Cerere recalculare pensie. Decizia 1942/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1942
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul în,-, județul D - în calitate de moștenitoare a. T G, decedat pe parcursul procesului - împotriva sentinței civile nr.1452 din 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatii-reclamanti, și -, domiciliati in,-, județul D - în calitate de moștenitori ai aceluiași defunct - și pârâții Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște, str.- nr.1 A, județul D și A-Regionala CFR B, cu sediul în B, sector 1, - de Nord nr. 1-3.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns, pentru intimata-pârâtă Regionala CFR B, consilier juridic, în baza delegației depuse la dosar, intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii D prin consilier juridic, în baza delegației nr.1219/23.10.2009, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței, că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, s-au depus precizări la motivele de recurs din partea recurentei-reclamante.
Consilier juridic, având cuvântul, depune la dosar întâmpinare, din care a înmânat un exemplar reprezentantului pârâtei Casa Județeană de Pensii D și arată, la solicitarea instanței, că are calitate de recurent doar soția supraviețuitoare.
Consilier juridic, având cuvântul, arată, la solicitarea instanței, că au calitate de părți și soția și descendenții, dar din punct de vedere al pensiei are calitate de recurent numai soția supraviețuitoare.
Curtea ia act de susținerile părților în legătură cu calitatea procesuală a recurenților, urmând a stabili această calitate odată cu soluționarea fondului cauzei.
Consilier juridic, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Consilier juridic, având cuvântul, arată că are cunoștință de conținutul întâmpinării ce i s-a comunicat la acest termen de judecată, învederând că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul Gas olicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, obligarea acesteia la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, urmând ca la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu de cotizare de 20 de ani, precum și obligarea intimatei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 01.12.2005 și pensia încasată.
În motivarea acțiunii contestatorul arată că este pensionar la limită de vârstă în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977, conform deciziei nr. 99275 din 01.12.1986 și, fiind o pensie stabilită anterior emiterii în vigoare a Legii nr.19/2000, pensia sa a intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG 1550/2004, HG 733/2005.
De asemenea, arată că în conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977 stagiul complet de cotizare utilizat este de 20 de ani și nu de 30 de ani, cum în mod eronat cum s-a stabilit prin decizia nr. 99275 din data de 01.07.2007, întrucât are o vechime totală de 22 ani în grupa I de muncă și 12 ani în grupa a II-a; astfel, pentru o activitate desfășurată în grupa I de muncă de cel puțin 20 de ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și nu 30 de ani.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că la determinarea punctajului mediu anual conform HG nr.1550/2004 privind recalcularea pensiilor, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual îl reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie, că în situația pensiilor de limită de vârstă stabilit în perioada 01.07.1977-31.03.2001, inclusiv stagiul complet de cotizare ce se utilizează la determinarea punctajului mediu anual este de 25 ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați - potrivit Normelor Tehnice nr. 5388/16.11.2004 emise în aplicarea prevederilor HG nr. 1550/2004.
La termenul de judecată din data de 24 martie 2009 instanța, față de mențiunea facută pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, în sensul că destinatarul este decedat, a dispus citarea pe numele moștenitorilor contestatorului.
La termenul de judecată din 21 aprilie 2009, prezenți în instanță fiind, moștenitorii contestatorului au arătat că doresc să continue procesul intentat de contestator, iar la termenul de judecată din 19 mai 2009 s-a calificat acțiunea formulată atât o recunoaștere a perioadei lucrate în grupe de muncă, cât și recalcularea pensiei - și s-a dispus introducerea în cauză a CNCF - CFR SA Regionala CFR
La termenul de judecată din 21 aprilie 2009 instanța, la solicitarea intimatei, a emis o adresă prin care a solicitat angajatorului să comunice în ce grupe de muncă a lucrat fost angajat G pe perioada desfășurării activității până la ieșirea la pensie.
Prin adresa nr.527/2009 angajatorul a comunicat că fostul său angajat Gaf ost propus la pensie la data de 01.12.1986, însă nu poate beneficia de încadrare în grupa I respectiv grupa a II-a de muncă nici pentru perioada 18.03.1969-01.12.1986, întrucât funcțiile exercitate în această perioadă nu se găsesc în Ordinul nr.50/1990 în forma inițială, publicat în nr. 38/20.03.1990.
Prin sentința civilă nr.1452 din 30.06.2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins contestația, astfel cum a fost precizată, formulată de contestatorul G (decedat) și continuată de moștenitorii, și -.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul solicitat recunoașterea grupei I de muncă pentru 22 de ani lucrați și a grupei a II-a de muncă pentru 12 ani, 10 luni și 22 zile, precum și recalcularea pensiei în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, utilizând un stagiu de cotizare de 20 de ani.
