Asigurări sociale. Decizia 995/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 995
Ședința publică din data de 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.479 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, nr.117, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-intimată reprezentată de consilier juridic, lipsind intimatul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-intimată solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii și menținerea deciziei de recalculare a pensiei emisă de recurentă.
Susține, în esență, că în mod corect recurenta a recalculat pensia intimatului-contestator luând în calcul un stagiu de cotizare de 30 de ani, în conformitate cu disp.HG nr.1550/2004. Mai arată că intimatul-contestator a fost salariat CFR și s-a pensionat în baza disp.art.8 din Legea nr.3/1977, instanța de fond în mod greșit obligând recurenta la recalcularea pensiei acestuia cu luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 20 de ani. Depune la dosar practică judiciară în materie, reprezentată de sentințele nr.89/2009 și nr.121/2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița și decizia nr.2328/2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatorul a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii D solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată intimata la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005 în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani începând cu data de 1.12.2005.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977 și fiind o pensie stabilită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, pensia sa a intrat în procesul de recalculare în temeiul OUG nr. 4/2005, însă în mod eronat intimata a avut în vedere la recalculare un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și nu de 20 de ani, așa cum se impunea în raport de art.14 din Legea nr. 3/1977 și ținând cont de faptul că petentul a lucrat în grupa I de muncă 35 de ani, 6 luni și 19 zile.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că potrivit HG nr. 1550/2004 privind recalcularea pensiilor, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual îl reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie, iar în situația pensiilor de limită de vârstă stabilite în perioada 1.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare ce se utilizează la determinarea punctajului mediu anual este de 25 ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați potrivit art.8 din Legea nr. 3/1977 și Normelor Tehnice nr. 5388/16.11.2004 emise în aplicarea prevederilor HG nr. 1550/2004.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.479 din 24.02.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a dispus recalcularea pensiei contestatorului de către intimată cu luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, obligând intimata la plata către contestator a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru hotărî astfel, prima instanță reținut, în esență, că s- formulat contestație împotriva modului de recalculare a pensiei cuvenite în conformitate cu OUG nr.4/2005, solicitându-se obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei prin care să fie respectate dispozițiile art. 14 alin.1 din Legea nr. 3/1977.
A mai reținut tribunalul că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în anul 1991, prin decizia contestată fiind recalculată pensia stabilită inițial prin decizia de pensionare nr.- /01.10.1991, iar față de prevederile art. 4 din OUG nr.4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu dispozițiile art.2 alin.1 și alin.3 din Anexa la HG nr.1550/2004 și ale art.2 din același act normativ, stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la determinarea punctajului mediu anual al contestatorului era cel reglementat de Legea nr. 3/1977 întrucât dreptul său la pensie s-a deschis sub imperiul acestei legi.
De asemenea, s-a arătat că dispozițiile art. 14 din Legea nr.3/1977 derogă de la cele ale art.8 din același act normativ, prevăzând un stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au fost încadrate în grupa I de muncă, aceasta fiind și situația contestatorului, care a lucrat în astfel de condiții timp de 35 de ani, 6 luni și 19 zile.
A concluzionat prima instanță că din economia dispozițiilor art. 14 din Legea nr.3/1977, rezultă că legiuitorul a urmărit nu numai reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au lucrat în grupele de muncă I și II, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare, astfel că 20 ani lucrați în condiții speciale de muncă sunt echivalenți cu 30 ani lucrați în condiții normale și întrucât contestatorul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă, el beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 de ani în temeiul disp. art. 14 din Legea nr. 3 /1977.
Totodată, s-a arătat că prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.40 din data de 22 septembrie 2008, obligatorie pentru toate instanțele judecătorești în vederea realizării unei practici unitare, s-a stabilit că dispozițiile art. 77 alin.2 raportat la art. 43 alin.1 și 2 din Legea 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977- 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis cererea contestatorului în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică invocând disp.art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a fost admisă cererea întrucât potrivit art.2 din anexa HG nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediul anual îl reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, se arată că în cazul contestatorului, drepturile de pensie s-au deschis în anul 1990, când era în vigoare Legea nr.3/1997, stagiul complet de cotizare fiind cel reglementat de acest act normativ, iar potrivit art.8 din Legea nr.3/1977, stagiul complet de cotizare era de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
Se mai învederează că potrivit Normelor Tehnice date în aplicarea unitară a prevederilor HG nr.1550/2004, în situația pensiilor de limită de vârstă stabilite în perioada cuprinsă între 1.07.1977 și 31.03.2001 inclusiv, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 25 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați.
Totodată, se arată că există acte normative care prevăd condiții specifice de pensionare pentru anumite categorii de persoane, iar pentru aceste categorii, la recalcularea pensiilor, se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu, stagiul de cotizare prevăzut de aceste legi speciale, ceea ce nu este cazul contestatorului.
