Asigurări sociale. Decizia 718/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.718

Ședința publică din 29 aprilie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici

JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR. - -

JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan

GREFIER: - -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ de PENSII C-S împotriva sentinței civile nr. 112/10.02.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect asigurări sociale.

La apelul nominal au fost lipsă reclamantul intimat și pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii C-

Procedura de citare legal îndeplinită.

Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza a fost lăsată în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 112 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, și a dispus obligarea pârâtei să emită pentru reclamant o nouă decizie de pensionare, cu luarea în considerare a adeverințelor 16018/15.11.1968 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Reșița, 910/14.01.2005 a Primăriei Reșița, 4478/20.03.2007 a Primăriei Reșița.

Totodată, a respins excepția de tardivitate a formulării acțiunii.

Tribunalul a reținut că excepția de tardivitate a formulării acțiunii nu este întemeiată, deoarece reclamantul nu a contestat decizia de pensionare cu nr.-/30.11.2005, acțiune care într-adevăr era supusă unui termen de 45 zile de la data comunicării sale cu reclamantul. Reclamantul dorește să obțină emiterea unei noi decizii de pensionare, una de recalculare a pensiei în baza unor adeverințe atestând perioade de stagiu de cotizare neincluse în calculul stagiului de cotizare ce a stat la baza emiterii deciziei de pensionare din anul 2005, fiind reținut că aceasta se poate cere în termen de 3 ani de la data de 1.12.2005, până la data de 12.12.2008.

Acțiunea a fost înregistrată la data de 03.08.2008, fiind în termen și ca atare, s-a considerat că se impune respingerea excepției de tardivitate și analizarea fondului cauzei.

Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul a depus la dosarul cauzei un număr de trei adeverințe: nr.910/2005 a Primăriei Reșița, nr.16.108/1968 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Reșița, nr.4478/2007 a Primăriei Reșița, adeverințe care atestă că reclamantul a beneficiat de plata unor drepturi de natură salarială cu caracter permanent.

Pârâta, prin întâmpinare, a afirmat, dar fără a dovedi, că aceste sporuri au fost luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, pentru ca, mai apoi, să susțină că nu înțelege să ia în considerare aceleași sporuri, pentru considerentul că activitățile pentru care s-au emis adeverințele nu au fost înscrise în carnetul de muncă al reclamantului și nu s-a făcut nici dovada plății pentru sumele încasate pentru acestea.

Instanța de fond a constatat să sporurile salariale, adaosurile, indemnizațiile cu caracter permanent constituie baza de calcul a punctajului lunar și apoi anual al asiguratului, în conformitate cu dispozițiile art.78 al Legii nr.19/2000, deci sporurile și indemnizațiile evidențiate în adeverințele prezentate de reclamant trebuie luate în considerare pentru o recalculare a pensiei cuvenite reclamantului.

Cu privire la plata s-a reținut că pentru aceste sporuri, este de notorietate că, până în anul 1990, compartimentele sau serviciile financiar contabile ale instituțiilor de stat calculau și virau la bugete, prin stopaj de la sursă, toate aceste sume, înainte de a face salariatului orice plată lunară de retribuție.

S-a reținut că reclamantul are dreptul să obțină o nouă decizie de pensionare, calculată și prin includerea în baza de calcul a acesteia, a sumelor evidențiate prin adeverințele depuse la dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.19/2000.

În baza acestor considerente și a dispozițiilor art.27, 78 ale Legii nr.19/2000, tribunalul a admis acțiunea reclamantului, așa cum a fost formulată și a obligat pârâta să emită pentru reclamant o nouă decizie de pensionare, cu luarea în considerare a adeverințelor 16018/15.11.1968 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Reșița, 910/14.01.2005 a Primăriei Reșița, 4478/20.03.2007 a Primăriei Reșița.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.

Invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta a susținut că sporurile din adeverințele în discuție au fost luate în considerare la emiterea deciziei, iar pentru perioada de contribuție în care reclamantul a fost director de cămin, nu s-a făcut dovada plății și a încadrării legale pe funcție.

S-a susținut și că adeverința prezentată de reclamant nu îndeplinea condițiile legale pentru a fi valorificate, necuprinzând toate datele prevăzute de OUG4/2005 pct. VI anexă.

S-a susținut că hotărârea cuprinde o motivare contradictorie, prin acțiune nefăcându-se referire la sporuri valorificate ci numai la indemnizația de director de cămin și s-au invocat dispozițiile pct.7 și 8 ale art.304 Cod procedură civilă.

Reclamantul intimat a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Examinând cauza sub toate aspectele conform dispozițiilor art.304 Cod procedură civilă, Curtea constată că nu există nici un motiv pentru modificarea sau casarea sentinței recurate.

Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea pensiei cu valorificarea perioadei contributive în care lucrat ca director de cămin și a beneficiat de o indemnizație de 350 lei, conform adeverințelor 16018/1978, 910/2005 și 4478/2007.

Instanța de fond s-a pronunțat cu privire la aceste adeverințe și într-adevăr, în motivare se face referire la "sporurile nevalorificate" și nu la indemnizația de director de cămin, dar este evident că s-a pronunțat cu privire la obiectul cauzei, reținând că s-a plătit și că această perioadă se impune a fi valorificată și nu se poate reține incidența dispozițiilor art.304 pct.7 și 8 Cod procedură civilă.

În adeverințele arătate mai sus, se precizează că datele prezentate se regăsesc în statele de plată existente în arhivele instituției, și pârâta nu are nici un motiv să susțină că încadrarea în funcția de director de cămin nu ar fi fost legală și nici să valorifice numai o parte din veniturile evidențiate în aceleași state de plată și în aceleași adeverințe.

În același timp, adeverința îndeplinește condițiile impuse de anexa VI din OUG4/2005.

Pentru aceste considerente, va fi menținută sentința, respingându-se recursul ca nefondat în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ de PENSII C-S împotriva sentinței civile nr. 112/10.02.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, contradictoriu cu reclamantul intimat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2009.

Pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -

În

PREȘEDINTE SECȚIE

GREFIER,

- -

Red./3.07. 2009

Thred./7.07.2009 /

Ex.2

Prima inst. - - - Trib. C-

Președinte:Vasilica Sandovici
Judecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia 718/2009. Curtea de Apel Timisoara