Contestatorul a fost pensionat prin decizia nr. 99275 din 01.12.1986 iar din carnetul de muncă rezultă că a îndeplinit funcția de impiegat de mișcare și contabil pe anumite perioade de timp.
Angajatorul a emis mai multe adeverințe contradictorii, iar una dintre acestea (nr.1315/1998) are un conținut neclar, întrucât arată că G, în perioada 05.07.1948 - 06.09.1967, 01.09.1968 - 03.02.1972 a ocupat funcția de impiegat de mișcare, fără menționarea încadrării în grupa I de muncă, însă cu mențiunea că pentru această perioadă sporul de vechime lucrat în grupa I de muncă este de 11 ani.
Adeverința nr- atestă că Gaf ost salariatul unității în perioada 08.01.1974-01.12.1986, în funcția de montator și reparații frână, beneficiind de grupa I de muncă, în total 12 ani, 10 luni, 23 de zile.
Din fișa de pensie a contestatorului aflată la filele 49 - 52 din dosarul de fond rezultă că acesta a lucrat în grupa a III-a de muncă 38 ani, 3 luni și 26 de zile.
La solicitarea instanței, angajatorul a comunicat că fostul său angajat G nu poate beneficia de încadrare în grupa I sau a II-a de muncă, deoarece funcțiile exercitate în această perioadă nu se găsesc în Ordinul nr. 50/1990 în forma inițială publicat în nr. 38/20.03.1990.
De asemenea, din adresa nr.472/S/2009 emisă de angajator rezultă că doar persoanele care la data de 01.02.1990 aveau calitatea de pensionari și care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă prevăzute, potrivit reglementărilor existente până în anul 1990, a fi încadrate în grupele I sau a II-a de muncă (Ordinul nr. 50/1990 în forma inițială) beneficiază de drepturile conferite în grupele superioare de muncă, iar contestatorul nu poate fi încadrat în aceste grupe.
Încadrarea contestatorului în grupa a III-a de muncă de către angajator este cea corectă, întrucât funcțiile impiegat de mișcare și contabil, exercitate de fostul salariat G la calea ferată, nu se regăsesc în anexa 1 din instrucțiunile nr.1040/1967 pentru aplicarea Legii nr. 27/1966, prin care au fost preluate tabelele 1 și 2 - anexe la regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959 care cuprind funcțiile și meseriile prevăzute în grupele I si II de muncă pentru perioada 05.07.1948-18.03.1969.
De asemenea, acesta nu poate beneficia de încadrare în grupa I sau a II-a de muncă nici pentru perioada 18.03.1969 - 01.12.1986, deoarece funcțiile exercitate în această perioadă nu se regăsesc în Ordinul nr. 50/1990 în forma inițială.
Așa fiind, tribunalul a constatat că cererea de recunoaștere a desfășurării de către contestator a unor activități care se încadrează în grupele I și II de muncă nu este întemeiată și, pe cale de consecință, nici cererea de recalculare a pensiei cu utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani - motiv pentru care a respins contestația, astfel cum a fost precizată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs soția supraviețuitoare a reclamantului, numita .
În motivarea recursului formulat aceasta susține că instanța de fond a respins acțiunea cu ignorarea probelor administrate în cauză, din care reiese că soțul său a primit spor pentru perioada lucrată în grupa I de muncă timp de 11 ani, cât a îndeplinit funcția de impiegat de mișcare.
Mai arată recurenta că, încadrarea în grupa I de muncă reiese și din înscrierile efectuate în carnetul de muncă al defunctului, în sensul că acesta a fost impiegat de mișcare la siguranța circulației, iar toate legile CFR arată că impiegatul de mișcare face parte din grupa I de muncă.
La data de 19.10.2009 recurenta -reclamantă a formulat precizări la motivele de recurs, prin care a arătat că Ordinul Ministrului Transporturilor nr.1047 din 06 iunie 1990 stabilește că funcția de impiegat de mișcare, prevăzută la nr. 4 din listă, se încadrează în grupa I de muncă, iar adeverința nr.527/2009 emisă de Regionala CF B nu trebuie luată în considerare.
Intimata " Regionala a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca legală și întemeiată, întrucât funcțiile exercitate de reclamantul G, actualmente decedat - impiegat de mișcare și contabil - exercitate la calea ferată până la data de 18.03.1969, nu se regăsesc în Anexa nr. 1 din Instructiunile nr.1040/1967 pentru aplicarea Legii nr.27/1966, prin care au fost preluate tabelele 1 si 2, anexe la Regulamentul de aplicare a Decretului nr.292/1959, care cuprind funcțiile și meseriile prevăzute în grupele I și II de muncă, acesta nu beneficiază de încadrare în grupele respective de muncă pentru perioada 05.07.1948 - 18.03.1969.
