.07.2007, în termenul de 30 de zile prevăzut de art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că urmare a controlului efectuat de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția de audit Intern și Control, control ce a avut loc în baza nr.HG13/08.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art.39 din Ordinul nr.340/2001, s-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultarea medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
A mai arătat instanța de fond că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor întrucât nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul act, precizându-se că deși s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală, suspectată că ar fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor, nu sunt indicii că petenta ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de angajată, nepronunțându-se instanța penală în legătură cu existența infracțiunii de fals material sau intelectual în înscrisuri oficiale și neanulându-se deciziile de încadrare în grade de invaliditate pe acest motiv.
S-a mai reținut că în mod cert CNPAS, prin Serviciul de audit și control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, aceasta activitate putând avea loc în baza art.39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001, invocat de intimată în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive.
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se putea emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, pentru trecut, anularea deciziilor neputând avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
S-a mai arătat că în conformitate cu art.56 alin.6 din Legea nr.19/2000, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă, astfel că deciziile asupra capacității de muncă emise anterior deciziei nr.758/07.05.2007 au devenit definitive, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, anularea lor fiind posibilă numai în condițiile expres prevăzute de lege, dispozițiile Legii nr.19/2000 și ale Ordinului nr.340/2001 neprevăzând modalitatea de anulare cuprinsă în decizia contestată.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct.8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Susține recurenta că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control, având numărul 20280/03.05.2007, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimata-contestatoare a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimata-contestatoare la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizând-o pe intimată.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod eronat și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art. 56 din Legea nr. 19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr. 758/07.05.2007 a Casei Județene de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă emise pentru intimata-contestatoare, expres enumerate în conținutul deciziei, reținându-se că acestea au fost eliberate fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
În cuprinsul deciziei sus-menționate s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr. 20280/03.05.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr. 19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr. 1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr.20280/03.05.2007 (filele 19-21 dosar fond), a fost efectuat un control, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Intimata-contestatoare s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr. 758/07.05.2007 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, așa cum i s-a indicat chiar în cuprinsul deciziei, primind răspunsul cu nr.1558/30.06.2007, conform căruia anularea dispusă prin decizia contestată nu a avut la bază criterii medicale, ci nerespectarea unor proceduri medicale, astfel încât s-a menționat că rămân valabile elementele deciziei nr. 758/2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimata-contestatoare nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist, deși atât din conținutul răspunsului nr. 1558/30.06.2007 dat intimatei de către Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, cât și al notei de constatare nr. 20280/03.05.2007 întocmită în urma controlului, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate, în principal, unei angajate a cabinetului au impus anularea deciziilor asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiară.
În consecință, nu i se pot imputa intimatei neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziilor asupra capacității de muncă.
Nu rezultă din considerentele sentinței atacate faptul că instanța și-ar fi întemeiat motivarea pe faptul că la soluționarea contestației formulată în baza art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000 este obligatorie consultarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, însă de principiu, în conformitate cu disp.art.56 alin.3 din această lege, această consultare este obligatorie și nu opțională, așa cum pretinde recurenta.
Astfel, conform art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la soluționarea contestației casa teritorială de pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, iar avizul acestui institut este obligatoriu și rămâne definitiv.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,- A, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 282 din 26 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, cu domiciliul în comuna, sat Lazuri, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.2 ex./16.05.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond G -
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
