Asigurări sociale. Decizia 992/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 992
Ședința publică din data de 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.425 din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare -, domiciliată în comuna, județ - prin procurator, domiciliată în Târgoviște,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-intimată reprezentată de consilier juridic și intimata-contestatoare reprezentată de procurator.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Procurator având cuvântul depune la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându- și reprezentantei recurentei. În continuare, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Consilier juridic având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-intimată solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii în sensul menținerii deciziilor contestate.
Procurator având cuvântul pentru intimata-contestatoare solicită respingerea recursului conform motivării din întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarea - chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea deciziei nr.- din 21.10.2008 emisă de intimată.
În motivarea contestației, s-a arătat de către contestatoare că prin decizia sus-menționată, intimata a dispus-având în vedere decizia nr.72 /30.09.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M- încetarea plății pensiei de invaliditate constituind un debit în sarcina contestatoarei de 9904 lei reprezentînd pensie încasată necuvenit pe perioada 19.07.2006-01.10.2008, pe care este somată să-l achite.
A mai susținut contestatoarea că decizia este abuzivă întrucât prin decizia nr.72 /30.09.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a anulat decizia asupra capacității de muncă emisă contestatoarei în anul 2006, fără ca această anulare să intervină în urma reexpertizării medicale și ambele decizii au fost comunicate contestatoarei în aceeași zi, nerespectându-se dreptul de contestare a deciziei de anulare a deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate.
De asemenea, s-a arătat de către contestatoare că actele medicale din dosarul său atestă realele sale suferințe medicale, decizia din anul 2006 rămânând definitivă prin necontestare, petenta prezentându-se la revizuirea medicală din anul 2007, iar în anul 2008, fără a fi solicitată să se prezinte la vreo expertiză medicală, au fost emise, în mod abuziv, cele două decizii.
În drept, au fost invocate disp.art.62, 89, 187 din Legea nr.19/2000.
La termenul din 21.01.2009 contestatoarea și-a completat cererea în sensul că înțelege să conteste și decizia nr. 72 /30.09.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, precum și răspunsul primit de la Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, având nr.1969/16.12.2008, prin care i s-a respins contestația ca tardiv introdusă arătând că decizia nr.72/30.09.2008 i-a fost comunicată la 29.10.2008 și a contestat-o în termen legal, la 20.11.2008.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca netemeinică și nelegală, arătând că deciziile atacate au fost legal emise întrucât decizia medicală a fost eliberată pe baza unor documente și înscrisuri neconforme, iar contestatoarea nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.425 din 18.02.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația completată și a anulat decizia nr.- din 21.10.2008 emisă de intimată, decizia nr. 1969 /16.12.2008 emisă de intimată prin Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și decizia nr. 72/30.09.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr. 72/30.09.2008, Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat decizia nr. 2642 / 2006 asupra capacității de muncă emisă contestatoarei, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
S-a mai reținut că prin decizia nr.-/2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 9904 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 19.07.2006-01.10.2008, invocându-se faptul că a fost anulată decizia de încadrare în grad de invaliditate.
De asemenea, s-a arătat că fost efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă la Cabinetul Medical M de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale -Direcția audit Intern și Control, controlul având loc în baza HG nr. 13 /08.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul 340 /2001 și s-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarei la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
A mai arătat tribunalul că în mod cert CNPAS, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, această activitate având loc în baza art. 39 din Ordinul nr. 340 /2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive, concluzie ce rezultă din prevederile art. 39 alin. 3 din Ordinul 340 /2001, care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".
Prin urmare, a reținut instanța, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, iar pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
Pe de altă parte, s-a reținut că decizia asupra capacității de muncă emisă contestatoarei a devenit definitivă, nefiind contestată în termen.
A mai arătat tribunalul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M, aflat în subordinea intimatei, nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act.
De asemenea, s-a arătat că petenta s-a adresat în termen legal cu contestație împotriva deciziei nr. 72/30.09.2008, ce a fost comunicată petentei, potrivit dovezii de la dosar, la data de 23.10.2008, iar contestația i-a fost greșit respinsă ca tardivă prin decizia nr.1969/16.12.2008.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod eronat instanța de fond a respins cererea de suspendare a cauzei, încălcând prevederile art. 244.pr.civilă, conform cărora instanța poate să suspende cauza când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, în cauză făcându-se dovada că s-a început urmărirea penală împotriva asistentei medicale de la cabinetul la care a fost emisă și decizia medicală contestată.
Se mai învederează că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevderile art.39 din Ordinul nr.340/2001, întrucât în mod corect și legal, așa cum s-a prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării l-a reprezentat art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În aceste condiții, arată recurenta, aceasta a procedat în mod corect și legal la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, în urma notei de constatare a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control.
