Asigurări sociale. Decizia 927/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 927
Ședința publică din data de 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.1 A, județ D, împotriva sentinței civile nr.273 din 26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul, domiciliat în Târgoviște, str.- cel, -3,.C,.13, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și, după deliberare, a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, anularea deciziei nr.-/25.10.2007 emisă de intimată și a deciziei nr.1061/22.10.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
În motivarea contestației, s-a arătat de către contestator că în baza deciziei nr.1061/2007, prin care i-au fost anulate deciziile asupra capacității de muncă, a fost emisă decizia nr.-/25.10.2007 prin care s-a dispus recuperarea sumei reprezentând pensia de invaliditate încasată în perioada 01.11.2004-01.11.2007, de 8857 lei.
A mai susținut contestatorul că ambele măsuri sunt nelegale și abuzive întrucât plata pensiei s-a făcut în baza unor decizii, examene și acte medicale ce au fost avute în vedere la momentul respectiv, contestatorul deținând și acte medicale de dată recentă ce atestă starea de sănătate actuală a acestuia, astfel că se impune anularea celor două decizii.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă motivat de faptul că petentul nu a respectat prevederile art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000 și anume, contestarea deciziei în termen de 30 de zile de la comunicare la Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M, iar ulterior la instanța de judecată, acesta adresându-se direct instanței.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată pe motiv că petentul nu a respectat procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare, la care s-a făcut trimitere, decizia medicală fiind emisă în baza unor documente și înscrisuri neconforme cu realitatea, întocmite de asistenta de la cabinetul de expertiză medicală și în lipsa unei dovezi că acesta s-a prezentat personal la termenele de revizuire.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la solicitarea ambelor părți, prin sentința civilă nr.273 din 26.02.2008 Tribunalul Dâmbovița a admis excepția inadmisibilității contestației privind decizia nr.1061/22.10.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M și a respins contestația împotriva acestei decizii ca inadmisibilă.
Prin aceeași sentință, s-a admis contestația formulată împotriva deciziei nr.-/25.04.2007 emisă de intimată și s-a anulat în parte această decizie cu privire la măsura recuperării sumei de 8857 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr.1061/22.10.2007 Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă emise contestatorului, ce au fost indicate, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Ulterior, prin decizia nr.-/25.10.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate acordată contestatorului și recuperarea sumei de 8857 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.11.2004 - 01.11.2007, avându-se în vedere decizia nr.1061/22.10.2007 mai sus menționată.
Excepția inadmisibilității contestației formulate împotriva deciziei nr.1061/22.10.2007 a fost admisă de tribunal, reținându-se că nu s-au respectat prevederile art.56.(2) din Legea nr.19/2000 în sensul contestării deciziei emise de medicul expert în termen de 30 de zile de la comunicare, la casa teritorială de pensii, contestatorul adresându-se direct instanței de judecată.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește contestația împotriva deciziei de încetare a plății pensiei și de recuperare, prima instanță a reținut că în mod cert, CNPAS - prin Serviciul de audit și Control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, această activitate putând avea loc în baza art.39 din Ordinul nr.340/2001, invocat și în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive.
Această concluzie rezultă din prevederile art.39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001, care stabilesc că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
A reținut prima instanță că în cazul în care se constatau deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, iar pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive sau, în cazul deciziei asupra capacității de muncă, în baza unei hotărâri civile pronunțate într-o cerere de anulare a deciziei respective, atunci când se invocă nulități ale acesteia și potrivit art.56 (6) din Legii nr.19/2000, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
Având în vedere respingerea ca inadmisibilă a contestației împotriva deciziei privind anularea deciziilor medicale s-a concluzionat, ținând cont de prev. art.39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001, că se impune admiterea în parte a contestației și anularea deciziei nr. -/25.10.2007 numai cu privire la măsura recuperării sumei de 8857 lei.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs în termen legal, intimata Casa Județeană de Pensii D, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare a deciziilor asupra capacității de muncă au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate ca urmare a notei de constatare a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control, având nr.48872/22.10.2007, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertizare medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
S-a mai învederat că instanța nu a cercetat cu atenție fondul cauzei și nu a pus în discuție administrarea de probe, încălcându-se prevederile legale întrucât decizia de încetare a pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate necuvenit a avut la bază decizia nr.1061/22.10.2007, care putea fi contestată, potrivit art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, în termen de 30 de zile, la casa teritorială de pensii, urmând a se emite o decizie sau un răspuns în ceea ce privește contestația, care putea fi atacat la instanța competentă în termen de 30 de zile de la comunicare, intimatul neurmând această procedură, situație în care decizia de anulare asupra capacității de muncă a rămas definitivă.
În acest context, susține recurenta, în mod eronat s-a anulat în parte decizia de încetare a pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate necuvenit, care a fost emisă în baza unei decizii definitive.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-contestator nu a depus întâmpinare cu privire la recursul Casei Județene de Pensii
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.1061/22.10.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă emise pentru intimatul-contestator, expres enumerate în cuprinsul deciziei, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Ulterior, la numai câteva zile de la emiterea deciziei nr.1061/22.10.2007 și fără a aștepta ca această decizie să rămână definitivă prin epuizarea căilor legale de atac, prin decizia nr.-/25.10.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatului-contestator și recuperarea sumei de 8857 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.11.2004 - 01.11.2007, având în vedere decizia de anulare nr.1061/22.10.2007 prin care au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.
În cuprinsul deciziei nr. 1061/22.10.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.48872/22.10.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr.48872/22.10.2007 (filele 26-29 dosar fond), a fost efectuat un control, în baza nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001 al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor, așa cum justificat a concluzionat și prima instanță, iar nu retroactiv, astfel cum a procedat în mod greșit recurenta.
Cum decizia nr.1061/22.10.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Mar ămas definitivă, prima instanță respingând ca inadmisibilă contestația împotriva acestei decizii pe motiv că intimatul-contestator s-a adresat direct instanței de judecată nerespectând prevederile art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, iar contestatorul nu a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond și având în vedere considerentele ce preced, soluția tribunalului apare ca fiind legală și temeinică, neputându-se reține critica potrivit căreia instanța nu ar fi cercetat cu atenție fondul cauzei.
Sentința atacată se bazează pe probele cu înscrisuri ce au fost administrate în cauză la solicitarea ambelor părți și deși se susține că instanța nu a pus în discuție administrarea de probe, nu se face trimitere la nicio altă probă care să fi fost pertinentă și concludentă cauzei, a cărei administrare să fi fost cerută de către recurentă.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței civile nr.273 din 26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în Târgoviște, str.- cel, -3,.C,.13, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - ---
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
/FA
2008-06-12
2 ex.
Trib.D nr-
G
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
