Cerere recalculare pensie. Decizia 1634/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Recalculare pensie -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1634
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Frunză
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii S, cu sediul în mun. S, str. - -, județul S, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 927 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat avocat, pentru reclamantul intimat, lipsă fiind acesta și reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că nu sunt cereri de formulat și recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul intimat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Suceava ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată de la prima instanță.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr- la data de 07.04.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii S, pentru recalcularea drepturilor de pensie, conform prevederilor nr.OUG 19/2007 și plata diferențelor cuvenite.
În motivare a arătat că, prin deciziile de recalculare a pensiei sale, în dosarul nr. 32385, s-a stabilit în mod eronat valoarea punctului de pensie, în sensul că nu a fost avută în vedere, la stabilirea punctului de pensie, perioada 1942 - 1962, în care a fost angajat, și nici toate adeverințele depuse în anul 2007, referitoare la indemnizații de dirigenție, spor de clasă, ore suplimentare.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât punctul de pensie a fost corect stabilit.
A mai arătat pârâta că, la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei reclamantului nr. 32.385 din 28.02.2005, punctajul mediu anual existent în plată era de 1,13977 puncte, iar în urma recalculării a devenit de 1,18325 puncte. Prin aplicarea nr.OUG 19 din 21.03.2007, punctajul mediu anual a crescut de la 1,18325 puncte la 1,45216 puncte.
Ulterior, în anul 2007, reclamantul a depus mai multe adeverințe (nr. 1680 din 05.06.2007, nr. 840 din 28.10.2007 și nr. 20.484 din 14.09.2007), toate fiind avute în vedere la emiterea deciziei de recalculare a pensiei nr. 32.385 din 27.12.2007, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 1,24351, față de cel existent în plată anterior recalculării, acela de 1,13977 puncte.
Prin aplicarea nr.OUG 19/21.03.2007, punctajul mediu anual a devenit 1,46848 puncte, față de cel anterior, de 1,24351 puncte.
A mai precizat pârâta că, după primirea citației în prezenta cauză și a duplicatului cererii de chemare în judecată, a procedat la reanalizarea dosarului de pensie al reclamantului și a sesizat că în buletinul de calcul și datele privitoare la activitatea în muncă s-a luat în mod greșit în calcul și perioada 07.11.1942 - 01.10.1962, în care reclamantul a fost înscris la pensie de invaliditate, motiv pentru care a fost emisă decizia nr. 32.385/21.04.2008, prin care s-a stabilit un alt punctaj mediu anual, corectându-se și temeiul legal, și anume Legea nr. 3/1977, în loc de Legea nr. 27/1966.
Întrucât punctul de pensie a devenit 1,36230 puncte, față de 1,46848 puncte stabilit odată prin decizia emisă la 27.12.2007, -a emis și Decizia nr. 204/05.05.2008, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 1.162 lei, aferent perioadei 01.06.2005 - 01.05.2008, întrucât nu au fost respectate prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004.
Această decizie, depusă odată cu întâmpinarea, a fost contestată de către reclamant, care a solicitat administrarea probei cu o expertiză contabilă, pentru stabilirea corectă a punctului de pensie.
Prin sentința nr. 927 din 14.04.2009, Tribunalul Suceava - Secția civilăa admis contestația având ca obiect Legea nr. 19/2000 și a anulat decizia nr. 204 din 5.05.2008 emisă de pârâtă, constatând că reclamantul este îndreptățit la un punctaj mediu anual de 1,28588 puncte începând cu data de 1.01.2009.
Totodată, pârâta a fost obligată să achite reclamantului suma de 11 lei reprezentând diferența de pensie neachitată, aferentă perioadei martie 2005 - decembrie 2008, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 765 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în mod corect intimata Casa Județeană de Pensii a emis decizia nr. 32.385/21.04.2008, prin care s-a corectat temeiul legal, Legea nr. 3/1977, luând în calcul, la determinarea punctajului mediu anual, vechimea integrală, având în vedere și prevederile pct. A din Normele tehnice de aplicare a nr.HG 1550 din 23.09.2004, nr. 5388 din 16.10.2004, în loc de Legea nr. 27/1966 - care s-a aplicat anterior Legii nr. 3/1977 și nu putea fi aplicată reclamantului în anul 1985, când s-a deschis pentru acesta dreptul la pensie pentru limită de vârstă. Însă, pârâta a determinat greșit punctajul mediu anual și, respectiv, drepturile de pensie ale reclamantului, luând în calcul aceleași venituri greșite, precum în buletinele de calcul anterioare, fiind corect punctajul mediu anual stabilit prin expertiza contabilă punctul 20.6.2, respectiv acela de 1,28588 puncte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că, raportul de expertiză tehnică, pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția, a fost întocmit cu încălcarea prevederilor nr.OUG 19/2007, expertul stabilind punctaje anuale peste limita perioadei admise prin acest act normativ, aspect învederat instanței de fond și prin obiecțiunile formulate, dar care nu au fost luate în seamă.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, cât și a motivelor invocate în recurs, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată neîntemeiat recursul.