Tot în mod eronat, susține recurenta, instanța de fond a reținut că depunerea de către intimata-contestatoare a unor documente medicale la dosar ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse la, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de intimată la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizând-o pe contestatoare.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod greșit și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
De asemenea, se arată că instanța a anulat în mod nelegal decizia de încetare a plății pensiei emisă în mod corect de recurentă, conform art.91 alin.1 lit.b din Legea nr.19/2000, nemotivând în niciun fel această anulare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, prin care se susține că în mod eronat instanța de fond a respins cererea recurentei-intimate, de suspendare a cauzei în temeiul art.244 Cod procedură civilă, pe motiv că s-a început urmărirea penală împotriva asistentei medicale de la cabinetul de unde a fost emisă și decizia medicală contestată, se reține, în primul rând, că o atare cerere de suspendare nu a fost formulată la prima instanță, astfel încât nici tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la o asemenea cerere.
Oricum, nu se justifică suspendarea judecății în baza art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
Astfel, conform art. 244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Textul respectiv instituie un caz de suspendare legală facultativă și nu de drept, fiind la latitudinea instanței de a aprecia, în raport de obiectul cauzei și de probatoriile administrate, dacă se impune suspendarea judecării cauzei pe acest temei.
Faptul că împotriva asistentei medicale, de la Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-a început urmărirea penală, persoană menționată și în nota de constatare nr.33847/30.09.2008 ca fiind cea responsabilă de efectuarea de înscrisuri și înregistrări neconforme realității la dosarul medical și în evidențele cabinetului, nu poate constitui un argument suficient pentru a se dispune suspendarea judecării pricinii de față în temeiul art. 244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, nefăcându-se dovada unei legături de cauzalitate între cercetările care se efectuează împotriva asistentei respective și intimata-contestatoare.
Neîntemeiate sunt și criticile privitoare la soluționarea greșită a fondului cauzei de către prima instanță.
Astfel, prin decizia nr. 72/30.09.2008, Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat decizia asupra capacității de muncă nr.2642/07.07.2006 emisă pentru intimata-contestatoare, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și nu se justifică încadrarea într-un grad de invaliditate.
Ulterior, prin decizia nr. -/21.10.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 9904 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 19.07.2006-01.10.2008 având în vedere decizia de anulare nr. 72/30.09.2008 prin care a fost anulată decizia de încadrare în grad de invaliditate.
În cuprinsul deciziei nr. 72/30.09.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr. 33847/30.09.2008, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr. 33847/30.09.2008, a fost efectuat un control, în baza nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001 al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Intimata-contestatoare s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr. 72/30.09.2008 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, iar acesta din urmă i-a comunicat răspunsul nr. 1969/16.12.2008 conform căruia a depășit termenul legal în care putea formula contestația deși potrivit dovezilor depuse la dosarul de fond, corect interpretate de prima instanță, decizia nr. 72/30.09.2008 fusese comunicată contestatoarei la data de 23.10.2008, iar contestația a fost formulată de aceasta în termenul legal prevăzut de art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimata-contestatoare nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist deși din conținutul notei de constatare nr. 33847/30.09.2008 întocmită în urma controlului, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus anularea deciziei asupra capacității de muncă emisă pentru intimata-contestatoare, măsură contestată ulterior de beneficiară.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatei neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei asupra capacității de muncă emisă intimatei-contestatoare.
Nu rezultă din considerentele sentinței atacate că prima instanță și-ar fi întemeiat motivarea pe faptul că la soluționarea contestației formulată în baza art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000 este obligatorie consultarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, însă de principiu, în conformitate cu disp.art.56 alin.3 din această lege, această consultare este obligatorie și nu opțională, așa cum pretinde recurenta.
Astfel, conform art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la soluționarea contestației casa teritorială de pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, iar avizul acestui institut este obligatoriu și rămâne definitiv.
În condițiile în care s-a dispus în mod corect de instanța de fond anularea deciziei nr. 72/30.09.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, precum și a deciziei nr.1969 din 16.12.2008 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D -care în mod greșit respinsese ca tardivă contestația formulată în termen legal împotriva deciziei nr. 72/30.09.2008-apare ca fiind corectă și soluția primei instanțe, de anulare a deciziei nr.- din 21.10.2008 emisă de recurenta-intimată, care avusese la bază tocmai decizia nr. 72/30.09.2008 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, anulată de instanță.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.425 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare -, domiciliată în comuna, județ - prin procurator, domiciliată în Târgoviște,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
--- - --- - --- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red /FA
06.06.2009
Df - Tribunalul Dâmbovița
Jf,
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