Se mai arată că, deoarece reclamantul a fost propus la pensie la data de 01.12.1986, nu poate beneficia de încadrare în grupa I respectiv grupa a II-a de muncă, nici pentru perioada 18.03.1069 - 01.12.1986, deoarece funcțiile exercitate în această perioadă nu se regăsesc în Ordinul nr.50/1990, în forma inițială, publicat în Monitorul Oficial nr.38/20.03.1990.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată că recursul formulat este fondat, potrivit considerentelor care urmează a se expune în continuare:
Prin recursul formulat se critică soluția pronunțată de instanța de fond sub aspectul neîncadrării de către aceasta a activităților desfășurate timp de 22 de ani, în perioada 05.07.1948 - 06.09.1967 și 01.09.1968 - 03.02.1972 de reclamantul decedat, ca impiegat de mișcare, în grupa I de muncă, cu consecința recalculării pensiei.
Curtea constată că reclamantul G- actualmente decedat- s-a pensionat pentru limită de vârstă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977, conform deciziei nr.99275 din 01.12.1986 și, fiind o pensie stabilită anterior emiterii în vigoare a Legii nr.19/2000, aceasta intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG 1550/2004, HG 733/2005.
La data pensionarii acesta îndeplinea funcția de mecanic.
Din cuprinsul carnetului de muncă reiese că în perioada 05.07.1948 -o6.o9.1967 si 01.09.1968 - 03.02.1972 a lucrat ca impiegat de mișcare - stație CFR, fără însă ca în carnetul de muncă să fie înscrisă grupa I de muncă.
Potrivit Ordinului nr. 50/1990, art. 12, 13 "încadrarea in grupele I si II de muncă privind perioada anterioara datei de 18.03.1969 se face cu respectarea prevederilor Instrucțiunilor nr. 1.040/1967 de aplicare a Legii nr. 27/1966 prin care au fost preluate tabelele 1 si 2, anexe la Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959, care cuprind meseriile si funcțiile prevăzute in grupele I si II de muncă, iar pentru perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I si II de muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuiește ordinele nr. 59/1969, 105/1976 si 210/1977 ale ministrului muncii și ministrului sănătății, care își încetează aplicabilitatea."
Așa cum în mod întemeiat reține instanța de fond categoria profesională impiegatului de mișcare nu este înscrisă în tabelul anexă nr. 1 din Instrucțiunile nr. 1.040/1967 de aplicare a Legii nr. 27/1966 cuprinzând angajații care lucrează în munci foarte grele sau vătămătoare pentru perioada anterioară datei de 18.03.1969, și nici în Ordinul nr.50/1990, în forma inițială, publicat în Monitorul Oficial nr.38/20.03.1990, pentru perioada următoare, spre a beneficia de încadrarea în grupa I de muncă.
Curtea nu poate reține criticile recurentei, în sensul că instanța de fond nu a făcut aplicarea Ordinului Ministrului Transporturilor nr.1047 din 06 iunie 1990 întrucât pe de o parte acesta nu era emis la data pensionării reclamantului, iar pe de altă parte era necesar a se face aplicarea doar dispozițiilor legale mai sus menționate care reglementează încadrarea în grupele I si II de muncă, ordinul invocat, in virtutea principiului neretroactivității legii civile neputându-se aplica decât situațiilor apărute după emiterea lui.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere, în conformitate cu art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru. De menționat, că pensionarea recurentului nu a avut loc în baza unor acte normative aplicabile anumitor categorii de persoane prin care s-au prevăzut condiții specifice de pensionare și pentru care la recalcularea pensiilor se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de legile speciale nefăcând parte nici din categoria celor care au lucrat în minerit, situație în care acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile legilor speciale și nici ale Normelor Tehnice nr. 5388/16.11.2004 date în aplicarea HG nr.1550/2004, cu referire la determinarea stagiului complet de cotizare pentru pensiile stabilite potrivit unor legi speciale sau unor prevederi cu caracter special.
Singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupele I și II de muncă erau acordarea sporurilor de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Aplicând dispozițiile art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 mai sus-enunțate, recurenta-pârâtă a stabilit în mod corect drepturile de pensie ale intimatului-reclamant în urma recalculării pensiei din sistemul public, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamanta, domiciliată în,-, județul D în calitate de moștenitoare defunctului T G, decedat pe parcursul procesului, împotriva sentinței civile nr.1452 din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și -, moștenitori ai defunctului G, cu domiciliul în,-, județul D și pârâții Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște, str.- nr.1A, județul D și A-Regionala CFR B, cu sediul în B, sector 1, - de Nord nr.1-3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
7 ex. - 26.11.2009
/FA
Tribunalul Dâmbovița nr-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