Conform deciziei nr. 32385 din 23.03.1976 s-a acordat reclamantului pensie de invaliditate gradul II, începând cu data de 1.12.1976, cuantumul pensiei fiind stabilit pe baza veniturilor realizate în ultimii 5 ani de activitate, respectiv 60 luni de activitate anterioare pensionării și anume din perioada 01.01.1971 - 31.12.1975.
La data pensionării erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 27/1966 și nr.HG 2352/1967, care statuau că bărbații care lucrau în grupa a III-a de muncă aveau dreptul la pensie integrală pentru limită de vârstă și vechime dacă aveau vârsta de 60 de ani și stagiul de cotizare de minim 25 de ani.
Deși îndeplinea condiția de vechime în muncă (peste 27 de ani), reclamantul nu îndeplinea la acea dată condiția de vârstă, având doar 53 de ani, 2 luni și 23 zile, astfel că nu a putut fi înscris la pensie pentru vechime integrală și limită de vârstă.
Prin decizia nr. 32385/1985, reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, în temeiul Legii nr. 3/1977, însă, au rămas în continuare în plată drepturile de pensie pentru invaliditate, fiind mai avantajoase.
Prin decizia nr. 32385 din 28.02.2005, urmare a recalculării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile nr.OUG 4/2005, s-a stabilit pentru reclamant un stagiu de cotizare de 29 de ani, 10 luni și 27 zile (din care 27 ani, 1 lună și 3 zile în condiții normale și 2 ani, 9 luni și 24 de zile, stagiu asimilat). Punctajul mediu anual existent în plată anterior recalculării era de 1,13977 puncte, iar punctajul mediu anual în urma recalculării a devenit de 1,18325 puncte.
Prin aplicarea prevederilor nr.OUG 19 din 21.03.2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, punctajul mediu anual a crescut de la 1,18325 puncte la 1,45216 puncte.
La baza emiterii acestei decizii au stat două buletine de calcul: unul din data de 21.01.2005 - în care se arată că, la data de 01.10.2004, contestatorul este beneficiar de pensie, conform Legii nr. 27/28.12.1966, iar al doilea din data de 21.02.2005 - că este beneficiar de pensie, conform Legii nr. 3/1977.
În ambele buletine de calcul apare însă faptul că s-a făcut evaluarea pensiei pentru limită de vârstă, se reține un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, conform Legii nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004 și punctajul mediu anual aflat în plată la data evaluărilor de 1,13977 puncte.
În luna noiembrie 2007, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie, depunând mai multe adeverințe privind sporuri și alte indemnizații, fiind emisă decizia nr. 32.385 din 27.12.2007, prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,24351, față de cel existent în plată anterior recalculării, acela de 1,13977 puncte.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă că, la stabilirea drepturilor de pensie recalculate contestatorului, la evaluările din 21.01.2005 și, respectiv 21.02.2005, nu s-au luat în considerare veniturile din toate adeverințele depuse aferente perioadei 1950 - 1960 și au fost luate în calcul venituri mai mari decât cele înscrise în carnetul de muncă și adeverințele aferente perioadei 01.09.1960 - 01.09.1975.
Astfel: în adeverința nr. 841 din 28.10.2007 eliberată de Școala cu clasele I-VIII apar consemnate sume pe care le-a încasat reclamantul de la Școala cu clasele I-VIII din comuna, jud. S în perioada 1 septembrie 1950 - 1 iulie 1960, cu titlu de indemnizație de dirigenție și ore suplimentare (plata cu ora).
În cartea de muncă nu apăreau înscrise, pentru perioadele respective, retribuțiile tarifare, astfel că, la determinarea punctajelor lunare și anuale, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 161 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin nr.OUG 19/2007, care statuează că "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă".
Din veniturile înscrise în această adeverință au fost luate în calcul indemnizațiile de dirigenție, conform prevederilor prevăzute la cap. II, pct. 15, alin. 2 din Anexa la.OUG nr. 4/03.02.2005.
Adeverința nr. 153/21.02.2007, care se referă la venituri realizate în perioada ianuarie 1950 - 31 august 1960, nu s-a regăsit la dosarul de pensie.
Datele din această adeverință corespund cu statele de plată verificate de expertul contabil, fiind reconfirmate de Școala cu clasele I - VIII din comuna, jud. S, prin adeverința nr. 900 din 20.11.2008 (filele 198 - 200 dosar fond) și se suprapun parțial cu cele din adeverința nr. 841 din 28.10.2007.
Nefiind avută în vedere această adeverință, nu au fost luate în calcul veniturile reprezentând indemnizația de dirigenție pentru lunile ianuarie 1950 - septembrie 1950 și lunile iulie 1960 - august 1960, care au fost înscrise în adeverința nr. 153/21.02.2007 - care nu se regăsește la dosarul de pensie - și nu mai apar înscrise în adeverința nr. 841/28.10.2007, astfel că punctajul mediu anual a fost eronat stabilit.