De asemenea, se susține că în ceea ce privește perioada lucrată în grupa superioară de muncă, legiuitorul a considerat că aceasta trebuie remunerată diferit, apărând în aceste condiții OUG nr.100/2008, de modificare a Legii nr.19/2000, care prevede un număr suplimentar de puncte pentru perioada lucrată în condițiile grupei I sau II de muncă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii și menținerii deciziei emisă de recurentă,
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Timișoara statuându-se că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Decizia sus-menționată, dată în interesul legii este într-adevăr obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Concluzia primei instanțe, în sensul că prin decizia respectivă s-ar fi statuat că pentru toate persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 și că se impune, pe cale de consecință, recalcularea pensiei contestatorului ținând cont de art. 14 din Legea nr. 3/1977 nu poate fi însă primită, câtă vreme dispozitivul integral al deciziei nr. 40/22.09.2008 dată în interesul legii este cel mai sus-enunțat.
Or, conform art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47 din același act normativ, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. 1 al art.77 se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
De menționat, că alin. 1 al art. 77 din Legea nr. 19/2000 statuează că punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut în Anexa nr. 3, alin. 2 al art.77 instituind așadar o situație de excepție de la regula consacrată de art. 77 alin. 1.
Potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, de asemenea indicat în dispozitivul deciziei date în interesul legii, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu 45 de ani, iar conform art. 43 alin. 2 din lege asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera c și și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.
Art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 statuează că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă, iar art. 47 din același act normativ vizează persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent și pe asigurații nevăzători.
Art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 precizează care sunt locurile de muncă în condiții speciale în sensul legii, enumerând la litera a - unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, la litera b - activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare materiilor prime nucleare zonele I și II de expunere la radiații, iar la litera c - aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1 legii și la litera d - activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.
Decizia nr. 40/22.09.2008 dată în interesul legii nu îi poate viza decât pe cei pensionați în perioada 1.07.1977-31.03.2001, care au lucrat în domeniile expres prevăzute de dispozițiile legale la care fac trimitere textele limitativ enunțate în cuprinsul deciziei și care au fost interpretate prin decizia respectivă, situație în care intimatul-contestator nu se regăsește întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul de fond, acesta și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă timp de 35 de ani, 6 luni și 19 zile în alt domeniu decât cele mai sus-indicate, astfel încât decizia dată în interesul legii și avută în vedere de prima instanță la pronunțarea soluției nu este aplicabilă intimatul-contestator.
Pentru intimatul-contestator, așa cum corect a arătat și recurenta prin motivele de recurs, stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere la recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005 nu putea fi decât cel de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, corect luat, de altfel, în considerație de către recurentă și nu cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, așa cum a pretins intimatul-contestator prin contestația promovată și cum a dispus și instanța de fond.
Astfel, potrivit art.2 alin.1 din Anexa la HG nr.1550/2004, cuprinzând Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, la art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977- 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Intimatul-contestator a fost pensionat conform deciziei nr.-/01.10.1991, în baza Legii nr.3/1977, pentru muncă depusă și limită de vârstă, iar în conformitate cu art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru. De menționat, că pensionarea intimatului nu a avut loc în baza unor acte normative aplicabile anumitor categorii de persoane prin care s-au prevăzut condiții specifice de pensionare și pentru care la recalcularea pensiilor se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de legile speciale nefăcând parte nici din categoria celor care au lucrat în minerit, situație în care acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile legilor speciale și nici ale Normelor Tehnice nr. 5388/16.11.2004 date în aplicarea HG nr.1550/2004, cu referire la determinarea stagiului complet de cotizare pentru pensiile stabilite potrivit unor legi speciale sau unor prevederi cu caracter special.
Nu poate fi primită, prin urmare, susținerea intimatului-contestator, din cuprinsul cererii adresate instanței de fond, conform căreia stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat în ceea ce-l privește era acela de 20 de ani având în vedere disp.art.14 din Legea nr.3/1977, text de lege ce se referă doar la acordarea sporului pentru grupă de muncă, considerându-se 1 an și 6 luni pentru 1 an lucrat în grupa I și 1 an și 3 luni pentru 1 an lucrat în grupa II-a și la posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei prevăzută de art.8 din aceeași lege, astfel că vârsta de 20 de ani în grupa de muncă nu reprezintă stagiul complet de cotizare la care face trimitere art.2 alin.3 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor cuprinse în anexa HG nr.1550/2004.
Singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupele I și II de muncă erau acordarea sporurilor de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Aplicând dispozițiile art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 mai sus-enunțate, recurenta a stabilit în mod corect drepturile de pensie ale intimatului-contestator în urma recalculării pensiei din sistemul public, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform 312 alin. 2 și 3 Cod pr. civilă va modifica în tot sentința și pe fond va respinge contestația ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.479 din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, nr.117, județ D și în consecință:
Modifică în tot sentința sus-menționată și pe fond respinge contestația ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
--- - --- - --- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
06.06.2009
/FA
Trib.D nr-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