Veniturile realizate cu titlu de salarii și sporuri de către reclamant, omise de către pârâtă la recalcularea pensiei acestuia pentru perioada 01.01.1950 - 01.09.1960, trebuie luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei, deoarece au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitat CAS - uri, soluția contrară reprezentând și o încălcare a dispozițiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000.
Aceste venituri sunt reconfirmate prin adeverința nr. 900 din 20.11.2008, care corespund cu statele de plată verificate de către expertul contabil.
Pentru perioada 1 septembrie 1960 - 1 septembrie 1964, în carnetul de muncă nu sunt înscrise retribuția tarifară lunară și nici alte sporuri și indemnizații, care, potrivit legislației de la acea dată, trebuiau luate în calcul la stabilirea pensiei, iar pentru perioada 1 septembrie 1964 - 31 decembrie 1975 este trecută numai retribuția tarifară lunară, fără nici un fel de sporuri sau indemnizații.
În adeverința nr. 1680/05.06.2007, eliberată de Grupul Școlar " ", au fost înscrise numai veniturile încasate de reclamant cu titlu de ore suplimentare și indemnizație de dirigenție din perioadele septembrie 1960 - 31 mai 1963; ianuarie, februarie, martie și septembrie 1965, ianuarie - iunie 1967, aprilie, noiembrie și decembrie 1968, ianuarie și februarie 1969, nefiind specificate salariile tarifare pentru perioada 1 septembrie 1960 - 1 septembrie 1964.
Din verificarea statelor de plată aferente perioadei septembrie 1960 - august 1970, expertul a constatat că reclamantul a avut indemnizație de dirigenție și în perioada iunie 1963 - decembrie 1964, care nu apare înscrisă în adeverința nr. 1680/2007 (din care parte au fost luate în calcul), ceea ce presupune că, în luna decembrie 2007, la dosarul de pensie existau și alte adeverințe.
În adeverința nr. 20.484/14.09.2007 eliberată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului S, pentru lunile februarie - iunie 1972 și august - decembrie 1972, se înscrie un salariu de 1560 lei și un spor diferențe clase de 160 lei, care împreună totalizează 1720 lei, așa cum apare înscris în carnetul de muncă în perioada 01.09.1970 - 01.09.1973.
Sporul diferență clasă menționat în această adeverință, în rubrică separată, nu putea fi luat în calcul încă o dată la determinarea punctajului mediu anual, întrucât a fost luat în calcul venitul lunar înscris în carnetul de muncă în care este cuprins și acest spor.
Punctajele lunare și anuale din perioada septembrie 1970 - septembrie 1973 au fost însă greșit stabilite, întrucât au fost luate în calcul salarii mai mari decât cele înscrise în carnetul de muncă și adeverințele eliberate, de 1830 lei, în loc de 1720 lei.
Reclamantul și-a desfășurat activitatea la Școala din până la 01.09.1970, ultimul salariu fiind de 1560 lei, care apare în carnetul de muncă.
În perioada 01.09.1970 - 20.06.1975 a lucrat ca educator la Casa de Copii Școlari din comuna. A fost încadrat cu un salariu lunar de 1720 lei, cu care figurează în carnetul de muncă până la data de 01.09.1973 și abia începând cu această dată beneficiază de un salariu de 1830 lei.
Astfel, pentru perioada septembrie 1960 - septembrie 1975, veniturile reclamantului sunt reconfirmate prin adeverința nr. 3301 din 19.11.2008, care corespund cu statele de plată verificate de expert.
Conform art. 2 din Anexa 1 nr.HG 1150/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, în speță anul 1985, când era în vigoare Legea nr. 3/1977.
Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, pârâta a formulat obiecțiuni cu privire la concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul contabil -, față de care acesta a răspuns prin suplimentul depus la filele 223 - 226 dosar fond, menținându-și punctul de vedere exprimat inițial în raport.
În consecință, având în vedere probatoriul administrat la judecata în fond, în mod just a reținut prima instanță că, legea aplicabilă pentru stabilirea dreptului de pensie al reclamantului este Legea nr. 3/1977 și a reținut ca fiind corect stabilit punctajul mediu anual de 1,28 puncte.
Față de aceste aspecte, cum pârâta nu a solicitat o contraexpertiză la judecata în fond și nici nu a probat prin alte mijloace de probă că punctajul mediu anual stabilit prin decizia de recalculare a pensiei în dosarul nr. 32385 este corect, criticile formulate în recurs, cu privire la inexactitatea concluziilor expertului, nu vor fi primite.
Cum alte critici nu s-au formulat, iar Curtea, din oficiu, nu a identificat motive de casare sau modificare a hotărârii de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul Casei Județene de Pensii S va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii S, împotriva sentinței nr. 927 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr.jud.-, aflată în,
semnează președintele instanței,
Red.
Jud. fond:
Tehnodact.
Ex. 2/12.01.2010
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Bratu Ileana, Frunză
